În ultima perioadă învățământul românesc a fost umilit din cauza unor elevi care au creat probleme sau a unor evenimente negândite și care au adus prejudicii de imagine instituțiilor din acest domeniu. Doar că și noi, opinia publică, ne lăsăm mai atrași de astfel de subiecte în detrimentul unor lucruri care cu adevărat contează. Sunt elevi, tineri, români, care obțin rezultate încântătoare în diferite domenii, iar noi trecem peste acestea cu mare ușurință. Astăzi avem bucuria să cunoaștem un elev, băcăuan, cu o mare reușită la o olimpiadă națională, ceea ce îl duce în poziția de a ne reprezenta orașul și țara la nivel internațional.
Este vorba de Iani Irașcu, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”, care în perioada 7 – 11 aprilie a participat la faza națională a Olimpiadei de Științe Socio-Umane, disciplina Filosofie, care s-a desfășurat la Slobozia, județul Ialomița, acolo unde s-a clasat pe locul I. Obținerea premiului cel mare la etapa națională a competiției îi oferă onoarea de a reprezenta România la cea de-a XXI-a ediție a Olimpiadei Internaționale de Filosofie, care anul acesta se va desfășura între 11 și 14 mai la Olympia, în Grecia.
Iani nu este la prima experiență la olimpiade, el participând în clasa a XI-a la Olimpiada de Germană Modernă, cometiție în care s-a calificat faza națională care nu s-a mai disputat din cauza pandemiei. De atunci lucrurile au evoluat altfel iar astăzi Iani a reușit un mare succes ce onorează întreaga comunitate. Având în vedere acest aspect, am considerat că ar trebui să aflăm mai multe despre Iani Irașcu, așa că i-am adresat câteva întrebări.
– De ce filosofie și nu altceva…?
– Filosofia nu o alegi tu, ea te alege pe tine. Cand începi să citești filosofie, nu te mai poți lecui. Am constatat că aceasta nu a fost doar situația mea, ci și a multora cu care am discutat la olimpiadă. „Filozofând”, începi să îți pui întrebări despre orice. Istoria filosofiei îți oferă variante de răspuns, dar cred că este esențial nu să ți le apropriezi, ci să le folosești în găsirea propriul răspuns. Primul pas este distrugerea certitudinilor pe care le ai inițial. Persistența în căutare este vitală, altfel rămâi la stadiul de neant ideatic. De aceea, finalitatea este reprezentată de regăsirea unui adevăr mai pur, un adevăr personal, care este mai puternic decât orice moștenire culturală prefabricată.
– Cum a fost drumul până în „finală”și ce gust are victoria? Te așteptai să câștigi?
– Pentru a ajunge la națională, traseul a fost unul neașteptat. La faza județeană a olimpiadei am obținut premiul al doilea, prin urmare renunțasem la ideea unei calificări la etapa superioară. Aflând, însă, că prin clasament național mi s-a oferit șansa de a participa la faza următoare a olimpiadei, am fost pe cât de fericit, pe atât de determinat să mă autodepășesc. Cât despre etapa națională în sine, aceasta a fost destul de grea, dar știam că va fi astfel, întrucât studiasem subiectele anilor trecuți. După examen, nu aveam prea multe așteptări. Credeam că am scris o teză destul de bună, dar nu speram la niciun premiu. Eram convins că vor fi alții cu lucrări mai reușite. Când au venit rezultatele, nu mi-a venit să cred. Am studiat de mai multe ori notele și mi-am verificat codul din nou. Până la urmă, m-a sunat prietena mea să mă felicite, întrucât urmărea și ea rezultatele. Abia atunci mi-am revenit și m-am bucurat, până atunci mi se părea de necrezut.
– Mai sunt în județ elevi buni la filosofie? Și…cum sunt profesorii de filosofie?
– În Bacău, marii filosofi și-ar găsi o companie plăcută. Colegele alături de care am mers la Slobozia au fost partenere de discuție antrenante. Recunosc, de asemenea, că avem și alți elevi excelenți la filosofie în Bacău, pe care îi cunosc îndeaproape și a căror prezență la olimpiadă mi-a lipsit. Tradiția filosofică băcăuană este probată de încă un fapt: în pregătirea mea pentru olimpiadă am apelat la ajutorul unui fost olimpic internațional la filosofie, Ștefan Capmare, care mi-a împărtășit experiența lui de la olimpiadă. Fără sfaturile lui, nu știu dacă aș fi putut realiza această performanță. Totodată, profesorii de filosofie de la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” m-au sprijinit permanent. Doamna profesoară Luminița Costraș m-a susținut cu orice am avut nevoie pe parcursul pregătirii pentru olimpiadă anul acesta. De asemenea, doamnei profesoare Emilia Cloșcă îi datorez experiența câștigată anul trecut la aceeași olimpiadă.
– La mijlocul lui mai reprezinți România la „internaționala” din Grecia. Ce așteptări ai?
– Pentru faza internațională, nu știu, în mod sincer, la ce să mă aștept. Domnii profesori din Comisia Centrală de evaluare la faza națională ne-au spus, mie și elevului de pe locul II, că există potențial, dar este nevoie de multă muncă. Sper, cu ajutorul dumnealor, care ne pregătesc pentru etapa internațională, să reușesc să obțin o performanță onorabilă. Totuși, indiferent de rezultat, sunt entuziasmat să particip la olimpiada internațională. Grecia este pământul filosofiei, iar să calc pe urmele filosofilor greci va deveni un vis împlinit. Sunt nerăbdător, totodată, să întâlnesc participanți din alte țări, o asemenea experiență interculturală este o ocazie unică pe care abia aștept să o trăiesc…
– A mai rămas puțin din clasa a XII-a. Urmează bac-ul și admiterea. Încotro va fi drumul tău?
– Sincer, îmi pare rău că se termină liceul. A fost o etapă foarte frumoasă din viața mea, mai ales datorită colegilor mei de clasă, care au devenit prietenii mei cei mai dragi. Bacalaureatul și admiterea nu mă tulbură la fel de mult precum gândul că, în curând, va trebui ca fiecare dintre noi să își urmeze drumul său, separat de al celorlalți. În ceea ce mă privește, îmi doresc să studiez la Universitatea Politehnică din București, la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Doar după această olimpiadă am început să iau, de asemenea, în considerare, să urmez cursurile la distanță ale unei Facultăți de Filosofie, dar acest proiect va rămâne secundar.
– Și încheiem cu o întrebare clasică: unde te vezi peste 10 ani?
– 10 ani pare atât de mult la vârsta mea, încât nici nu vreau să îmi imaginez unde voi fi peste atât de mult timp. Atunci când îți creezi așteptări, încerci să constrângi viața, iar viața nu suferă constrângeri. De aceea prefer să plănuiesc pe termen scurt și să nu cad în melancolia unui dulce viitor. Prezentul poate fi la fel de plăcut, trebuie doar să îi surprinzi frumusețea. Ca idee vagă, se conturează în mintea mea o posibilă sinteză între filosofie și informatică: o filosofie a inteligenței artificiale, a cărei necesitate se dovedește pe zi ce trece mai stringentă. Acest domeniu emergent pare foarte interesant, de aceea, ca un gând îndepărtat, poate peste 10 ani voi putea contribui la el.
