Sa ne imaginam urmatoarea scena: domnul Popescu, patron al unui chiosc de la parterul blocului se duce sa raspunda la usa apartamentului. E sapte dimineata si nu stie cine poate sa fie atât de matinal.
Deschide usa si este dat imediat la o parte. O ceata pestrita intra in casa, fluturându-i legitimatii stampilate si parafate.
– Domnul Popescu, suntem de la ANAF. Pentru ca aveti datorii mari la fisc, am venit sa va confiscam lucrurile din casa.
– Bine, dar 3.000 de lei nu este o suma asa mare… Si, in plus, sunt in termen cu platile…
– Nu conteaza cetatene Popescu, noi decidem daca o datorie este mare sau mica.
– Bine, dar trebuie sa aveti o decizie judecatoreasca, nici macar nu sunt in insolventa…
– Cetatene, dupa cum spuneam, nu conteaza; legea a fost schimbata prin ordinul presedintelui ANAF nr 127/2014 si putem sa intram in casa ta când dorim si sa luam ce credem de cuviinta.
Cetateanul Popescu nu mai are cuvinte.
Se uita cum agentii fiscului ii iau televizorul, paltonul, bicicleta copilului, rochiile nevestei si laptopul pe care conversa cu celalalt copil, aflat la studii in Anglia.
Isi aminteste, vag, ca acum câteva saptamâni domnul Ionescu, reprezentant al unui lider politic local l-a abordat si i-a cerut direct sa contribuie cu suma modica de 2.000 de lei la campania electorala. Domnul Popescu l-a refuzat.
I-a spus ca nu are atâtia bani de aruncat. Domnul Ionescu l-a privit pe deasupra ochelariulor si i-a spus: „Bine, mai vedem noi”.
Acum domnul Popescu isi da seama ca seful fiscului local a fost sustinut de partidul domnului Ionescu.
