A murit publicistul Radu Cosașu
Radu Cosaşu, unul dintre cei mai importanţi jurnalişti sportivi din România, a murit la vârsta de 92 de ani, potrivit unui comunicat emis de Asociaţia Presei Sportive din România. Cunoscut şi ca un scriitor prolific şi publicist talentat, Radu Cosaşu s-a născut în Bacău în 1930 şi a început să scrie încă de la o vârstă fragedă. El a activat în diverse domenii precum literatura, publicistica, cinematografia, teatrul, muzica şi sportul, devenind o autoritate de necontestat în istoria publicisticii literare contemporane din România.
Cosaşu a urmat cursurile liceale în Bucureşti şi a frecventat ulterior Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”. A debutat ca jurnalist la „Revista elevilor” şi a devenit ulterior redactor la „Scânteia tineretului”. Între anii 1968 şi 1987 a fost redactor la revista „Cinema”.
Radu Cosaşu a debutat ca scriitor în 1952, sub pseudonimul Radu Costin, cu un volum de proză patriotică. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără „Maimuţele personale”, un volum de proză satirică apărut în 1968, şi seria de nuvele autobiografice intitulată „Supravieţuiri”. A fost şi un jurnalist sportiv de referinţă, fiind decanul presei sportive din România.
Cei șase elevi de la Somușca, Marele Premiu la First Championship, din Houston, Texas
În urma participării la competiția internațională First Championship, din Houston, Texas, echipa RoboKids a reușit să se claseze pe primele locuri, fiind una dintre echipele care a obținut Marele Premiu intitulat „Soluția Provocării”. Echipa a concurat alături de peste 60 de alte echipe și a reușit să impresioneze juriul cu o mașinărie extraordinară, echipată cu elemente motorizate de calitate și o prezentare excelentă, realizată în limba engleză.
La competiția din America, copiii de la RoboKids au pregătit un proiect de micro-fermă, prezentat în competiţia naţională, dar extins şi îmbunătăţit cu noi elemente motorizate. Astfel, micii roboticieni au lucrat la identificarea modalităţilor prin care fermierul ar putea utiliza o nouă sursă de energie regenerabilă – biomasă.
Este remarcabil faptul că acești copii talentați și perseverenți au reușit să învingă echipe cu experiență vastă în robotică și cu resurse financiare considerabile. Felicitări RoboKids pentru acest succes deosebit!
Echipa Robokids a câștigat Premiul pentru Programare la Festivalul Național “First Lego League”, unde au prezentat un proiect de eficiență energetică pentru comunitatea locală.
Cei șase somușcani au reușit să obțină și una dintre cele două multrâvnite calificari pentru competiția internațională First Championship, din perioada 19-22 aprilie a.c. la Houston, Texas, în Statele Unite ale Americii.
Membrii echipei și-au dezvoltat abilitățile în robotică participând la cursurile organizate de American Corner Bacău.
Medicul Adrian Cotîrleţ – academician
În lumea noastră atât de pervertită, de împilată de ură și violență, de „care pe care”, dacă nu de autodistrugere, de dezbinare și lipsă de respect pentru trecut și de indiferență pentru viitor, este greu să mai speri într-o societate cât de cât așezată în făgașe firești, în care omul să se simtă cu adevărat ființa superioară a naturii sau creația lui Dumnezeu.
În toată această degringoladă absolută, semnele de normalitate, rare precum păsările Antichității, ne bucură ca un zâmbet de copil, pe care ne grăbim să-l salutăm.
Academia Oamenilor de Știință din România, în ședința din 21 aprilie 2023, în urma voturilor exprimate fizic sau online, l-a cooptat pe domnul prof. dr. Adrian Cotîrleț, manager-director al Spitalului Municipal de Urgență Moinești, ca membru onorific al acesteia.
Și dacă, în calitate de vechi membru al sus-zisei academii, declar cu toată sinceritatea de care sunt capabil că sunt bucuros și mă mândresc pentru recunoașterea mai tânărului coleg, nu o fac pentru că mă socotește – pe drept sau nu – unul dintre mentorii săi, ci pentru că-și onorează în cel mai înalt grad profesia, deloc ușoară, fiindcă și-a pus întreaga energie creatoare în slujba semenilor, cu realizări de excepție prea bine cunoscute de către publicul băcăuan și nu numai, care au transformat o unitate medicală modestă într-o unitate performantă în adevăratul înțeles al cuvântului, de nivel european, etalon pentru întreaga medicină românească, cu o adresabilitate de invidiat, toate acestea cu atât mai valoroase cu cât ar fi putut, fără nici cea mai mică îndoială, să-și găsească un post mai liniștit, mai comod și mai lesne aducător de onoruri, într-un spital universitar de primă mărime.
Realizările sale sunt departe de a avea un caracter strict personal. Pot afirma, cu toată responsabilitatea, că a creat nu numai o instituție bine închegată care își prefigurează viitorul și continuitatea, ci a conturat în adevărate pietre de temelie însuși conceptul de manager al unui domeniu oarecare de activitate umană, în condiții – s-o spunem pe șleau – neprielnice, neprietenoase, de jalnică subfinanțare cronică, în care alții ar fi cedat sau s-ar fi refugiat în locuri mai călduroase.
Trebuie subliniată în mod deosebit, ca o datorie de mare onoare, neodihna pe care profesorul Cotîrleț a manifestat-o în mod constant pentru a face cunoscute în lume medicina și școala medicală românească, participând activ la numeroase foruri medicale sau generale. Bacăul și oamenii lui se pot mândri cu profesioniști de talia profesorului Adrian Cotîrleț, cu atât mai mult cu cât domnia-sa este „venetic” de loc (cum se spune), fiind născut în Târgoviște.
Pentru a încheia, n-am să folosesc cunoscuta sintagmă a „omului care sfințește locul”, care i se potrivește de minune, ci am să aleg un hibrid de vorbă înțeleaptă: „Și în Moinești trăiesc profesioniști de valoare”.
Acad. Virgil Răzeșu
CREDINȚA CELUI CARE N-A VĂZUT
Suntem, prin Săptămâna Luminată, poziționați tot spre Înviere. Rostirea în cadrul Sfintei Liturghii a pericopei evanghelistului Ioan (20, 19-31), ce se regăsește și în slujba miezului zilei Paștelui, numită a Doua Înviere, și care este lecturată în mai multe limbi, semn al prezenței Duhului Sfânt așteptat să se pogoare deplin peste Biserică în ziua Cincizecimii, evocă momentul în care Mântuitorul Hristos, purtând semnele biruitoare ale Răstignirii, transfigurat fiind prin Înviere, intră prin ușile încuiate ale foișorului unde apostolii se tăinuiseră de frica iudeilor. Narațiunea scripturistică, admirabil structurată, ne oferă descrierea acestei revelații aparte. Apostolii, înfricoșați, răscoliți sufletește, poate chiar depresivi, a căror lume se dărâmaseră la propriu și al căror zel misionar avea nevoie să fie potențat, sunt copleșiți de prezența Domnului. Care apare intempestiv. Nu pentru a-i impresiona, ci pentru a le risipi frica și a-i încredința de o strașnică misiune, scrupulos consemnată: ”a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute”.
Totuși, evenimentul este marcat de o mare absență. Nu ni se prezintă cauza. Spre deosebire de ceilalți ucenici, Toma este pe cale. Cine știe ce misiune a avut de săvârșit. Poate că și lui îi era frică. Ori poate nu! Om strașnic și lucid la minte, la vestirea colegilor săi de apostolat, vrea dovezi: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor și nu voi pune degetul meu și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!”. Fusese prea apăsător șocul morții Învățătorului. De aceea, întâlnirea-i cu Domnul devine paradigma tuturor întâlnirilor dintre om și Înviere. Hristos chiar se vădește un Dumnezeu pus la îndemâna omului, pentru ca acesta să capete siguranța Învierii. Arătându-Și rănile prin care a biruit moartea, Mântuitorul nu îi dăriește argumente. Argumentele fuseseră cuvintele Apostolilor-frați. El îi oferă doar fundamentul credinței. Gâtuit, probabil, poate chiar bâlbâindu-se, Toma reușește să dea glas bucuriei și stării de uimire: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Și Domnul fericește: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericit este cel care nu a văzut şi a crezut”! Pentru această desfătare, a descoperirii sensului Iubirii adânci, Toma-și pecetluiește trăirile cu jertfa propriei vieți. Devine apostolul parţilor, mezilor, perşilor, hircanienilor şi bactrienilor, popoare ce se aflau pe teritoriul Iranului, Irakului, Afganistanului şi Pakistanului de astăzi (numai în Kerala, Toma botează peste trei mii de suflete, formând astfel prima comunitate creştină din India), aflându-și sfârșitul în anul 72, prin străpungerea cu o suliță. Că doar nu degeaba este pictat în icoana din Densuș cărându-și pielea-n băț la propriu.
Să facem, dar, și din aceste zile trepte către Cer. Curajoși fiind și nădăjduitori în efortul de a ne vindeca necredința și îndoiala prin Înviere, asemeni apostolului Toma. Cu moartea pe moarte călcând!…
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
Duminica a 3-a a Paştelui
„Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi.” (Lc 24,46)
Timpul Pascal în care ne aflăm continuă să ne prezinte evenimentele ce s-au succedat după învierea lui Cristos din morți. După ce duminica trecută am fost invitați să îl descoperim pe Isus înviat prin prisma ucenicilor, care mergeau spre Emaus, în această duminică, evanghelistul Luca prezintă în prima parte a evangheliei mărturia pe care cei doi o dau ucenicilor despre întâlnirea lor cu Isus înviat, pe drumul spre Emaus.
În acest context, le apare din nou Cristos adresându-li-se: „Pace vouă!”
Acest salut este un îndemn pentru fiecare dintre noi de a trăi și a practica zilnic această pace a lui Isus. E dureros, astăzi, să vezi atâtea persoane care trăiesc în dușmănie, care nu își vorbesc de ani buni, care au uitat că nu poți avea aceea pace și liniște interioară, dacă ea nu izvorăște din Dumnezeu. Să fim așadar, oameni ai păcii!
Contrariați, tulburați, speriați de arătarea lui Cristos, ucenicii au impresia că văd un duh: „De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am! Și, spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele”.
De multe ori și noi, suntem asemenea acestor ucenici: suspicioși, tulburați, neîncrezători și fără perspective de viitor trăind astfel, o viață fără sens, fără Dumnezeu. Ceea trebuie să nu pierdem niciodată din vedere, e următorul lucru: Cristos Înviat este cel care dă sens vieții noastre. Doar el poate să înflăcăreze inima noastră de a face trecerea de la păcat la viață, de la minciună la adevăr, de la neîncredere la speranță.
În a doua parte a evangheliei, Isus le amintește ucenicilor, și ne amintește și nouă că, de învierea lui au dat mărturie Legea lui Moise, profeții, de lungul timpurilor și cartea Psalmilor. Un amănunt important, subliniat de evanghelist, îl constituie faptul că Isus le deschide și le luminează mintea pentru a înțelege acest adevăr al credinței. Să îl rugăm și noi pe Cristos să ne lumineze în fiecare zi din viața noastră pentru a umbla mereu în lumină, așa cum ne invită sfântul apostol Paul.
Să nu uităm niciodată faptul că suntem invitați să fim zilnic martori ai învierii și să trăim acest eveniment central al credinței creștine nu doar la nivel teoretic, ci practic!
Pr. Anton Galaţanu,
Parohia „Sfântul Anton de Padova” Faraoani
Recrutarea tinerilor pentru școlile de subofițeri, în plină desfășurare
Jandarmii băcăuani intensifică activitățile de prezentare a ofertei educaționale pentru Școlile Militare de Subofițeri Jandarmi “Grigore Alexandru Ghica” din Drăgășani și “Petru Rareș” din Fălticeni, unde sunt puse la dispoziție 700 de locuri, pentru sesiunea aprilie-iunie 2023.
În timpul acțiunilor de informare, jandarmii au împărțit pliante cu informațiile necesare în vederea înscrierii și au răspuns întrebărilor legate de școlarizare, concursuri de admitere, condiții și documente necesare pentru înscriere.
Reamintim celor care doresc să urmeze o carieră militară că pot depune cererea de înscriere până pe data de 05 mai 2023, iar dosarul de candidat cu documentele solicitate se poate depune la sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău, până pe data de 15.05.2023.
Relaţii suplimentare privind condiţiile de înscriere la examenul de admitere se pot obţine la sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău situat pe strada Constantin Mușat, nr 4, sau telefonic la numărul 0234/543131, interior 24.537-Serviciul Resurse Umane.
Un copil a încercat să aprindă focul cu benzină. A luat foc
În această seară, un copil de 10 ani, din Bacău, cu arsuri de gradul I, II și III, intubat, a fost transferat cu elicopterul SMURD, de pe heliportul SJU Bacău, la Spitalul de Pediatrie Sf. Maria – Iași.
Copilul a încercat să aprindă focul cu benzină, aceasta provocându-i accidental arsuri pe 20% din suprafața corpului.
Echipele medicale au asigurat transferul de urgență al pacientului pentru acordarea tratamentului de specialitate.
Încep lucrările de modernizare pe strada Emil Rebreanu din Onești
Oneștiul se pregătește să demareze lucrările de modernizare pe strada Emil Rebreanu începând de luni, 24 aprilie 2023, la ora 7:00. Primarul Laurențiu Neghină a solicitat posesorilor de autoturisme care parchează pe partea dreaptă, sens hotel-Petrom, pe spațiul verde sau în parcări improvizate, să elibereze zona pentru a permite desfășurarea lucrărilor fără probleme.
Această lucrare face parte dintr-un proiect mai amplu de modernizare a întregii zone de sus a orașului, care va fi finanțat din bugetul local.
Primarul Neghină a subliniat că gestionarea responsabilă a resurselor primăriei este o prioritate pentru el și a menționat că în acest an vor fi demarate lucrările de introducere a rețelei de gaze în mai multe cartiere ale orașului, proiect evaluat la 9.000.000 de lei, din bugetul local.
De asemenea, posesorii de autoturisme care locuiesc pe strada George Călinescu și doresc să rezerve un loc de parcare în noua parcare amenajată trebuie să depună o solicitare la registratura primăriei.
Umbrărescu a câștigat contractul pentru un tronson din Autostrada A0
Ministerul Transporturilor a emis joi, 20 aprilie, autorizația de construire pentru lotul 4 din Autostrada de Centură București Nord (A0 Nord). Lucrările pe secțiunea de 4,5 kilometri au fost întârziate din cauza problemelor de mediu din zona Cernica. Valoarea lucrărilor autorizate este de 52,25 milioane de lei, fără TVA, iar documentul emis joi vizând doar Etapa I. Lotul 4 va cuprinde un pod peste Lacul Cernica și un pasaj peste calea ferată București Sud – Oltenița.
Proiectul elaborării studiului de evaluarea adecvată (SEA) pentru Lacul și Pădurea Cernica (arie protejată) este menționat pe site-ul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).
Acordul de mediu pentru o porţiune de doi kilometri din zona Cernica a trebuit revizuit, deoarece pe traseul autostrăzii a fost înscrisă între timp ca arie protejată zona Lacul și Pădurea Cernica, în care se găsesc specii de păsări protejate prin lege.
În august 2020, a fost semnat un contract pentru „proiectare și execuție Autostrada de Centură București km 0+000-km 100+900, sector centura nord km 0+000-km 52+770, lot 4 km 47+600 – km 52+070”, cu ofertantul declarat câștigător, asocierea Sa & Pe Construct (lider de asociere) – Spedition UMB – Tehnostrade. Valoarea contractului la semnare a fost de 312,63 milioane de lei fără TVA, iar lungimea autostrăzii va fi de 4,47 km. Proiectul este finanțat din fonduri europene nerambursabile și va dura 12 luni perioada de proiectare, 18 luni perioada de execuție a lucrărilor, 120 luni perioada de garanție a lucrărilor.
Autoturisme de epocă în Retroparada Primăverii, la Bacău
Iubitorii de automobile de epocă s-au putut delecta cu o nouă retroparadă organizată sâmbătă, 22 aprilie, în Bacău de Reprezentanța Bacău/Neamț a Retromobil Club România. Evenimentul din Bacău se înscrie între cele zece astfel de retroparade, organizate sâmbătă în tot atâtea orașe din țară.
Circa 60 de automobile de epocă au fost expuse, sâmbătă, 22 aprilie, pentru două ore, în Piața Tricolorului din Bacău. Automobilele au fost aliniate, de această dată, numai pe firul Străzii Nicolae Bălcescu, pe care a fost oprită circulația, și nu pe platourile din fața Casei de Cultură și din fața Palatului Prefectural, probabil și datorită ciudatelor lucrări care se fac acum în zonă, poate pentru viitoarea pistă de biciclete. „La retroparadă – am aflat de la președintele Reprezentanței Bacău/Neamț, Neculai Marin – au venit proprietari de automobile din județele Bacău, Neamț și Vrancea și mai așteptăm și din Iași. Pe lângă mașinile din 1937 și 1947 au venit și automobile din 1962-1964, chiar și ceva mai noi, dar toate au cel puțin 30 de ani, așa cum se cere.”
Senioarele superbe ale retroparadei
Acolo au fost aduse mașini fabricate cu începere din 1937, cel mai vechi astfel de model fiind un Fiat Simca Balilla din 1937, bine toaletată de proprietarul ei, elvețianul Felix Peter, naturalizat în comuna Măgura. „Am adus mașina din Avignon (Franța) – ne-a spus Felix. A fost o ruină și am avut mult de lucru la ea. Dar sunt îndrăgostit de astfel de bijuterii. Aici, în România, am adus-o în anul 2006. Eu am găsit-o, la cei de la care am preluat-o, într-un grajd, abandonată. Era ruginită toată. Dar, mi-a plăcut și am luat-o”.
Alături de Balila era un Citroën Traction Avant, din 1949. „Producția mărcii – ne-a spus proprietarul ei, băcăuanul Daniel Dogaru – a început în 1933 și a luat sfârșit în 1957. Eu am adus-o din Italia”.
Undeva am descoperit un superb Mercedes Gazelle Replica SSK decapotabil, mic, delicat, cu un design cabrat, din 1993, dar dintr-un model din 1929. „E fabricată cu mecanică de Chevrolet Chevette în America – ne-a spus proprietarul, Ciprian Ignat, din Piatra Neamț. E un model sport. Este funcțională, dar încă mai lucrăm la ea. Din America am și primit-o. Acum e în primul an de Retroclub”.
Și contemporanele noastre erau frumoase
Între automobilele expuse am remarcat numeroase autoturisme Dacia din anii ’70. Unul, din 1981, aparținea fostului primar al târgului Ocnei, Ștefan Șilochi, care era foarte mândru de acest exemplar, altfel foarte bine toaletat. Dar, surprinzător, am remarcat multe, chiar foarte multe autoturisme Mercedes. Plus trei mașini Aro, foste militare, foarte bine îngrijite.
Nu au lipsit nici celebrele Trabant, dar nici la fel de cunoscuta Volga, nici broscuțele Volkswagen, și nici vreo două mașini de teren.
Lângă ele și două motociclete, una cu ataș, alta o Mobra 50 super recondiționată.
În perioada 10-11 iunie, Retromobil Club Bacău/Neamț va organiza la Slănic Moldova și un raid al mașinilor de epocă.
„Mâinile acestea nu vor lovi niciodată!”!
„Mâinile acestea nu vor lovi niciodată!”, o nouă campanie marca TNL Bacău împreună cu OFL Bacău și CSL Bacău.
Zilnic suntem asaltați de știri care anunță cazuri de violență. Statisticile sunt îngrijorătoare: 1 din 2 copii este victimă a violenței fizice, a amenințărilor sau a umilirii, iar 4 din 5 copii asistă la situații de bullying, în diferite contexte.
Ne dorim ca aceste statistici să se modifice într-o manieră pozitivă. Ne dorim ca agresorii să conștientizeze traumele pe care le provoacă, atât fizic cât și mental, iar atitudinea lor să se schimbe. Pentru aceasta, trebuie ca noi toți să ne implicăm și să promovăm acțiuni care să împiedice astfel de comportamente.
Așadar, vă invităm duminică, 23.04.2023, începând cu orele 13.00, în Parcul „Mircea Cancicov” (în zona fântânii arteziene) să vă alăturați generațiilor care aleg să construiască, ocrotind aripile frânte ale celor care au suferit în urma oricărei forme de violență.
Vă așteptăm cu mic, cu mare, alături de noi! Împreună spunem „STOP violenței!”
Pe două roți… pe stadion
Pe vremea când aveam stadion… Demonstrație de virtuozitate si curaj pe stadionul din Bacău, cu un autoturism și cascadori.
Europarlamentarul Dragoș Benea cere soluții pentru criza cerealelor din Ucraina, inclusiv supendarea temporară a tranzitului
Europarlamentarul român Dragoș Benea a pledat pentru o soluție europeană la criza tranzitului de grâne din Ucraina către statele central și est-europene, care a afectat producătorii agricoli naționali, inclusiv fermierii români.
El a subliniat că nu există soluții individuale sau unilaterale și că Bruxelles-ul trebuie să sprijine concret statele care au preluat șocul războiului din Ucraina și să acționeze ca o zonă tampon.
De asemenea, europarlamentarul a remarcat solidaritatea și implicarea Poloniei și României în preluarea valurilor de migranți din Ucraina și a cerut măsuri concrete din partea Comisiei Europene pentru a reglementa tranzitul de produse agricole din Ucraina și pentru a proteja interesele producătorilor agricoli autohtoni.
«Bruxelles-ul trebuie să sprijine concret statele central și est europene care au preluat frontal și semnificativ șocul acestui război, acționând ca o zonă tampon.
Nu sunt de acord și nu au cum să funcționeze formule individuale tip Polonia sau Ungaria, state care intenționau să suspende – până în iunie – importul de grâne din Ucraina: sunt poziționări și măsuri care nu sunt agreate de Comisie, așa cum s-a și comunicat public, dar Comisia e obligată să propună altceva în loc. Altfel nu vom fi scutiți de grijile populismului eurosceptic și a politicii de tip „fiecare pentru el”, „fiecare se descurcă cum poate”», a declarat europarlamentarul Dragoș Benea.
«La probleme sistemice nu pot exista soluții improvizate individual. Nu e vorba doar despre România, e vorba de agricultori și fermieri din Polonia, Slovacia, Ungaria sau Bulgaria, deci de o problemă europeană.
Salut orice set de măsuri care să reglementeze, cât mai rapid, trasabilitatea grânelor și produselor agricole provenite din Ucraina în interiorul Uniunii Europene, inclusiv suspendarea temporară a acestor importuri care, la acest moment, provoacă distorsiuni majore pe piețele agricole est-europene, prăbușirea prețurilor la grâne și cereale și, implicit, prejudicierea substanțială a producătorilor agricoli autohtoni care înregistrează pierderi importante», a mai spus acesta.
Palatul Administrativ din Bacău, tot mai aproape de reabilitare
Palatul Administrativ din Bacău, sediul Instituției Prefectului și al Consiliului Județean Bacău, se apropie de reabilitare după ce DALI-ul privind proiectul a primit girul Consiliului Tehnico-Economic al Ministerului Afacerilor Interne și a fost avizat și de Ministerul Culturii.
Prefectul Lucian Bogdănel a declarat că a fost o săptămână solicitantă pentru instituție, iar pentru unii colegi a echivalat cu petrecerea Sărbătorilor Pascale la birou sau pe drum spre București.
Cu toate acestea, eforturile lor au dus la parcurgerea rapidă a procedurilor și înscrierea în termenul limită asumat. Acum, instituția va intra în linie dreaptă cu procedura de achiziție publică a execuției lucrărilor, iar implicarea tuturor trebuie să fie la fel de ridicată ca și până acum, conform declarației prefectului.
Scriitoarea Silvia Rîșnoveanu, născută la Buhuși: „Nu am scris cu gândul de a publica.”
S.M.A.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
S.R.: M-am născut în data de 13 mai 1959, în orașul Buhuși din județul Bacău, într-o familie modestă de oameni muncitori, care ne-au crescut pe mine și pe celelalte trei surori ale mele prin puterea exemplului personal, devenind astfel oameni cu clare și accentuate valori morale, responsabili, muncitori și respectuoși. Am absolvit cursurile, atât ale școlilor generale și gimnaziale, cât și cele ale Colegiului „Ioan Borcea”, în orașul natal. După terminarea colegiului am plecat la Brașov unde m-am angajat ca tehnician la Filatura de lână pieptănată din Ghimbav. Tot la Ghimbav l-am întâlnit pe viitorul meu soț cu care am întemeiat o familie începând cu anul 1980, familie în care au venit două fete minunate, copiii noștri. Acestea sunt cele câteva date biografice, care nu pot spune mult despre mine, dar cu siguranță poezia mea va dezvălui o parte din omul care sunt.
S.M.A.: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
S.R.: Scrisul, în cazul meu, nu este o moștenire de familie ci doar o manifestare a propriului suflet. Am scris încă de pe băncile școlii, fără să fac această preocupare cunoscută. Citeam foarte mult și trăiam acțiunile cărților citite alături de personajele acestora. Poezia m-a fascinat dintotdeauna, dar nu m-am gândit la vremea aceea că voi scrie și eu vreodată. Mintea mea era mereu plină de metafore, de imagini poetice frumoase, doar că nu le așterneam pe hârtie. Apoi s-a produs inevitabilul și mi-am expus propriile trăiri în versuri, dar acest lucru s-a întâmplat mult mai târziu. S-a întâmplat prin anul 2000 când, într-o dimineață m-am trezit cu o poezie întreagă în minte, apoi a doua, apoi a treia și nu plecau deloc de acolo. Cred că cineva de sus a vrut să mă trezească, să îmi spună că asta e ce trebuie să fac, așa că am pus totul pe hârtie și de atunci nu m-am mai oprit decât în anumite intervale de timp. Scriu atunci când în minte îmi apar versurile, versuri declanșate de stări, trăiri, sentimente. Nu mă așez niciodată la scris așteptând, doar-doar, să îmi vină inspirația. Și da, dacă țin cont de părerile persoanelor avizate, care m-au îndrumat să public sau care mi-au analizat scrierile, sunt ”un poet născut și nu făcut” și aici am reprodus vorbele domniilor lor, în ceea ce mă privește ca autor.
S.M.A.: Povestiți-ne despre debutul literar!
S.R.: Debutul literar este o poveste aparte. Nu am scris cu gândul de a publica. Scrisul era doar modul meu de descătușare a sufletului și poate un refugiu, în care mă simțeam în libertate și siguranță, care mă ferea de relele lumii de afară. Mi-am creat de fapt lumea mea. Dar într-o zi s-a întâmplat ceva la care nu m-am gândit niciodată. Caietul meu cu poeziile de la acea vreme a fost dus, fără știrea mea, de către o cunoștință, domnului profesor Vasile Rusu, redactor la acea vreme la revista „Rapsodia” a Centrului militar Sibiu. A fost o surpriză mare când mi-a fost înapoiat caietul în care erau scrise următoarele cuvinte: „Poemele din acest caiet vă fac nemuritoare între poetele din România. Autoarea este poetă născută. (11.09.2008)”. A urmat apoi debutul în numărul 50 din 2008 al revistei „Rapsodia”. Am început să frecventez cenaclul Centrului Militar, citindu-mi acolo poeziile. Revista „Rapsodia” mi-a publicat creațiile în mai multe numere, de atunci încolo. Colaborarea mea cu acest cenaclu s-a încheiat datorită faptului că noi, ca familie, am decis să plecăm în străinătate. A fost o perioadă frumoasă, care mi-a întărit și mai mult dorința de a scrie. Acum scriam pentru ceva important, pentru cineva, nu doar pentru mine.
S.M.A.: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
S.R.: Există un adevăr, dar nu este un adevăr absolut. Existența mea, literar vorbind, se împarte în două etape. O etapă a fost cea în care eram în doi, cea în care împărtășeam scrierile mele soțului meu, care citea cu mare plăcere și bucurie ceea ce scriam. El era foarte încântat și îmi dădea toată liniștea de care aveam nevoie. Este adevărat că scriam mai puțin în acea perioadă tocmai pentru că aveam multe alte îndatoriri. Atunci nu am simțit aripa singurătății. A urmat perioada în care el a plecat în eternitate și scrisul i-a acaparat locul ce îi aparținea de drept. Am scris mai mult, am scris din amintiri, din vechi dar și din noi trăiri, majoritatea legate de persoana lui. Într-un fel, mi-a fost mereu aproape în acea singurătate. Cred că sunt persoane care se refugiază în scris atunci când sunt singure, chiar și în doi, fiindu-le mult mai bine așa, scrisul ajutându-le să nu cadă în adâncuri. Altele cred că aleg singurătatea, tocmai pentru că le este mai ușor să creeze în aceste împrejurări. Cred că acest fapt depinde mult de împrejurări, de caractere, de alegeri…
S.M.A.: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
S.R.: Ținând cont de faptul că nu am scris la începuturi cu gândul de a publica, momentul în care am editat prima carte a fost unul special. Am simțit că aparțin unei alte lumi, am simțit că însemn ceva pentru o parte dintre oameni. Spun asta pentru că s-a insistat mult, la mine, pe ideea publicării unei cărți, pentru că eu nu aveam la acea vreme încredere în valoarea poeziilor, raportându-mă la operele marilor poeți. Aproape că îmi era jenă să mă gândesc la asta. Dar s-a întâmplat și mi-a adus o mare bucurie, mi-a adus imboldul de a scrie mai mult, dar și responsabilitatea de a scrie mai bine și când spun ”mai bine” înseamnă că sunt foarte atentă la partea de prozodie și în general la gramatică. Cred că orice carte tipărită, care îți aparține, înseamnă o împlinire, o realizare de care ești mândru, mândru în sensul bun, fără a cădea în ridicol.
S.M.A.: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
S.R.: Cred că toți scriitorii au locurile lor preferate în care scriu, în care se simt în largul lor și unde inspirația curge altfel. Se poate întâmpla să scriu și în natură, unde liniștea de acolo și liniștea din mine îmi permit să aud vocea îngerilor (așa numesc eu inspirația). Dar cel mai mult scriu în camera mea, amenajată astfel încât să am toate condițiile necesare creației, unde totul amintește că acolo locuiește cineva căruia sufletul îi vorbește în versuri. Scriu mereu cu ceașca de cafea alături, ea făcând parte din decorul obligatoriu, la lumina difuză a veiozei de pe birou. Am și momente când scriu de mână, cu toc și cerneală, ca pe vremuri. E un moment de autenticitate acela. Așa îl simt. Apoi, totul e tăcere, e liniște, iar în climatul acesta se întâmplă ca sufletul să-mi vorbească.
S.M.A.: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
S.R.: Nu am scris mult. Nu scriu niciodată doar ca să scriu ceva. Prefer să aștept să glăsuiască inspirația, iar inspirația autentică nu vine în fiecare zi. Nu îmi place să fac simplă versificație și să o numesc poezie. Drept urmare, de la debutul în revistă și până la primul volum au trecut aproape zece ani. Primul volum se numește „Aripi” și a apărut la Editura „Editgraph” din Buzău în anul 2017, iar al doilea volum, care se numește „Amandar, îngerul iubirii” a primit viață la Editura „Princeps Multimedia” din Iași în anul 2018. Volumul care va apărea la începutul anului viitor își așteaptă recenzia. Acesta se numește „Inserții albastre”, albastrul fiind ca un laitmotiv al trăirilor mele. Categoric acesta nu va fi ultimul meu volum, dacă destinul nu va spune altceva.
S.M.A.: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
S.R.: Faptul că locuiesc în Germania, unde sunt departe nu numai de țară, dar și de orice înseamnă manifestare literară, a făcut să nu mă pot implica în activități specifice. Ar fi putut exista o implicare în mediul online, însă am făcut pași înapoi din cauza climatului, care mie nu îmi este prielnic. Nu consider că sunt în competiție cu nimeni din acest mediu virtual. Fiecare este liber să își exprime opiniile, creațiile, fără a leza integritatea celorlalți. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă și atunci am decis să stau mai departe de tot ceea ce înseamnă mediul virtual. În ceea ce privește scrisul ca meserie, am o părere formată dar aceasta nu se aplică tuturor. Meseria de scriitor vine ca o consecință a studiului în domeniul literar. Dacă o numești meserie, înseamnă că numai asta faci. Îți dedici tot timpul scrisului și modalităților de afirmare. Fără afirmare și recunoaștere din partea forurilor avizate nu poți pătrunde pe piață, în măsura în care ai nevoie să trăiești din scris. Afirmarea vine și în urma felului în care scrii, cât de bine scrii și cărui tip de cititor te adresezi. Cu cât cuprinzi mai multe segmente, cu atât poți fi mai bine vândut, dar calitatea este criteriul cel mai important. Pentru cei mai mulți scrisul este un hobby, autorii având alte meserii. Sunt cazuri în care autori cu alte meserii se afirmă și pătrund pe piață, în librării, dar marea majoritate a autorilor se adresează unui grup restrâns de cititori și, categoric nu obțin rezultate financiare care să le acopere necesarul unui nivel de trai decent.
S.M.A.: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
S.R.: Nu am o editură preferată și aceasta din cauză că cele mai multe sunt doar edituri comerciale care tipăresc mult pentru câștig. Aș fi preferat o editură care să își dea verdictul asupra manuscrisului și să își permită să refuze manuscrisul, dacă acesta nu are valoarea necesară publicării și comercializării conținutului. Aș fi preferat o editură care să faciliteze comercializarea cărților unui autor, evident în niște condiții contractuale care să avantajeze ambele părți. Acest lucru nu se întâmplă de obicei și autorul întâmpină greutăți în lansarea cărților pe piață. De multe ori autorii trimit cărțile către cititori prin serviciu poștal, ceea ce implică foarte mult timp pierdut și chiar cheltuieli suplimentare în unele cazuri. Un alt lucru deranjant este faptul că foarte multe edituri dau viață unor cărți cu un conținut deplorabil și să nu uităm că parte din aceste cărți ajung în Biblioteca națională și în alte biblioteci din țară. Este adevărat că fiecare are dreptul la exprimare și este bine să o facă în spațiul lor, dar editura este cea care poate opri avalanșa de lucrări îndoielnice calitativ.
S.M.A.: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
S.R.: Cum spuneam în răspunsul la o altă întrebare, nu am posibilitatea să particip fizic la evenimente sau cenacluri literare. Activez însă în Cenaclul online „Christian Schenck”, atunci când timpul îmi permite. Nu sunt membru în nicio asociație sau uniune de creație. Pentru Uniunea Scriitorilor din România nu îndeplineam numărul de cărți editate, dar nici nu am ținut mult să fac parte din această uniune, iar de o altă formațiune de acest gen nu am cunoștință. Mi-am format o părere, poate greșită, în necunoștință de cauză, iar acest fapt mă ține pe loc în pornirea demersurilor pentru a intra într-o uniune.
S.M.A.: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
S.R.: Nu există o piață de desfacere în România pentru fiecare autor de carte, și aici mă refer la cărțile cu conținut calitativ. Există edituri care îți oferă spațiu în librăriile online, aceasta fiind o soluție nu tocmai rea, dar să pătrunzi în librăriile reale este destul de greu. Poate nu este imposibil pentru cei care fac demersuri în acest sens, dar eu nu am reușit. Era foarte complicat din punct de vedere al regulilor financiare, necesară fiind prezența mea după fiecare carte vândută. Cel puțin așa mi s-a explicat. Pentru mine a fost o soluție imposibilă, dat fiind faptul că nu locuiesc în România. Eu cred că poezia se adresează tuturor. Cititorul este cel care rezonează sau nu cu mesajul poeziei. Eu am observat că am urmăritori în mediul virtual de segmente de vârstă diferite, ceea ce înseamnă că ei se regăsesc în ceea ce scriu. Cred, totuși, că cititorul cu o anumită experiență de viață înțelege altfel ceea ce eu transmit. Ar fi ideal să fii citit și apreciat de către toate segmentele de vârstă, dar așa ceva nu se poate întâmpla. Suntem diferiți și asta e bine.
S.M.A.: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
S.R.: Nu mă consider o scriitoare consacrată, nefiind validată de un for superior al lumii literare, dar am segmentul meu de cititori, cititori care rezonează cu scrierile mele, se regăsesc în ceea ce citesc și îmi apreciază poeziile. Activitatea mea literară se desfășoară cu precădere în mediul online, asta și din cauza faptului că locuiesc în Germania și legăturile mele cu lumea literară sunt anevoioase. Îmi lipsesc mult întâlnirile cu colegii de breaslă, activitățile culturale care se organizează în țară, târgurile de carte și tot ceea ce este legat de acest domeniu. Primele două volume de poezii sunt epuizate, așadar, dacă cineva ar dori exemplare din aceste volume, ar trebui să reeditez la cerere. Acum am la editură un al treilea volum pentru care voi anunța la momentul potrivit posibilitatea de achiziționare.
S.M.A.: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
S.R.: Categoric, pentru mine scrisul este o eliberare emoțională a sufletului. Tot ceea ce am scris a fost o manifestare a sufletului meu și cred cu tărie că ceea ce vine din suflet, vine cu ușurință. Nu revin niciodată asupra versurilor pe care le scriu. Ele curg și atât, dându-mi sentimentul de împlinire după fiecare poezie în parte. Evident, când întregul manuscris ia forma cărții tipărite împlinirea este deplină. Este ca și cum sufletul ar începe să respire liniștit, mulțumit că și-a îndeplinit menirea. El ia atunci o pauză, după care se pregătește pentru viitoarele emoții, trăiri și sentimente.
S.M.A.: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
S.R.: Cred că temele mă aleg pe mine și aici sensibilitatea mea își spune cuvântul. Pot fi atinsă de un salcâm în floare, de un vânt rătăcitor, de muzica brazilor, de o lacrimă pe obrazul cuiva, de niște ochi visători, de furtună chiar, fie ea una de vară sau de zăpadă….și multe, multe altele, pentru că viața este ea o poezie. Ei bine, toate acestea pot declanșa în mine o avalanșă de trăiri și de aici încep să se nască versurile. Poate de aceea aș compune cu rezerve în cazul unei teme date (deși am făcut și asta), pentru că nu am trăirea emoțională necesară în acel moment. Atunci, în funcție de temă, caut să îmi imaginez situații de viață sau orice altceva este nevoie ca să se declanșeze emoția necesară. Apoi scriu. Astfel s-a întâmplat când am scris o poezie pentru un concurs, poezie cu care am câștigat premiul întâi și titlul de câștigător absolut la un concurs internațional. Bucuria a fost imensă și pentru faptul că atunci nu mă cunoștea nimeni, ceea ce mi-a întărit convingerea că premiul a fost meritat.
S.M.A.: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
S.R.: Nu, nu mi-a trecut prin minte să renunț. Nu aș putea încătușa sufletul, nu aș putea nici să-i curm zborul. El este liber să se exprime când și cum dorește până în momentul întoarcerii lui Acasă. Lucrul la care m-am gândit, rareori e drept, a fost să nu mai împărtășesc cu nimeni ceea ce scriu. Chiar am făcut pauze în acest sens, dar am revenit de fiecare dată, gândindu-mă că nu scriu cu scopul de a mă afirma sau de penetra anumite cercuri literare, ci scriu pentru mine și acei oameni care rezonează cu poeziile mele. Cred că timpul va confirma sau infirma valoarea tuturor scrierilor noastre.
S.M.A.: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
S.R.: Cu siguranță avem scriitori și poeți contemporani valoroși și scrierile lor ar trebui cunoscute, iar școala este mediul perfect care să aducă în atenția copiilor aceste valori. Eu am fost unul dintre copiii căruia școala i-a deschis lumea fascinată a cărților din bibliotecile acestora. Să nu uităm că și generațiile mai în vârstă au studiat în școală scriitori contemporani cu acele vremuri. Depinde acum cine și pe ce criterii decide ce este valoros și ce nu este. Dar da, cred că ar fi necesare și binevenite în manualele de literatură creațiile contemporane.
S.M.A.: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
S.R.: Cred că fiecare tânăr simte dacă are un talent. Important este să nu se mintă singur, să fie cinstit cu el însuși, privitor la măsura talentului pe care îl deține. Doar că talentul nu este de ajuns. Ceea ce ajută talentul să se exprime, este lectura. Multă lectură! De preferat, multă lectură de calitate! Lectura este ceea ce numim muncă pentru alte categorii. Fără muncă nu obții mare lucru. Cred că, la fel de important este să caute să stea în preajma oamenilor de valoare din domeniu. Vor avea multe de învățat de la ei și, de ce nu, vor avea posibilitatea să iasă în evidență și să fie cunoscuți la scară mai largă mult mai devreme. Un alt îndemn ar fi să nu lase pe un loc inferior manifestarea talentului lor, ci să îmbine în mod armonios toate provocările vieții, oricare ar fi acelea, cu ceea ce îi face pe ei fericiți și împliniți, în acest caz scrisul. Să se dedice scrisului cu toată ființa lor. Să scrie ca și cum ar scrie pentru Dumnezeu și nu pentru oameni. Rezultatele îi vor răsplăti în cele din urmă.
S.M.A.: Ce proiecte de viitor aveți?
S.R.: Cum spuneam anterior, am la editură un al treilea volum de versuri, volum pentru care aș dori să organizez o lansare în România. Apoi voi lucra în continuare la un volum de sonete, cu finalizare probabilă în toamna anului viitor. Sper să reușesc participarea la câteva târguri de carte, unde să îmi fac mai bine cunoscute cărțile. Alte proiecte se vor dezvolta cu trecerea timpului, în funcție de ce îmi va aduce nou inspirația. Mă întristează să spun asta, dar am trăit multe dezamăgiri în urma unor proiecte la care am participat și acest lucru mă face să stau retrasă. Oamenii vorbesc frumos, te atrag, promit, apoi se întâmplă cu totul altceva. Dacă ai putea cunoaște cu adevărat seriozitatea persoanelor care te abordează pentru diferite proiecte, ai putea lua liniștit deciziile. Sper totuși că lucrurile se vor cerne în timp.
S.M.A.: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
S.R.: În ceea ce mă privește, nu am fost afectată de timpurile vitrege prin care omenirea a trecut. Atunci când scrii din suflet îți făurești lumea ta, lume în care nu lași urâtul să pătrundă. Nu poți să te oprești din scris doar pentru că omenirea o ia razna. Eventual sufletul se răzvrătește pentru o clipă și emană scrieri în acord cu timpurile trăite, dar revine în lumea lui. Sufletul sensibil tinde să vadă doar frumosul din oameni. Restul e trecut în tăcere. Eu de felul meu sunt o fire pozitivă. Cred cu tărie că lucrurile nu se desfășoară la întâmplare, că anumite evenimente își au rostul pentru a trezi omenirea la realitate și că, din toate câte se întâmplă, avem de învățat înspre evoluția noastră spirituală. Perioada tumultuoasă, prin care cu toții am trecut, ar fi trebuit să ne facă să vedem care ar trebui să ne fie prioritățile și să nu ne lăsăm afectați de false probleme.
Poezia nu va fi oprită din drumul ei atâta timp cât sălaș îi este sufletul.
S.M.A.: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
S.R.: Vreau să mulțumesc cititorilor mei că îmi sunt alături. Prin poeziile mele mă deschid ca o carte în fața lor. Astfel pot să îmi citească în adâncul sufletului, pot să mă cunoască așa cum sunt. Simt că îmi împlinesc menirea atunci când văd că se bucură și apreciază ceea ce compun. Însă mi-ar plăcea să le fiu mereu aproape, și mai aproape, adică în bibliotecile lor. Cărțile rămân și îți vor aminti ție, drag cititor, sau celor dragi ție de scrierile mele (ale scriitorilor în general) departe, peste ani. Ce este în spațiul virtual se poate pierde oricând, dar ce este în bibliotecă, nu! Așadar, dacă vă place un scriitor, un poet, cumpărați-i cărțile! Contează mult pentru el, contează mult pentru voi! Lumea cărților a fost întotdeauna o lume fascinată, un refugiu atunci când vrei să hoinărești în lumi în care tu poți trăi alături de locuitorii paginilor respective.
Vă aștept, mereu cu drag, la întâlniri cu poezia!
Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru UZPR
Robocop la Poliția Rutieră: Proiect de digitalizare pentru monitorizarea traficului rutier
În anul 2021, Inspectoratul General al Poliției Române, prin Direcția Rutieră, a semnat cererea de finanțare pentru accesarea unui proiect cu finanțare europeană, denumit: Dezvoltarea unui sistem mixtmobil de monitorizare a traficului rutier privind încălcarea regulilor de circulaţie.
În cadrul acestuia, vor fi achiziționate, printre altele (drugteste, aparate radar, imprimante, autospeciale), 4.000 de tablete.
Acest proiect își propune dezvoltarea unor sisteme digitale de preluare a informațiilor din trafic și integrarea altor componete specifice muncii operative.
Astfel, procesul de digitalizare are două componente majore:
Sistemul POLGIS, ce va fi instalat pe cele 4.000 de tablete, va permite preluarea datelor de pe drumurile publice (informații despre infrastructura rutieră), dezvoltându-se astfel un mecanism digital eficient de colectare/furnizare a informațiilor din trafic, care să asigure valorificarea într-o manieră completă și corelată a datelor, pentru creșterea siguranței rutiere.
Sistemul va permite interconectarea mai multor factori implicați în domeniul siguranței rutiere, dar și semnalarea aspectelor neconforme din trafic, atât către conducatorii auto, cât și către entități cu atribuții în domeniul de administrare a drumurilor.
Acesta va putea comunica, prin componenta Infotrafic a Poliției Române, cu platformele mobile utilizate de conducătorii auto, în vederea previzionării evenimentelor din trafic și optimizării rutei, în cazul obstrucționării traficului (evenimete rutiere, alunecări de teren, evenimente publice, transporturi agabaritice).
Sistemul de ABATERI MOBILE va permite conectarea cu bazele de date naționale ale Poliției Române, întocmirea documentelor specifice activității de constatare a contravențiilor, printarea acestora și stocarea automată în bazele de date și integrarea cu Titlul de Creanță Electronic.
Pe tabletă vor fi instalate bazele de date de interes ale Poliției Române, în care se vor regăsi persoanele date în urmărire, autovehicule sustrase sau implicate în comiterea de infracțiuni. Astfel, se va digitaliza procesul de identificare a elementelor infracționale, aducând un aport considerabil pentru combaterea criminalității.
Toate aceste funcții vor permite creșterea gradului de eficiență și debirocratizare a activității Poliției Române, în favoarea unui climat de siguranță sporit, costurile pentru cetățean fiind reduse.
Sistemul este conceput să permită dezvoltarea ulterioară, în raport de evoluția legislației specifice în domeniu, precum plata folosind cardul, comunicarea documentelor pe adrese de e-mail, posibilitatea de a traduce informații minimale referitoare la procedurile specifice, în mai multe limbi de circulație internațională.
Deputatul Cristian Paul Ichim propune suspendarea permisului pentru depășirea cu peste 100 km/h a vitezei maxime
Perioada sărbătorilor de Paște a însemnat pentru mulți vacanțe petrecute departe de casă. După sărbători, întoarcerea acasă a devenit problematică din cauza traficului.
Cu toate acestea, există mulți șoferi care au fost sancționați pentru depășirea vitezei legale.
Din cauza vitezei excesive se produc cele mai multe accidente rutiere. Țara noastră stă foarte prost la acest capitol, situându-se pe primul loc în Europa la numărul de victime ale accidentelor rutiere.
Avem nevoie de măsuri mai drastice pentru a crește siguranța rutieră. Se întâmplă frecvent ca șoferii să depășească viteza legală admisă cu mai mult de 100 de km/h, cazuri ce sunt predispuse la accidente rutiere grave și foarte grave, soldate cu victime.
„Pentru a îmbunătăți siguranța rutieră și legislația în domeniu am depus un proiect de lege pentru modificarea Codului Rutier. Inițiativa legislativă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 180 de zile pentru șoferii care depășesc cu mai mult de 100 km/h viteza maximă admisă.
Proiectul a obținut raport preliminar favorabil de la Comisia pentru Transporturi și Infrastructură”, a declarat deputatul de Bacău Cristian Paul Ichim.
„Am încredere că măsurile prevăzute de această lege își vor găsi efectele în rândul șoferilor, deoarece deplasarea cu propria mașină este esențială, iar cele 180 de zile de suspendare prevăzute îi va afecta. Prevenția este foarte importantă, dar mai importantă este viața. Conducând cu prudență și respectând toate regulile de circulație, asigurăm și siguranța noastră, dar și pe a acelora din jurul nostru”, a mai spus acesta.
Cercetașii României au apărut pe mărcile poștale
Romfilatelia a lansat în circulație emisiunea de mărci poștale Cercetașii României, alcătuită din două mărci poștale cu valori nominale de 2,90 Lei și 11 Lei și, respectiv, un plic „prima zi” și un set de cărți poștale maxime pentru iubitorii de maximafilie.
Cercetășia (o activitate organizată sub coordonarea și îndrumarea unei organizații a cercetașilor) are o cunoscută și evidențiată tradiție în România. Centenarul acestei activități a fost sărbătorit în țara noastră în anul 2013, când s-a amintit că în vara anului 1913 câțiva elevi de la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București au constituit primele patrule de cercetași, experimentând cercetășia în Munții Bucegi.
Nichita Stănescu pe monedă BNR
Banca Națională a României (BNR) va lansa în circuitul numismatic, luni, 24 aprilie, o monedă de argint cu tema „90 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu”.
Moneda are valoarea nominală 10 lei, un diametru de 37 mm și o greutate de 31,103 g.
Aversul monedei prezintă o mașină de scris care a aparținut poetului Nichita Stănescu și titlurile volumelor publicate de acesta, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, stema României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune „2023”.
Reversul monedei prezintă portretul și semnătura lui Nichita Stănescu, o poezie scrisă de acesta și inscripția ,,NICHITA STANESCU 90 DE ANI DE LA NASTERE”.
Monedele vor fi ambalate în capsule de metacrilat transparent și vor fi însoțite de broșuri de prezentare și certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză și franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR și casierului central.
Tirajul maxim este de 5.000 de piese, iar prețul de vânzare, pe bucată, de 440 de lei, exclusiv TVA, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate.
Monedele au putere circulatorie pe teritoriul României. Lansarea în circuitul numismatic se face prin sucursalele regionale București, Cluj, Constanța, Dolj, Iași și Timiș ale BNR.
