Despre politicieni, in marea lor majoritate, nu am avut niciodata o parere prea buna. Chiar daca, pe multi dintre ei, as putea pretinde ca ii cunosc ceva mai bine decât altii. Nu reusesc deloc sa mi-i apropii sufletului, cu atât mai putin acum, la 24 de ani de instaurata democratie, timp in care doar au mâncat ciuperci, promitându-ne marea cu sarea.
Nu ii pot gratula in niciun chip, pentru ca nu am macar un motiv mai acatarii sa o fac. Dimpotriva, imi vine sa-mi revars asupra lor tot amarul. In naivitatea mea, am crezut, pe la inceput, ca vor si pot sa faca ceva bun pentru noi toti. Din pacate, nici macar deceniul din prezicerea lui Brucan nu le-a fost de-ajuns sa faca o lege completa si corecta prin care sa le restituie românilor proprietatile luate cu japca de comunisti.
Am convingerea ca daca un politician sau un partid ar fi facut lucrul acesta si-ar fi garantat câteva mandate consecutive la cârma tarii. Au iesit legi scrise pe genunchi, incomplete, care nu au facut decât sa creasca disputele, mai ales cele dintre politicieni. Au inceput cu Legea18/1991, au continuat cu Legea Lupu, Legea 10, ajungându-se la Legea 165/2013 care in niciun caz nu a terminat ceea ce trebuia finalizat elegant de multa vreme.
Normativul, printre altele, prevede ca toti cetatenii care au cereri de retrocedare nesolutionate vor primi despagubiri in natura sau prin echivalent. Bun. Numai ca imbecilitatea este ca, in cazul in care localitatea unde, cândva, proprietarul avea pamântul nu-i mai poate restitui terenul, pentru simplul motiv ca aici rezerva e zero, omul ar putea primi suprafata intr-o localitate invecinata sau chiar in alta comuna din judet, daca nici acolo nu mai exista teren liber. De ce nu in Moldova de peste Prut sau in Elvetia sau Hawaii?! In orice caz, legea mai spune ca se pot face atribuiri si pe islazuri, pe terenurilor statiunilor de cercetare si a altor institutii.
Pentru asta, insa, trebuie facuta mai intâi inventarierea tuturor terenurilor libere. Si asta pâna luna viitoare, ceea ce va presupune sute de milioane de lei. Magareata a cazut, insa, tot pe umerii primarilor din teritoriu. Or, marea problema este ca primariile nu au bani si pentru plata topografilor care sa faca asta, mai ales cele din zonele cu paduri, unde inventarierea si tot restul operatiunilor costa mult mai mult decât in cazul simplelor terenuri.
Probabil ca va mai trece inca un deceniu pâna când se va aplica, asa, ca la carte, principiul restitutio in integrum, al restabilirii situatiei anterioare. Pâna acum, e restitutio non integrum.
