Una dintre cele mai importante companii băcăuane, Aerostar, împlinește, luni, 17 aprilie, 70 de ani. Dar, și în cazul marilor companii industriale vârsta este doar un număr. Iar Aerostar, chiar septuagenară, se menține în elita industriei aeronautice mondiale. Evenimentul va fi marcat timp de o săptămână, din 18 până pe 23 aprilie. Printr-o suită de manifestări specifice. 

În perioada 18-9 aprilie, la sediul companiei vor avea loc vizite ale unor grupuri de salariații, ale familiilor salariaților, ale familiilor copiilor bursieri ai Aerostar, în acțiuni gen „Ziua porților deschise. De asemenea, în perioada 18-21 aprilie, seara, copiii și părinții lor vor putea urmări, la Teatrul „Bacovia” piesa de animație „Pinocchio”, în patru reprezentații.

Joi, 20 aprilie, va avea loc reuniunea oficială Conferința „70 de ani de Continuitate”.

De vineri au loc alte trei spectacole dedicate salariaților Aerostar. Astfel, vineri, 21 aprilie, va fi un Spectacol Folcloric susținut de Orchestra Națională Valahia (dirijor Marius Zorilă), la Teatrul „Radu Beligan”. Sâmbătă, 22 aprilie,  va avea loc un Concert de Uverturi Celebre, susținut de Orchestra simfonică a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, iar duminică, 23 aprilie, un Concert ABBA Simfonic (dirijor Bogdan Chiroșca, orchestrație Dan Spînu), susținut de Grupul Vocal Instrumental Aletheia și de Orchestra simfonică a Filarmonicii „Mihail Jora” – ambele la Sala Ateneu.

Ziua Aerostar, marcată anual pe 17 aprilie, amintește de data din anul 1953 când a fost emisă Hotărârea Consiliului de Miniștri al României prin care era înființată Uzina de Reparații de Avioane Bacău (URA). Ulterior, aceasta a devenit, succesiv, IRAv (Întreprinderea de Reparații de Avioane), IAv (Întreprinderea de Avioane), iar din anul 1991 AEROSTAR.

„Aerostar – spunea, la aniversarea precedentă, președintele ei, Grigore Filip – a însemnat industrie-producție, reparații și modernizări de mii de avioane, motoare și echipamente militare la standarde de compatibilitate și de interoperabilitate NATO. Mai toate avioanele Airbus care zboară astăzi în lume au și piese și echipamente realizate la Aerostar, iar milioane de piese și componente de aviație civilă fabricate aici se regăsesc pe avioanele care zboară în întreaga lume. Baza de întreținere pentru avioane civile Boeing 737 și Airbus 320 de la Aerostar este „Nr. 1 în România” și în această parte a Europei. Mai nou, compania oferă mentenanță pentru avioanele militare F 16 și construcția de drone militare Watchkeeper X.”

Deviza companiei Aerostar este „Performanță prin profesionalism”.

LA MULȚI ANI, AEROSTAR!

La data de 15 Aprilie a.c, un apel la 112 alerta forțele de ordine. O tânără a apelat SNUAU 112, sesizând că ar fi sechestrată, după care a intrerupt apelul telefonic fără a oferi date suplimentare.

Polițiștii Serviciului de Investigații Criminale Bacău au început imediat verificările în acest caz.

Au fost mobilizați zeci de polițiști de investigații criminale, ordine publică, rutieră, luptători pentru acțiuni speciale și jandarmi.

În timpul cercetărilor, tânăra revenea cu apeluri în care furniza nume și date personale false, inducând în eroare echipele investigative. Totodată, aceasta ar fi afirmat că ar fi fost luată cu forța din gara din mun. Roman și transportată pe raza unei comune din județul Neamț, unde ar fi fost ținută într-un imobil, contrar voinței acesteia.

În urma activităților investigativ-operative, polițiștii au stabilit că, tânăra are 25 de ani, este din comuna Letea-Veche, iar în ziua sesizării, s-ar fi aflat la locuința concubinului acesteia, de pe raza comunei Traian.

Ulterior depistării de către polițiști, tânăra le-a explicat acestora că, nu ar fi dorit ca părinții să cunoască locul unde se afla.

Activitățile au fost realizate cu sprijinul Unității Teritoriale de Analiză a Informațiilor Bacău.
Suportul de specialitate a fost asigurat de Brigada Operațiuni Speciale Bacău.

Problema apelurilor false la 112 nu este una numai instituțională, ci a tuturor celor care la un moment dat, au nevoie de ajutor. Fiți responsabili când apelați 112! Poate acel timp ocupat de apeluri nejustificate, privează o persoană aflată în nevoie de ajutorul oamenilor legii.

Când ne gândim la Înviere … de fapt la ce ne referim? Vorbim de un concept? Vorbim de o iluzie? Vorbim de o realitate? Vorbim de o credință? Are legătură Învierea lui Hristos cu ”realitatea istorică”? Are legătură Învierea Domnului Hristos cu învierea fiecăruia dintre noi?

Desigur că subiectul a suscitat nenumărate și vii discuții dea lungul vremilor și consider că acestea, chiar și contradictorii, sunt de folos pentru evidențierea adevărului care nu poate fi decât unic. Mi se părea nefiresc să văd în continuare contestatari ai Învierii, dar mai mult mă doare acum când văd tot mai mulți indiferenți față de Înviere. Pare-mi-se un act de trădare față de propria persoană, o ”profundă înțelegere” dar eronată a vieții însăși, a rostului, a sensului …

Din perspectiva celor pentru care aceste zile sunt de sărbătoare, Învierea este o realitate de credință dar și istorică. Dacă am fi vorbit doar de învierea ”de obște”, adică învierea tuturor oamenilor la momentul sfârșitului acestei lumi, am fi putut considera că în religia creștină învierea e un concept, dar realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu în persoana divino-umană Iisus Hristos schimbă în totalitate viața omenirii: cele trei minuni săvârșite de Hristos – învierea fiului văduvei din Nain, învierea fiicei sutașului și învierea lui Lazăr – dovedesc faptul că noi toți suntem parte la această realitate, iar Învierea lui Hristos este garanție a învierii de obște.

În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor prăznuim învierea cea aducătoare de viață a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Numim sărbătoarea ”Paști” după cuvântul care, în vechiul grai evreiesc, înseamnă trecere. Observăm succesiv: originea pascală a creației ca trecere a făpturii de la neființă la ființă; evenimentul salvator al ieșirii poporului evreu din robia egipteană, deci o trecere de la robie la libertate; opera mântuirii întregului neam omenesc ca operă pascală în ambele sensuri – trecerea lui Dumnezeu la noi prin Întrupare și trecerea firii umane în viața Dumnezeiască prin îndumnezeirea cea după har.

Am parcurs Săptămâna Patimilor, timp de pocăință, de introspecție, dar și de participare la patimile mântuitoare. Am retrăit momentele în care prevestirile făcute ucenicilor de către Mântuitorul Hristos s-au împlinit: vinderea, arestarea, procesul religios, apoi procesul civil în fața procuratorului roman care reprezenta autoritatea statală, osândirea la moarte, suferințele îndurate, răstignirea, moartea, dar mai cu seamă Învierea.

 Am văzut cum Lazăr, cel binecunoscut de iudei a murit dar după patru zile de la așezarea în mormânt ”nazarineanul” vine și îl readuce la viață. De dincolo de piatra mormântului este rechemat la viață de Iisus. Minunea, săvârșită în văzul tuturor, nu a rămas fără ecouri în întreaga Iudee și în capitală. Aceasta este una dintre motivațiile pentru care Cel intrat în Ierusalim călare pe mânzul asinei este primit de popor asemenea unui mare conducător încununat de victorie, mulțimile recunoscând în Iisus pe Mesia cel mult așteptat. Entuziasmul sincer îi sperie pe mai marii poporului evreu care erau îngrijorați de activitatea Mântuitorului în care vedeau o amenințare pentru statutul și autoritatea lor. De aici încolo faptele se derulează rapid, într-o succesiune grabnică pornită din dorința de a-L reduce la tăcere pe ”împăratul iudeilor”.

Trădarea, arestarea, judecata în sinedriu (forul de judecată a poporului evreu), judecata în fața reprezentantului statului (procuratorul Pilat din Pont), confirmarea hotărârii sinedriului prin strigătele ”societății civile” sunt tot atâtea fapte care ne evidențiază ”neputința” dreptății și adevărului. De fapt ni se derulează în fața ochilor scena în care virtutea nu este apreciată, este întâi ignorată, apoi batjocorită și în final eliminată, pentru a lăsa loc liber ipocriziei și preocupării pentru ce vom … și ce vom … .

”Calea , Adevărul și Viața” răstignit pe crucea de pe Golgota este expresia dragostei desăvârșite care toate le suferă, toate le nădăjduiește. Creatorul se pleacă smerit, iar brațele-i părintești cuprind lumea în totalitate … este momentul când ia ființă Biserica lui Hristos.

Întreaga natură participă la acest moment: cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, iar catapeteasma templului s-a rupt în două când Cel răstignit și-a dat duhul în mâinile Tatălui ceresc. Iosif din Arimateea obține acordul lui Pilat pentru a coborî trupul de pe cruce, pe care l-a înfășurat grabnic în giulgiu curat și l-a așezat în mormântul său cel nou, prăvălind o piatră mare peste spațiul de acces. Dar nu a fost singur la acest moment: un alt ucenic tainic al Domnului, Nicodim, participase, împreună cu femeile ce-l însoțeau adesea pe Hristos ”Maria Magdalena și cealaltă Marie” sau după cum precizează Sfântul Evanghelist Luca ”și femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă și au văzut mormântul și cum I-a fost așezat trupul”. Cu alte cuvinte, avem de a face cu o serie de martori direcți ai punerii în mormânt – Iosif, Nicodim, femeile mironosițe – dar și martori indirecți constând în fariseii și soldații care au ”pecetluit piatra și au întărit straja mormântului”, aceștia fiind Martorii punerii în mormânt.

Urmează o zi întreagă, Sâmbăta Mare, marcată de adânca liniște a așezării în mormânt, zi în care întreaga făptură plânge și nădăjduiește, plânge păcatul și neputința noastră și nădăjduiește la Învierea izvorâtă din dragostea nemăsurată a Sfintei Treimi pentru întreaga făptură.

Ziua întâi a săptămânii aduce cu sine Învierea lui Hristos și o serie de martori ai acesteia. În primul rând Sfântul Evanghelist Matei spune că ”s-a făcut cutremur mare și un înger al Domnului, pogorându-se din cer și venind a prăvălit piatra de la ușă și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca a fulgerului și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat străjerii și s-au făcut ca niște morți” (Mt. 28, 2-4).

Iată așadar primii Martori ai Învierii, străjerii care s-au dus mai apoi la arhierei să le povestească cele întâmplate, iar aceștia le-au dat arginți din belșug pentru ca soldații să răspândească zvonul conform căruia ucenicii au venit noaptea, pe când ei dormeau, și au furat trupul lui Iisus. Pentru cineva care cunoaște, fie și minimal, cum funcționa armata romană este evident că zvonul era fals deoarece străjerii care nu și-au îndeplinit misiunea ar fi trebuit imediat executați ori faptul că aceștia au fost lăsați în viață e dovada aranjamentului făcut de mai marii evreilor. În plus toți Ucenicii lui Hristos au murit de moarte martirică … cine își dă viața pentru o minciună ticluită chiar de el?

Între timp, foarte de dimineață, câteva femei mironosițe (Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, Salomeea) s-au îndreptat spre mormântul Mântuitorului Hristos cu gândul de a împlini întreaga rânduială funerară, specifică poporului evreu, și să ungă trupul Domnului cu miresmele pregătite. Nu doar că găsesc mormântul gol dar mai sunt întâmpinate de însuși îngerul ce a prăvălit piatra, înger ce le vestește Învierea Domnului, a lui Iisus Nazarineanul – Cel răstignit – și le îndeamnă să-i vestească și pe ucenici.

Pentru a evita neîncrederea sau îndoiala din partea ucenicilor, Maria Magdalena nu le dă direct vestea învierii ci îi determină să vină, să vadă și să se încredințeze: ”L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus”. Alergând la mormânt Petru și Ioan se conving că Iisus nu mai era acolo și au găsit giulgiurile așezate distinct la o parte.

Urmează o serie de arătări ale Mântuitorului menite să-i încredințeze pe ucenici, și prin aceștia și pe noi, de adevărul Învierii, cu atât mai mult cu cât această realitate stă la temelia mântuirii noastre. Astfel, se arată întâi curajoaselor femei mironosițe și li se adresează: ”Bucurați-vă!” apoi le îndeamnă ”Nu vă temeți. Mergeți de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea și acolo mă vor vedea” (Mt. 28, 9-10). A doua arătare ale loc în aceeași zi, de data aceasta la doi dintre ucenici, Luca și Cleopa, aflați în drum de la Ierusalim către Emaus. În relatarea făcută chiar de unul dintre cei doi, Sfântul Evanghelist Luca, se vorbește inclusiv de vestea Învierii adusă de femeile mironosițe. A treia arătare a lui Iisus Înviat are loc către Sfinții Apostoli tocmai când Luca și Cleopa, întorși din drumul lor, le povesteau cu bucurie cum l-au întâlnit pe Domnul și L-au recunoscut la frângerea pâinii. Intrând prin ușile încuiate, căci ucenicii încă stăteau ascunși de frica iudeilor, le adresează cunoscutul salut ”Pace vouă!”, iar apoi, pentru a-i convinge de realitatea învierii, de faptul că nu au vedenii, i-a invitat să-L pipăie și a mâncat dintr-un pește și dintr-un fagure cu miere. Pentru că Apostolul Toma nu a fost prezent acum, după opt zile Iisus se arată din nou ucenicilor, de această dată fiind prezent și Toma, pentru a-l încredința, prin punerea mâinii în rănile lui Hristos, de o realitate care devine de necontestat: Învierea lui Hristos. Apoi s-a arătat la doar 7 dintre ucenici la Marea Tiberiadei când are loc pescuirea minunată și apoi reașezarea lui Petru în demnitatea de apostol după ce căzuse din această cinste când se lepădase de trei ori de Hristos în noaptea arestării acestuia. O ultimă arătare a avut loc la 40 de zile după Înviere, când S-a Înălțat la cer, în fața Sfinților Apostoli cărora le dăduse ultimele sfaturi cu privire la misiunea lor de a propovădui Evanghelia lui Hristos la toată lumea.

Așadar știrile despre Înviere ”ne vin de la martori oculari. Ei L-au văzut murind, L-au îngropat, L-au plâns, și-au pierdut speranța, s-au lepădat de El când L-au văzut la strâmtorare și apoi, tot ei, L-au văzut înviat, deși nu se mai așteptau la așa ceva. Și când L-au văzut înviat și-au recăpătat curajul, ba chiar au devenit îndrăzneți, au început să-L mărturisească în piețele publice ei care, cu câteva zile înainte, se temeau să spună că Îl cunosc”. (mitropolit Antonie Plămădeală)

Am văzut până acum argumente că Învierea lui Hristos este o realitate și din punct de vedere istoric, dar importanța ei majoră nu este în domeniul istoriei ci este importantă pentru fiecare dintre noi în parte, la nivel personal, dacă vom înțelege și vom accepta, prin credință, realitatea că scopul ei este eliberarea noastră din robia păcatului și a morții. Învierea dovedește că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Întrupat, că învățătura lui poartă pecetea adevărului și ne descoperă cunoașterea cea adevărată și profundă a Vieții.

Ca mărturie în plus, peste veacuri, Bunul Dumnezeu ne-a lăsat o minune care an de an vine să ne confirme realitatea Învierii dar și puțina noastră credință: lumina sfântă ce se coboară în ziua de Paște, la biserica Sfântului Mormânt. Dincolo de contestări, dispute și alte amănunte telurice Lumina Sfântă confirmă cu dragoste dar și mustrător aceeași realitate: Învierea lui Hristos – temeiul învierii noastre. ”Purtăm în noi duhul, harul Celui înviat ca o sămânță, asemenea bobului de grâu care atunci când cade în mormânt, murind, aduce multă roadă, mormântul bobului de grâu – brazda – este noaptea lui de paște” (pr. C-tin Galeriu)

În lumina Învierii să rămânem pentru ca murind păcatului să viem dreptății și să dăm multă roadă. Hristos a Înviat! Adevărat a înviat! Acesta este salutul și mărturisirea noastră de creștini, o mărturisire ce ne umple inimile de bucurie duhovnicească, dar să nu ne amăgim crezând că putem beneficia de toate binefacerile ”mântuirii obiective” venite prin jertfa și învierea Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos fără o implicare totală și asumată în ”mântuirea subiectivă” – înțelegând prin aceasta că mântuirea noastră personală nu este doar un dar sau un act ci un proces mai amplu de dezvoltare duhovnicească, de împreună-lucrare a omului cu harul Duhului Sfânt, până la nivelul în care nu mai lucrăm nimic pentru noi, ci în mod total altruist, lucrăm doar pentru mântuirea aproapelui, regăsind în omul de lângă noi chipul lui Hristos cel Înviat.

”Crucea, ca moarte a lui Iisus, dă morții, prin ea însăși, un alt sfârșit în biruirea morții, făcând din moarte, care pune capăt vieții, moarte care se desființează prin ea însăși, eliberând viața de moarte: Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând” (pr. D-tru Stăniloae)

Pr. Ioan Deacu

Învierea Domnului, semnul speranței

†IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste!

Motto

Senectutea nu-i virtute, dar nici nu-i fatalitate,

Ci este o împlinire a faptelor, asumate!

Nimeni nu îmbătrânește la-nceputul primăverii,

Când în suflet se aprinde lumânarea Învierii.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Hristos a înviat!

Învierea Domnului Iisus Hristos arată iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de umanitatea întreagă. De-a lungul istoriei, profeții și numai, au vestit împăcarea omului cu Dumnezeu prin nașterea lui Mesia și eliberarea din robia morții spirituale. Prin jertfa răscumpărătoare a Mielului, El „ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 26).

Taina Învierii ocupă un loc central în spiritualitatea și evlavia creștină, Hristos fiind reperul existențial pentru viața veșnică a fiecărui creștin. Nimeni nu poate contesta realitatea Învierii, deși femeile și apostolii au văzut doar „mormântul gol, piatra dată la o parte și giulgiurile singure zăcând” (Luca 24, 12).

Hristos anticipează propria Sa înviere săvârșind celei trei învieri din morți – asupra lui Lazăr (Ioan 11, 1-44), a fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11-16) și a fiicei lui Iair (Marcu 5, 21-43). Apoi, după ridicarea din moarte, El a stat în mijlocul apostolilor până la Înălțare. Cel mai puternic argument al Învierii constă în adevărul verificat și confirmat de Toma, dar și de apostoli, cărora le arată mâinile și coasta Sa (Ioan 20, 20-28). Toate aceste mărturii arătă puterea nemărginită a dumnezeirii Sale.

Efectul Învierii asupra apostolilor a fost copleșitor. În urma acestui eveniment ei au devenit plini de curaj, încrezători, hotărâți și convinși de acest adevăr. Entuziamul i-a transfigurat în mărturisitori, iar Duhul i-a înțelepțit. Astfel, au devenit „din pescari apostoli și din păgâni, mucenici”, din oameni simpli, învățați.

Iubiții mei,

Învierea nu este doar un eveniment istoric, care a avut loc într-un timp și spațiu bine definite și consemnate în documentele evanghelice. Ea are o valoare supra-istorică, ce a pătruns și marcat profund și definitiv istoria, dându-i sens și finalitate. Taina Învierii deschide perspectiva unei vieți noi, în care păcatul și moartea nu mai au putere absolută asupra omului. Iubirea lui Dumnezeu se arată mai tare decât moartea, iar istoria nu mai este tributară civilizației morții.

Iubiți credincioși,

Învierea este punctul de maximă importanță din istoria mântuirii deoarece întreg universul este restaurat în Hristos și așezat în relație de comuniune cu Dumnezeu. Biruitorul morții coboară până în pântecele pământului pentru a duce lumină sufletelor osândite la întuneric, pentru a le elibera de moartea cea veșnică și a le dărui Viață din Viața Sa. Mântuitorul elibereză suflete, dar trupurile le lasă în morminte, după cum mărturisește Sfântul Simeon Noul Teolog, pentru a fi ridicate la învierea cea de obște.

Sunt multe reprezentări iconografice ale acestui eveniment unic în istorie. Cea mai cunoscută dintre acestea este icoana numită Anastasis (Coborârea la Iad), care Îl înfățișează pe Hristos coborând treptele chenozei, adică ale smereniei absolute, până la cele mai de jos ale pământului. El sfărâmă încuietorile care țineau prizoniere sufletele drepților și ridică din legăturile neascultării pe protopărinții Adam și Eva, răstigniți sub povara anilor de așteptare a eliberării din robia blestemului morții. Întunericul Iadului este inundat de lumina Celui care „a călcat cu moartea pe moarte”, iar sufletele drepților se apropie. Sunt regii și profeții Vechiului Testament, îngreuiați de zile și de așteptare, înțelepții lui Israel, care privesc chipul luminos al Celui pe Care Îl profețiseră. Acesta, ca oarecând în vremea lui Moise, aduce eliberarea poporului, trecându-l de la moarte la viață și de la întuneric la lumină.

Dumnezeu coboară în întunericul cel mai profund al vinovăției în care se aflau sufletele celor care au ales să asculte mai mult de vocea rațiunii înstrăinate decât de inima străpunsă de ascultarea față de Creator. În scena Pogorârii la Iad se arată că inițiativa reabilitării umanității aparține Mântuitorului. El prinde pe protopărinți de încheietura mâinilor, îi ridică din genunchi în picioare redându-le demnitatea cea dintâi, așa cum în Evanghelie părintele ceresc restaurează și reintegrează pe fiul cel pierdut (Luca 15, 11-32). Nimeni nu poate ieși din Iad prin puterile sale, ci doar prin harul și ajutorul lui Dumnezeu.

Această întâlnire dintre Adam cel nou și Adam cel vechi este tulburătoare arătând începutul și sfârșitul stării de păcat a umanității rănite de neascultare.

Dreptmăritori creștini,

Icoana Învierii prezintă pe Hristos-izvorul vieții lumii îmbrăcat în veșmântul dumnezeirii stând în mijlocul Iadului. În adâncul de întuneric al morții Mântuitorul lumii este înconjurat de sufletele bătrânilor lui Israel, care I-au pregătit venirea în istorie. Profeți și regi cu chipuri încărcate de înțelepciune și fapte de cinste, care au păstrat conștiința umanității și dorința de salvare din moarte.

Această imagine ne conduce cu mintea la prezența misionară a persoanelor înaintate în vârstă, care au perpetuat în istorie ideea mesianică înainte de întruparea Fiului lui Dumnezeu. Cu autoritatea pe care experiența îndelungată a vieții și trăirea lor aleasă le-o dădea, ele au mărturisit venirea Mântuitorului, înainte de plinirea vremii.

În aceeași categorie se regăsesc persoanele care au fost prezente în perioada de început a existenței istorice a Fiului lui Dumnezeu și care au avut un rol în iconomia întrupării și activității hristice. Ne amintim în acest context de Zaharia, Marele preot al lui Israel, părintele Înaintemergătorului, care primește și ocrotește pe Fecioara Maria în Templul din Ierusalim; apoi ne amintim de Elisabeta, care, atunci când primește vizita Fecioarei Maria recunoaște în persoana ei pe Maica lui Dumnezeu, și, implicit, prezența Pruncului Iisus în pântecele ei (Luca 1, 42-45). Nu-l putem trece cu vederea pe Dreptul Iosif, cel care protejează viața Pruncului și Îl însoțește în Egipt (Matei 2, 13-23). La ducerea la Templu, la 40 de zile de la nașterea Sa, Pruncul Iisus este întâmpinat de Dreptul Simeon, cel adâncit în vârstă, care, la 360 de ani, Îl primește în brațele sale de lut pe Fiul Fecioarei-Emanuel, Lumina lumii. Alături de el, prorocița Ana, în vârstă de 84 de ani, slujind lui Dumnezeu în post și rugăciune, vorbește despre Prunc tuturor celor care așteptau mântuirea în Israel (Luca, 2, 36-38).

În întreaga Sa activitate misionară Iisus nu uită să amintească de înțelepciunea câștigată de bătrânii care
și-au închinat viața lui Dumnezeu, și își arată, totodată, puterea milostivă și vindecătoare față de cei aflați în boală și neputință: vindecă de friguri pe soacra lui Petru (Matei 8, 14-15), tămăduiește neputința femeii gârbove, vindecă suferința femeii cananence a cărei fiică era posedată de diavol (Matei 15, 21-28), dar și suferința tatălui a cărui fiu era lunatic (Matei 17, 14-18).

Iubiți frați întru Hristos,

În fața bolii, a singurătății și neputinței, Învierea Domnului este semnul speranței creștinilor de toate vârstele, dar în mod deosebit a vârstnicilor. Ce poate fi mai motivant în adâncul de nesiguranță și luptă cu neajunsurile și slăbiciunile vârstei înaintate sau în zbuciumul angoasant generat de despărțirea de lumea aceasta decât gândul la iubirea milostivă a lui Dumnezeu? Este dătătoare de speranță credința în cuvintele pauline care anunță că, asemenea lui Hristos, toți vom învia (I Cor. 15, 20). Rănile pătimirilor, transfigurate de puterea dumnezeiască a Învierii lui Hristos, vindecă rănile deschise ale bolilor sufletului, alină suferințele părinților și bunicilor noștri și redau demnitate marginalizaților. Ele odihnesc pe cei tulburați și dau speranță celor părăsiți și însingurați. Prin rănile lui Hristos, Cel răstignit și înviat, ființa gârbovită de păcat se îndreaptă și se vindecă. Medicamentul euharistic al nemuririi primit prin Jertfa lui Hristos înnoiește trupul și sângele, transfigurează și ridică pe toți împovărații de păcate din mormântul pătimirilor.

Ce poate fi mai înălțător pentru o persoană care urcă pe treptele senectuții decât frumusețea unei vieți consumate în lumina împlinirii faptelor mântuitoare, având pe Hristos înviat paradigmă și sens al existenței? Hristos înviat spune omului contemporan că bătrânețea este memoria vie a unei generații și semnul înțelepciunii și înțelegerii vieții. Viața nu se sfârșește cu moartea trupului, ci se continuă în mod plenar în Împărăția lui Dumnezeu. Bolile și neputințele sunt parte din pedagogia lui Dumnezeu, prin care ne vorbește despre smerenie și îndreptare.

Ca recunoștință pentru importanța implicării vârstnicilor în activitățile Bisericii și rolul major pe care aceștia îl ocupă în transmiterea adevărului de credință și a tradițiilor locale ecleziastice, Patriarhia Română a declarat anul 2023 ca An omagial al persoanelor vârstnice și a demarat proiecte care să vină în sprijinul acestora, evidențiind valoarea și rolul prezenței lor în viața Bisericii.

În acest context omagial, cu prilejul Sfintelor Sărbători de Paști, adresăm fiilor și ficelor duhovnicești din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului – vârstnici, tineri și copii – cele mai alese gânduri de sănătate, bucurii duhovnicești, lumină în gând și faptă! Prin cele câteva versuri cu care v-am obișnuit în încheiere, părintește, Vă îndemnăm pe toți să trăiți timpul acesta efemer în continuă raportare la istoria mântuirii, peștera Nașterii și peștera Morții fiind cele două borne, care vorbesc despre renașterea omului ca făptură nouă ancorată în Dumnezeu.

  Nativitate și Înviere

În Casa pâinii, Doamne, adesea am intrat,

Să văd cu ochii minții misterul Întrupării,

În Duh să retrăiesc momentul Îngropării,

Să simt în suflet clipa când Tu ai înviat.

Sinedriul de atuncea, din teamă  sau prudență,

A străjuit mormântul cu armia romană,

Dar nimeni din aceia nicicum nu-și dete seamă,

Că Tu ești viu și-n moarte, prezent întru absență.

Și dacă Răstignitul a fost înmormântat,

Cu sufletul Său veșnic se afundă-n Șeol

Să scoată credincioșii, lăsând Infernul gol,

Iar de atunci se cântă Hristos a înviat!

Misterul Învierii a curs neîntrerupt.

Păgânii se botează, din veac în veac, ușor…

Având credință vie, pentru Hristos ei mor,

Primind focu-nvierii din Duhul Sfânt erupt.

Mai sunt oameni în lume ce vor, cu precădere,

Să surpe creștinismul; creștinii prigoniți,

Deși pe-ntreg pământul sunt cei mai oropsiți,

Nu se opresc să creadă în Sfânta Înviere!

****

Români…!

Să nu uitați vreodată acest deziderat:

În ziua de Crăciun, slăviți-L pe Hristos ,

În Sâmbăta tăcerii, vă pregătiți frumos,

Ca să cântați de Paște… Hristos a înviat!

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

†IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

În timpul liber, Evelina realizează ouă de Paște unicat, printr-o tehnică specială, numită mandala

Pictează diverse obiecte, printr-o tehnică numită mandala, iar cu ocazia sărbătorilor pascale, jandarmeriţa a creat modele de ouă unicat, pe care le-a donat bisericii din incinta Inspectoratului Județean de Jandarmi Bacău.

A absolvit Școala Militară de Subofițeri Jandarmi “Petru Rareș” Fălticeni, iar din anul 2019 desfășoară misiuni la Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău, împreună cu colegii ei, reușind să depășească cu brio dificultățile inerente unei meserii preponderent bărbătești și chiar să rezolve situații delicate .

Evelina este o persoană răbdătoare, dinamică, veselă și îi place să privească viața cu optimism. Spune că a ales profesia de jandarm deoarece consideră că este potrivită pentru caracterul ei și îi oferă un mod de viață activ, dar a fost inspirată și de fratele ei care este tot jandarm.

„Pentru mine succesul înseamnă să ajungi să faci ceea ce îți place, înseamnă să-ți transformi pasiunea în meserie. De la mama am învățat că trebuie să fiu bună cu lumea, să iert și să respect, iar de la tata am învățat să nu mă dau bătută niciodată. Cariera în Jandarmeria Română m-a completat, m-a împlinit și mi-a conferit noblețe”, spune colega noastră.

Evelina reușește să îmbine executarea misiunilor solicitante cu pasiunea de a creea mandale, care reprezintă pentru ea o activitate relaxantă, iar fiecare model însumează diferite sentimente și vibrații.

După o pauză de trei săptămâni, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a organizat o nouă ședință pentru a analiza stadiul proiectelor de infrastructură mare din regiunea Moldova.

Potrivit paginii de Facebook «Împreună pentru A8», câteva proiecte de autostrăzi se confruntă cu întârzieri și controverse.

Autostrada A8, care ar trebui să lege Miercurea Nirajului de Târgu Mureș și Leghin de Motca, a înregistrat o întârziere semnificativă față de estimarea inițială. Recent, licitația pentru cele două capete ale autostrăzii a fost desuspendată, iar speranțele sunt mari că va fi reluată cu succes. Cu toate acestea, preluarea de către CNAIR a Studiului de Fezabilitate executat de firma Acciona, în stadiul actual, adică fără studii geo, pe sectorul montan al autostrăzii A8, între Miercurea Nirajului și Leghin (159 km), a provocat controverse. Potrivit unor postări pe Facebook, preluarea Studiului de Fezabilitate va fi sigură săptămâna viitoare, dar CNAIR nu a confirmat acest lucru și a declarat că încă caută soluții.

A8, tronsonul Motca – Iași – Ungheni, înregistrează progrese semnificative până la Podul Iloaie. Însă de la acest punct și până la Ungheni, situația se schimbă radical. Problema principală discutată în ședința CNAIR a fost varianta de ocolire nord a Municipiului Iași. Unii proprietari au făcut adresă către mai multe instituții ale statului și chiar la Bruxelles, solicitând mutarea variantei de ocolire a orașului. Acest lucru a dus la blocarea proiectului și la întârzierea finalizării Studiului de Fezabilitate și a obținerii acordului de mediu.

În ceea ce privește autostrada A7, tronsonul Pașcani – Siret, deși oficial lucrurile merg foarte bine, pe sectorul Pașcani – Suceava și pe Suceava – Siret, cele două firme care executa Studiul de Fezabilitate și proiectarea, Search Corporation și Egis, întârzie foarte mult, chiar dacă sunt în întârziere fata de calendarul asumat.

De asemenea, se menționează și proiectul de autostradă A13, care se află în stadiul de pregătire a licitației pentru elaborarea Studiului de Fezabilitate și Proiect Tehnic. În cazul acestui proiect, există deja un traseu stabilit și este așteptată finalizarea studiului de fezabilitate pentru a putea trece la etapa de proiectare și construcție.

DX Piatra Neamț – Bacău. Pe acest proiect se înregistrează un progres nesemnificativ. În trei săptămâni au fost forați cca 300 m l. Vă spun un lucru – dau și în scris -, acest proiect se va realiza după 2035.
DX Focșani – Brăila. Proiectantul a reluat placa cu accesul pe terenurile private. Și aici ritmul este foarte redus.
DX Tisita – Albita. Contractantul a predat către CNAIR draftul AMC1. Acesta este un alt proiect din regiunea Moldova care nu are susținere suficientă, nici politică, nici civică, pentru a fi realizat.
Sursa: FB Împreună pentru A8

Proiectele de infrastructură mare din regiunea Moldova se confruntă cu numeroase probleme și întârzieri. Pe lângă problemele tehnice, există și un amestec de interese politice și personale care întârzie finalizarea acestor proiecte și pun în pericol finanțarea din fonduri europene.