M-am apucat acum ceva timp de o curățenie generală a minții mele, zicându-mi că nu are rost s-o mai încarc zilnic cu o mulțime de informații, propunându-mi să reduc drastic dependența mea de știri. Pentru că așa-mi începeam ziua, de obicei, ascultând și citind știri. Iar unele mă urmăreau mult timp, îmi stricau ziua. Așa că am hotărât să-mi schimb obiceiurile și să-mi încep ziua ascultând muzică și răsfoind câteva pagini din teancul de reviste de lângă patul meu. Mă uit pe câteva publicații de cultură săptămânale și găsesc mereu lucruri interesante.
Cum ar fi un rezumat al unui amplu studiu despre caracterul agresiv al informațiilor care ne bombardează pur și simplu, invadându-ne viața. Mai mulți cercetători, din câteva țări, au studiat problema și au publicat pe un site al Forumului Economic Mondial constatările lor, concluziile la care au ajuns. Care sunt logice, raționale, deloc surprinzătoare pentru cine mai gândește limpede, cu propriul cap, adică punându-și la treabă și simțul critic, selectiv. Suntem sfătuiți, și asta nu e chiar o noutate, să fim atenți la ce tip de informație alegem, de unde o luăm, acum când suntem năpădiți de știri care se bat cap în cap, se contrazic, provocând nelămurire, stupoare sau ilaritate, la cei lucizi și cu simțul umorului.
Să căutăm informația de calitate și să nu luăm în seamă fake-urile, să nu ne lăsăm duși în ispită de formulări bombastice, din acele care pretind că livrează noutăți absolute, dezvăluiri „cutremurătoare”. Suntem avertizați că multe surse de informație nu sunt de încredere și că trebuie să fim foarte critici și vigilenți când le accesăm, că ar fi bine să nu cădem pradă „lenei intelectuale” și „ideilor primite de-a gata”. Acestea din urmă sunt foarte răspândite și de multe feluri, mituri, clișee, prejudecăți, convingeri ideologice, minciuni propagandistice etc. și reprezintă un veritabil pericol, pentru că sunt preluate în mod automat, fără gândire critică.
Cert este că foamea asta de informații, mai ales a celor cu potențial ridicat de scandal, este una bolnavă, un soi de bulimie, toxică, desigur. Oamenii sunt atrași de astfel de știri de can-can, sclipicioase, și uite-așa își umplu capul cu chestii inutile, cu desăvârșire stupide. În loc să ne bazăm pe bunul nostru simț, pe intuiție, picăm în capcana unor știri, a unor „narative” (mă distrează teribil cuvințelul ăsta rostit cu multă prețiozitate în te miri ce situații total anodine) pompos prezentate, „adevărul” acestora putând fi ușor demontat dacă ne-am pune la treabă micuțele celule cenușii, renunțând la sfânta comoditate.
O carte foarte interesantă, apărută anul trecut, „Hoții de atenție. De ce nu te poți concentra” de Johann Hari, ne face să înțelegem cât se poate de limpede în ce joc (inventat de un sistem cinic) suntem prinși, astfel încât să ne fie mereu distrasă atenția și diminuată capacitatea de concentrare. Cu ochii pe ecranele telefoanelor, tabletelor, derulând Facebook-ul și Whatsapp-ul, nu mai suntem stăpânii noștri. Dintru început, autorul ne spune că, „atenția este super-puterea speciei noastre”. Și precizează că a scris cartea sus-numită, tocmai pentru că omenirea traversează o profundă criză în materie de atenție și concentrare, pe fondul, de fapt, al unei crize generale. Ceea ce trebuie să știe însă oamenii este că atenția nu le scade în mod natural, ea fiindu-le „furată de niște forțe extrem de influente”. Voi reveni asupra câtorva idei ale lui Johann Hari, acum sugerându-vă să încercați ceea ce ce face autorul când are o întâlnire de familie, cu prietenii: pune într-un mic seif cu capac de plastic cheile, telefonul, le închide acolo pentru un timp, atâta cât dorește să se bucure de liniște, de momente plăcute. De asemenea, ne sugerează să descărcăm aplicația Freedom, pentru a ne ține departe de site-urile de care am devenit dependenți.
Vă doresc Sărbători pascale luminoase, petrecute în tihnă, fără hoți de atenție!
