Ce e un palindrom…
Cel mai simplu mod de a explica este exemplul: citiţi de la sfârşit spre început cuvântul AERISIREA. A rezultat acelaşi cuvânt? Acesta este palindromul.
… şi de ce este istoric
Nu este nicio exagerare. Aşezaţi cifrele în ordinea cerută de înşiruirea din titlu şi veţi găsi doar una trecută: 01.01.1010 şi măcar una viitoare: 03.03.3030. „Se sparie gândul”, vorba cronicarului.
2 februarie şi… Dragobetele
Calendarul occidental ne spune că acum este ziua Cârtiţei, iar cel autohton, că e Ziua Ursului; şi unul, şi altul aduc o probă meteorologică: dacă animalul respectiv, la ieşirea din adăpost, îşi vede umbra (deci e soare), iarna va fi mai lungă. Despre scena cu ursul aflăm de la RRA, iar despre Ziua Cârtiţei, de la televiziuni; asemenea Zilei Îndrăgostiţilor, celebrată o dată după model apusean (Valentine’s Day) şi altă dată, ca la noi (Dragobetele). (La drept vorbind, e mai credibilă varianta românească – ursul stă bine cu văzul –, comparativ cu cea de peste ocean, care ne aduce în faţă un animal oricum iubitor de întuneric.) La noi, cu o seară înainte, prezicătorii de la un post de televiziune ne-au sfătuit să fim cu ochii în patru a doua zi.
Relele par şi mai rele
Cu atenţionarea de mai sus în minte, am deschis ochii şi am ciulit urechile la ce mi-a fost dat să văd şi să aud pe 02.02.2020. Ca atare, păcatele limbii române mi-au apărut mai grave: „*Buna vremea, voinicule” (Teatrul Naţional Radiofonic pentru Copii; pricina: banalul diacritic); „Gradul de ocupare al cabanelor este *în jur de 85-90%” (pleonasmul se zice că e mai explicit…); „Avem o *[noo] zi…” (în loc de [no-uă]); „din *punct de vedere al audienţei” (când urmează articolul posesiv-genitival, suntem obligaţi să-l corelăm cu un substantiv articulat: „din punctul de vedere al…”). Tot aici ar trebui pusă vechea durere: în prima jumătate de oră a radioprogramului matinal am auzit o singură melodie românească (cu Ştefan Hruşcă); scorul: 5-1, pentru cântece în limba engleză.
Au fost şi antidoturi
M-am agăţat de câteva veşti bune, pentru a-mi trece frica de… urs/cârtiţă. De la Viorela Pănculescu, în mult ascultatul său calendar al zilei, aflu că James Joyce, prieten cu Constantin Brâncuşi, a învăţat de la acesta mai multe cuvinte româneşti; Sorin Leoveanu, de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova, ne aminteşte că „vorba, cuvântul, propoziţia trebuie să ajungă întregi la spectator”; Eugen Simion îl numeşte, la TV, pe Tudor Gheorghe „un actor al limbii române”, iar Constantin Severin încredinţează Revistei „Ateneu” prima sa proză scurtă: „Lolita din Melbourne”. În asemenea condiţii, nu-ţi rămâne „decât să colecţionezi toate cuvintele bune pe care le auzi” (Doina Dabija, Acasă…, în „Flacăra lui Adrian Păunescu” din 31.01.2020).
