Cel mai mare palmier din zona noastră a fost plantat cu succes, în cadrul unui experiment inițiat de doi vestiți horticultori
Un experiment demarat de cunoscuta familie de horticultori, Florin și Rareș Acatrinei (tată și fiu), dovedește că palmierii, exoticele plante pe care le poți întâlni mai degrabă în zonele tropicale, se pot adapta și climei temperat continentale de la noi. Profesioniștii în ale pomilor și arbuștilor au reușit să planteze în zona noastră un exemplar din chamaerops excelsa, cunoscut de publicul larg drept palmierul evantai. Reamintim că cei doi neobosiți și, totodată, pricepuți horticultori sunt primii care au introdus în Bacău (Letea Veche) conceptul de „garden center” (o grădină cu regim deschis), sub denumirea de „Elite Garden”. „Este vorba despre un palmier care are o rezistență de până la minus 16 grade Celsius, în condițiile în care, în Bacău, rar se depășește această limită. Am mers pe formula de a-l aduce și noi și de a-l planta demonstrativ, aici, la pepiniera noastră, mai ales că această specie are rezistența cea mai bună la iernare. De altfel, acest tip de palmier a mai fost adus, cu ani în urmă, în sudul țării, fapt care ne-a încurajat să-l plantăm și în Bacău”, aflu de la dr. ing. Florin Acatrinei. Gest care poate fi urmat de toți cei care prețuiesc natura, „verdele”, și vor să-și îmbogățească, în stil exotic, curțile. Condiția este să fie respectate cu strictețe toate regulile cerute în cazul palmierilor, de la plantarea corectă, într-un pământ bun, udarea optimă, până la întreținerea adecvată a plantei, astfel încât să-i fie asigurată o vegetație corectă, acumulând suficiente substanțe de rezervă pentru a ierna în siguranță. „Este exact ca soluția de antigel din motor. Cu cât soluția din plantă – substanța de rezervă – este mai concentrată, cu atât rezistența ei la iernare este mai mare. Or, palmierul trebuie plantat într-un pământ valoros, negru, cu un conținut de humus, de peste 2,5 – 3 la sută, apoi fertilizat cu îngrășăminte complexe -NPK și microelemente, dar și udat la timp, corespunător, fără a exagera, dar nici să fie lăsat să sufere din cauza lipsei apei”, explică specialiștii de la Letea Veche. Am mai aflat că, pe timpul iernii, pentru a se reduce la zero riscul înghețului, palmierul poate fi protejat cu o folie specială menită să regleze microclimatul, care, de altfel, se găsește în toate magazinele de bricolaje de la noi. Folia, cu o consistență buretoasă, poate proteja planta de ger, vânt și zăpadă. Mai notăm că unul dintre marile avantaje este acela că palmierul nu are, dăunători care să-i afecteze vegetația, cel puțin în acest moment, dat fiind că este o specie adusă într-un mediu nou. Însă, planta trebuie ținută sub observație, astfel încât, la orice schimbare care poate interveni pe timpul vegetației, să fie făcute, la timp, intervențiile de specialitate. În prezent, palmierii sunt achiziționați la ghiveci, cei mai mulți dintre proprietari optând să îi țină, pentru decor, pe terase sau în spații închise, bine luminate.
Magnolii veșnic verzi, puternic mirositoare, alături de măslini seculari…
În grădina cu regim deschis de la Letea Veche, am mai identificat și alte plante noi, deosebite, printre care și speciile de magnolia care își mențin culoarea verde a frunzelor chiar și în sezonul rece. „Există în țară destule exemplare de acest gen, care, iată!, au prins la public. Mai avem și o altă specie de magnolie care își păstrează florile timp de două – trei luni – magnolia virginiana glauca – cu un parfum foarte puternic, dar și magnolia grand goliath, cu flori mari, albe, la fel de mirositoare”, explică tânărul Rareș Acatrinei. Tot aici, mai găsim măslini în floare, unii cu vârste de peste 200 de ani. La fel de atractivi sunt și arțarii negri – acer palmatum Black lace, un soi japonez rar, cu frunze tăiate adânc și lobate. Interesant este că, atunci când frunzele apar pentru prima dată, în primăvară, acestea au un colorit roșcat-violet izbitor, care se schimbă, treptat, în verde – bronz, pe timpul verii, iar toamna, capătă un spectaculos aspect de violet intens și portocaliu strălucitor.
… sălcii japoneze cu tulpini roz și cireși cu frunze purpurii
În aceeași grupă, regăsim un alt arțar, cel verde – acer palmatum dissectum viridis – care se distinge prin verdele său intens, coronamentul des, și frunzele care se aseamănă izbitor de mult cu cele de pătrunjel, pretându-se în grădini, parcuri, dar și în ghivece pentru decorarea balcoanelor și a teraselor. Și salcia japoneză din soiul salix hakuro nishiki se înscrie în categoria curiozităților extrem de atractive, prin frunzele sale vărgate și tulpina de culoare roz-roșu, dar și celebrul sakura – cireșul japonez (Prunus colorata), prezent în toate spațiile publice și nu doar din japonia. Se remarcă prin ramurile sale bogate și florile de o culoare roz, cu petale duble, care încântă privirea din martie până în iulie. La fel și cireșul japonez roșu – prunus serrulata royal burgundy – cu flori roz – închis intense și frunze purpurii atrăgătoare, pe tot parcursul anului, (în timpul toamnei, frunzele capătă nuanțe de roșu aprins înainte să cadă), făcându-l deosebit de decorativ, ideal pentru grădini mici și spații verzi urbane. Încheiem cu magnificii Ilex, arbuști ornamentali de exterior care se disting prin portul foarte ramificat, iar în funcție de soi (Nelly Stevens, Albomarginata, Golden Queen etc), cu frunze eliptice (cele de la bază mai puternic spinoase) având marginile dințate, bordate cu auriu sau alb-crem. Fructele sunt roșii sau negre, fiind prezente pe plantă chiar și în sezonul rece.
