Organizația Femeilor Antreprenor din cadrul Uniunii Generale a Industriașilor din România (OFA UGIR) a susținut joi, 8 iunie 2023, cea de-a X-a conferință națională cu tema: Dezvoltarea afacerilor: între nevoia de finanțare și potențialul imens al femeilor antreprenor. Conferința a avut loc la Fiald Hotel Bacău și le-a avut în calitate de gazed pe Mirabela Bujor Vașlovanu, Președinte OFA UGIR Bacău și Mirabela Miron, Președinte OFA UGIR.

Au fost abordate cele mai arzătoare teme pentru antreprenorii regiunii, concret și aplicat:

-Finanțările pentru IMM-urile din Regiunea Moldovei în perioada 2023-2028: ce s-a schimbat față de perioada 2007-2022?;

-Implicațiile pentru firme a protejării invențiilor și inovațiilor. Proprietatea intelectuală: un instrument de creștere a competitivității;

-Ce surse de finanțare vor avea la dispoziție fermierii? Dar antreprenorii care vor să facă investiții neagricole în mediul rural?

-Economia județului Bacău: de la nevoia de finanțare la atuuri și provocări, spre o dezvoltare organică în regiunea Nord-Est.

-Cum dezvoltăm lanțurile valorice locale în interesul comunității?

Femeile de afaceri speakeri au purtat mai multe discuții pe tema potențialului femeilor antreprenor pentru susținerea dezvoltării României, abordând subiecte precum: afaceri construite în comunități – provocările creșterii unui business local; diversificarea afacerii – soluție pentru creștere în economia locală; echilibrarea și consolidarea forței de implicare a femeilor în activitățile de business; construirea frumosului și dezvoltare armonioasă; potențialul energetic al femeii.

„Fiecare antreprenor știe cât de important este să gândească strategic afacerea, dar acest lucru poate fi făcut doar cunoscând principalele fluxuri de finanțări pentru regiune. De aceea acest eveniment, gândit în sprijinul antreprenorilor și cu discuții aplicate pe tipuri de proiecte adaptate specificului regiunii, este mai mult decât util. Conferința aniversară a OFA UGIR este cea mai bună ocazie să îți faci o imagine de ansamblu cu finanțările ce vor urma pentru firme. Pentru a gândi cele mai potrivite proiecte pentru afacerea ta și pentru ajgajații tăi”, au precizat organizatorii.

La final de eveniment toți cei prezenți au avut oportunitatea să schimbe idei, să stabilească noi contacte cu toți participanții, într-o sesiune de networking și pauză de prânz.

Organizația Femeilor Antreprenor din UGIR promovează:

-Creșterea importanței rolului femeii în dezvoltarea societății românești,

-Sprijinirea, dezvoltarea, promovarea femeilor antreprenor,

-Susținerea inițiativelor de business care vor genera produse și servicii inovatoare.

„În calitate de organizator și președinte OFA Bacău vreau să menționez faptul că am avut emoții foarte mari, fiind un eveniment de mare amploare pentru județul Bacău și pentru organizația femeilor de afaceri din Bacău. Vreau să mulțumesc pe această cale tuturor participanților, speakerilor, partenerilor care ne-au sponsorizat și care au dat curs invitației noastre de a se alătura la cea de-a X-a conferință OFA UGIR, ediție aniversară – „Dezvoltarea afacerilor: între nevoia de finanțare și potențialul imens al femeilor antreprenor’’ și da, povestea OFA UGIR continuă. După cum ați putut observa s-au atins subiecte de interes major pentru antreprenori precum granturi și fonduri europene, modalități și instrumente de finanțare și inovare. De asemenea, în cadrul acestui eveniment am ținut să scoatem în evidență potențialul femeilor în lumea antreprenoriatului, astfel că cel de al doilea panel a fost dedicat femeilor de afaceri din Bacău și nu numai, acest capitol fiind unul priporitar în activitatea noastră. Mărturisesc că a organiza un astfel de eveniment implică foarte multă muncă de echipă, fiind o adevarată provocare și fără susținerea colegelor mele din OFA nu aș fi reușit.        Vreau sa le mulțumesc o dată în plus pentru implicare, pentru susținere, pentru efortul depus deoarece această „super forță” a lor este de fapt motivația mea de a merge mai departe și de a derula proiecte next level. Fiți cu ochii pe noi deoarece mediul de afaceri bacăuan este într-o perioadă de rebranding”, a declarat Mirabela Bujor Vașlovanu, președinte OFA UGIR Bacău.

Moment istoric, moment de suflet, în Blăgești, acolo unde familiile care au împlinit 50 de ani  de când au spus DA în fața primarului comunei și au fost cununați de preot. Un semicentenar este o viață de om, la care se adaugă prima tinerețe, de până la acest cel mai important pas al lor. Un sobor de patru preoți din comună, primarul Laurențiu Munteanu și angajații Primăriei, consilierii locali, Formația Dragomir și gazdele de la GEODEEA au creat un eveniment special pentru acești eroi ai căsniciei, aflați cu toții la vârsta a treia.

Binecuvântări și mulțumiri

Ceea ce s-a dorit în primul rând în cadrul acestui eveniment, a fost să li se adreseze mulțumiri din inimă acestor familiști, care au dus pe umeri lor comuna și au asigurat, prin copiii și nepoții lor, trăinicia și purtarea tradițiilor acestei comunități din Blăgești. Dacă Blăgești este o acum o comună frumoasă, prosperă, în ascensiune, toate acestea se datorează, în primul rând, acestei generații care mulți ani a strâns din dinți, dar care a și știut cum să petreacă.

Un sobor de patru preoți, reprezentând satele comunei Blăgești, a ținut o scurtă slujbă, binecuvântând toate familiile sărbătorite. Ca amănunt, era un preot mai în vârstă și trei mai tineri, toți cu voci dumnezeești.

A urmat cuvântul scurt și plin de căldură al primarului Laurențiu Munteanu, pe care îl redăm în continuare: „Dragi sărbătoriți / Stimat auditoriu, /

Acesta este un eveniment istoric pentru comuna Blăgești. Spun asta pentru că voi sunteți istoria vie a acestor locuri, dar nu numai. Prin traiul vostru în comun, de zi cu zi, cu bune și cu rele, ați dat rost și sens pământului, gospodăriilor, școlii și bisericii. Marile evenimente ale istoriei sunt puține și, de multe ori, îndoielnice în ceea ce privește rolul pe care le-au avut. Așa că mersul societății se bazează în primul rând pe viața omului de rând, a uriașului om de rând, reprezentat cel mai bine de Dvs. Ați moștenit de la părinții și bunicii Dvs. tradiții și bun-simț. Le-ați purtat mai departe în cel mai frumos mod posibil, în cadrul unei familii unite, de nezdruncinat. Copiii voștri și noi toți avem în dvs. un exemplu de iubire, loialitate și respect.

Știm cu toții cât de distructive sunt furtunile soartei și nimeni nu le poate ocoli. Din ce în ce mai puțini reușesc să le înfrunte în doi, vâslind în aceeași micuță barcă a vieții pe care și-au ales-o împreună. Ați făcut asta cu 50 de ani în urmă, în fața lui Dumnezeu și a reprezentanților statului. Și barca s-a aglomerat, cu gospodărie, cu copii și nepoți, cu toate cele făurite de mâinile Dvs., dar mai ales cu milioanele de cuvinte pe care vi le-ați spus și care v-au făcut să râdeți sau să plângeți. Barca a devenit foarte grea, s-a clătinat, dar nu s-a răsturnat. Dvs. sunteți dovada vie că viața este frumoasă, dacă este o viață normală, de familie, în care bărbatul și femeia pun laolaltă tot ceea ce îi face atât de asemănători și, în același timp, atât de diferiți. Vă mulțumesc, în numele tuturor locuitorilor comunei Blăgești, pentru toate realizările pe care le-ați avut, pentru toate veseliile care v-au întinerit și pentru toate necazurile pe care le-ați depășit, dar care v-au albit, toate acestea având putere de exemplu. Soarta nu a fost la fel de bună pentru mulți consăteni de-ai noștri, care în atâția ani lungi au trăit tragedia de a-și încredința sufletul-pereche în mâinile lui Dumnezeu.

De aceea sunt fericit pentru norocul vostru, pentru faptul că vă putem sărbători împreună, după 50 de ani de când sunteți o familie. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea mult timp de-acum încolo, multe bucurii de la cei dragi și de la toți vecinii și consătenii voștri. La Mulți Ani!, iubiții noștri familiști-veterani!”. 

După acest discurs, primarul și colaboratorii săi din Primărie au trecut pe la fiecare masă, pe la fiecare familie, pentru a înmâna amintirile acestei zile: o diplomă consacrată evenimentului, o icoană sfințită, un buchet de flori și un plic cu bani atât cât și-a putut permite  bugetul Consiliului Local Blăgești. Dar nimeni  nu a plecat fără o poză de grup și fără o poză de familie personalizată de MaiaFilm. Diploma, având în antet stema comunei și denumirile instituțiior locale (Primăria și Consiliul Local) a avut următorul text: Se acordă dragilor  noștri  părinți și bunici, familiei ______, care au fost timp de 50 de ani, un exemplu viu pentru toată suflarea din Blăgești, oameni care ne-au învățat iubirea, respectul și solidaritatea. Primiți întreaga nostră recunoștință cu prilejul nunții Dvs. de aur, împreună cu urările noastre, ale tututor blăgeștenilor, de ”Ani lungi și frumoși împreună!”, sănătate și noroc alături de cei dragi! Cu deosebit respect, primarul comunei Blăgești, Laurențiu Munteanu. Joi, 8 Iunie 2023.

”Sunt grei bătrânii de pornit / Dar de-i pornești sunt grei de-oprit!”, spunea Coșbuc în Nunta Zamfirei. Formația Dragomir, prin vocea și harul Alinei, a reușit să-i pornească și să te ții! Câteva perechi de dansatori i-ar fi făcut invidioși pe tineri!

Cea mai mare realizare  – copiii

Fără excepție, toate familiile sărbătorite au receptat acest eveniment ca pe o foarte frumoasă surpriză făcută de Primărie. Și nu au crezut într-o pregătire atât de minuțioasă. Marea realizare a căsniciei lor au fost copiii, care le-au dăruit celor mai mulți și nepoți.

Probabil că nici nu a fost ușor să aleagă altceva, din adâncimea celor 50 de ani. Familia Mihai și Tinuța Andrei, într-o pauză de dans a lui Mihai, ni s-a confesat: ”Putem să spunem că am mers mână de mână și a fost bine, deși drumul nu a fost mereu lin. Dar nu s-a pus niciodată problema să ne despărțim. Am dus totul împreună și ne-am construit o viață frumoasă. Avem trei băieți și o fată, toți realizați și la casa lor. Ca în piesa lui Dan Spătaru, trei băieți lângă o fată, mândri de măicuța lor. Avem și patru nepoți, cel mai mare de 22 de ani, iar cel mai mic de 8 ani. Pe unii  dintre ei i-am avut la noi, am ajutat cum am putut la creșterea lor”. Despre cum s-au cunoscut? Ehe!, e o poveste! ”A adus-o vântul, tocmai din Căiuți”, ne spune Mihai, „și aici a rămas”. ”El era șofer, veșnic plecat, dar veșnic întors aici, pentru că i-a fost drag de-acasă, de mine și de copii”, ne-a spus Tinuța, suflet de familie emblematică.

Acest eveniment, această nuntă de aur în comun, a avut darul de a-i aduce aproape pe seniorii comunei Blăgești. S-a vorbit mult, s-a sporovăit, s-au depănat amintiri și s-a vorbit despre copii și nepoți, cum că sunt bine, sănătoși și că își ajută părinții. Noi, cu ce putem interveni în această cascadă a vremii? Cu urarea de „La Mulți Ani!, vechilor familiști blăgeșteni”.

Cotidianul nostru a prezentat parcursul Riannei, o elevă din Bacău, de la starea sa de elevă ca oricare alta la „Alecsandri”, până la reușita plecării sale pentru un an școlar, la un liceu din Texas, SUA. A fost, practic, o întrecere de dosare și probe de aptitudini de care a trecut, susținute în cadrul proiectului dezvoltat de FLEX, o organizație care reușește  să deschidă minți și oportunități în rândurile tinerei generații din România. Acum au urmat cuprinsul și încheierea – despre anul petrecut în America și întoarcerea acasă, deși credem că va urma în viața sa un alt capitol instructiv și interesant pentru cititorii noștri.

La plecarea în America ai avut un orizont de așteptare clar sau ți-ai spus că te lași dusă de val și ce va fi, va fi?

Eu când am plecat nu aveam nicio așteptare. Știam că o să fie oricum mai bine decât în România. Gazdele mele texane m-au înscris la multe activități extrașcolare, ceea ce mi-a plăcut și m-a ajutat, mai ales în prima zi de școală. M-au  înscris în band-ul liceului, unde am început antrenamentele cu două săptămâni înaintea începerii cursurilor și asta a făcut ca în prima zi să nu fiu privită ca „cea nouă” și ulterior totul să-mi fie mai ușor, pentru că îmi făcusem prieteni. Repet, nu am avut nicio așteptare și asta a fost bine, ca să nu sufăr dezamăgiri, dacă lucrurile  nu se potriveau imaginației mele. Mulți gândesc că ajung în America, unde totul e minunat, dar nicăieri nu există ceva chiar ideal.

Bine, atunci te-ai lăsat dusă de val sau ai avut controlul evoluției tale acolo?

Pot să spun că a decurs totul ușor, pentru că mi-am făcut prieteni repede, m-am integrat rapid în comunitate, am participat la evenimente sociale și am cunoscut multă lume. La doar o zi de la venire, am participat la aniversarea de 103 ani a unei prietene a familiei care mă găzduia.  Am mers opt ore până în New Mexico, acolo unde doamna fusese primăriță într-o localitate. Lumea m-a abordat cu multă bunătate și atenție. A fost cea mai texană petrecere pe care am văzut-o, cu lumea toată îmbrăcată tradițional, în cowboy, cu muzică country și religioasă… Era o așezare aproape de baza de lansare a rachetelor spațiale a lui Jeff Bezos, patronul Amazon.

Asta a făcut să ai mai puțin timp pentru reflecție, pentru a vedea ce ai lăsat în urmă?

Probabil că da. Decantez acum.

Care au fost diferențele fundamentale pe care le-ai simțit prima dată, între Statele Unite și acasă?

În primul rând, sistemul școlar. Mi-a plăcut foarte mult și am îndrăgit America în primul rând datorită școlii. Stăteam acolo de la 8 dimineața la 9 seara și nu simțeam că sunt la școală. În România, după patru ore deja simțeam că sunt obosită, epuizată. O altă diferență o reprezintă oamenii. Ei sunt foarte deschiși. Adică eu pot să văd o persoană pentru prima dată la colț de stradă, mă duc, vorbesc și în două  ore suntem cei mai buni prieteni. În România, nu  toată lumea are deschiderea asta. Ceea ce mi-a plăcut este că oamenii sunt open-minded. Referitor la LGBTQ, în România, nimic, sunt priviți rău de tot, în State au comunitatea lor și pe nimeni nu interesează, decât dacă își fac bine treaba acolo unde sunt și dacă ei acordă respectul normal celorlalți. La fel ca în cazul oricui. Și față de emigranți și alți oameni au o comportare mult mai  tolerantă decât românii.

Care sunt aptitudinile care ți s-au dezvoltat, care sunt abilitățile pe care le-ai căpătat în anul petrecut în America?

Vorbesc engleza mult mai bine și mai fluent. Am devenit mult mai independentă. Eram deja independentă, pentru că așa m-au crescut părinții și bunicii. Dar faptul că ești singur pe un alt continent și nu-l poți suna pe tata la nevoie – din cauza fusului orar sau ca să nu-i sperii pe părinți -, m-au făcut să găsesc rezolvări proprii. Și am căpătat deschiderea și iubirea față de alți oameni. Înainte eram foarte anxioasă în această privință, dar acum, nu.

Care sunt deosebirile în privința programei școlare?

În primul rând, în Statele Unite îți alegi singur materiile de studiu. Desigur, depinde de la stat la stat, dar în Texas așa era și îți puteai alege și nivelul de dificultate până la care doreai să aprofundezi fiecare materie. Și mi-a plăcut enorm că încurajau foarte mult activitățile extrașcolare. Era spiritul școlii! Chiar dacă nu excelai, ei te încurajau și creau evenimente pentru tine, ca să te încurajeze și integreze, ceea ce în România nu este cazul. De exemplu, eu am fost înscrisă în color guard, care practic este o echipa de dans a școlii. Doar că noi mai aveam și niște steaguri de doi metri. Și niște puști, în semestrul al doilea. Când am ajuns acolo, în State, nu știam ce înseamnă color guard. De la bun început, am fost băgată în pâine, pentru că antrenamentele începuseră de o lună, iar profesorii m-au susținut. Directorii band-ului erau tot timpul lângă mine, ceea ce… Vedeți, americanii sunt crescuți generație după generație în tradiția acestor mari ansambluri și de mici învață ce înseamnă comenzile unui regizor, dirijor sau coregraf. Este un abc, pentru toată lumea, dar în privința căruia eu nu aveam nici cea mai mică idee. În band, fiecare dintre cei 153 de membri avea locul și sarcinile lui, într-un show de zece minute. Nu pricepeam indicațiile prin care să mă mișc în terenul stadionului. Iar toți profesorii au fost lângă mine, lăsându-i la o parte pe restul de 150. Ca să fac o comparație, în România, dacă ești în clasa a XI-a, nu o să vină un profesor să te învețe să scrii, adică un lucru pe care trebuia să-l știi cu zece ani mai devreme. Dar în America, profesorii fac astfel de gesturi echivalente. Acolo nu există extra-pregătire, meditații, ca în România, nici măcar nu există acest concept. Profesorul, ca să te învețe, vine la 6 dimineața și pleacă la 10 seara. Și vine pentru că îi place să facă asta, nu pentru că îl obligă instituția. Totul, pe timpul lui! Fără să aibă o asemenea responsabilitate, ci din simplă pasiune pentru meserie, din conștiință și profesionalism! Band-directorii mei veneau la 6 dimineața și până la 8 stăteau și îi învățau pe elevi muzică, iar seara rămâneau și după antrenamente.

Și ce rezultate ai avut pe această parte?

În primul semestru, cu band-ul, a fost pentru prima dată în 38 de ani în care școala noastră a ajuns la nivelul cel mai de sus, states competition, unde am concurat împotriva a 401 competitori și am luat locul 11. Am avut show-ul la Alamo Dome, în San Antonio, dar și live, la televiziune. Iar la color guard, a fost pentru prima dată în istoria liceului când am participat la un mare concurs, unde am ocupat locul 3. Cea ce pentru noi a fost wow, deoarece coach-ul nostru nici nu știa ce e color guard. El era, de formație, muzician, instrumentist, și asta preda. A acceptat însărcinarea de color guard director, în condițiile în care nici noi nu știam nimic. Dar am muncit mult, am învățat și am reușit o treabă foarte bună împreună.

Iar pe plan școlar?

Am avut un rezultat bun, relativ la liceul la care învățam. În cadrul unui examen echivalent evaluării naționale de la noi, un test la engleză și matematică, timp de patru ore, în urma cărora poți căpăta punctaj pentru înscrierea la facultate. A trebuit să recuperez cunoștințe la matematică, în trei săptămâni, deoarece acasă sunt  la profil bilingv, deci mai puțin pe  matematică. Nu sunt mândră de punctajul obținut, 1140 sau 1160 puncte, nu mai știu, din 1600. Dar la mine la școală luau și câte 700-800, iar cel mai mult peste 900, așa că punctajul meu a fost considerat foarte bun, un fel de record al școlii.

Facultatea o vei face acolo? La ce profil te-ai gândit?

Cu siguranță, vreau acolo. M-am gândit la liberal arts, pentru că în America sunt facultăți unde ai posibilitatea să înveți domenii diferite. Primii doi ani sunt pe profil general, iar din anul trei urmează aprofundările de master, pe domeniile pe care ți le alegi. Și ai posibilitatea să abordezi domenii total diferite unul de celălalt, în același timp, dacă poți să faci față. Cum ar veni, avocatură și medicină, ca să dau un exemplu. Voi aplica la mai multe astfel de universități, am posibilitatea să o fac online, până în martie anul viitor. Sunt și facultăți cu specializare strictă, unde faci același lucru din primul până în ultimul an, dar eu voi opta pentru liberal arts. Mă gândesc la o universitate din New York, una din  Miami și una din Texas. Dar voi analiza mai în amănunt.

Primul lucru care îți vine în minte când auzi de America îl reprezintă zgârie-norii, poate datorită imaginii emblematice din Manhattan, New York. Cum confirmă Texasul această imagine?

Sunt și aici clădiri foarte mari. Stăteam la zece minute de mers cu mașina față de Austin. De exemplu, chiar în primele zile am fost pe terasa unui turn de vreo 30 de etaje, de unde priveliștea împrejur era nemaipomenită. San Antonio este un oraș foarte modern și impresionant, care chiar seamănă cu New-York, ca toate orașele mari ale Americii.

Cât ai văzut din America?

Destul de mult pentru un an și pentru un străin, dar infim, comparativ cu cât ai avea de văzut într-o țară atât de mare și care a realizat atât de multe, pe toate planurile. Am văzut multe în Texas, care este, în sine, ca o mare și uimitoare țară. Am fost de cinci ori în New Mexico, trecând de patru ori prin zona deșertică. Am fost printr-o zonă de deșert de cristal. Pur și simplu, totul era din șist cristalin, iar peisajul era ca de poveste. Am fost acolo și iarna, la schi. Am făcut scufundări în Florida, alături de lamantini, o specie de mari mamifere acvatice, foarte blânde și prietenoase. Din păcate, au fost vânate și afectate de pierderea mediului, ajungând pe cale de dispariție, dar acum sunt ocrotite de lege. Am fost și în New Orleans, în Tennessee – unde mi-a plăcut foarte mult, în Nashville și aproape de parcul lui Dolly Partoon, dar n-am intrat acolo. Până să ajungem în Tennessee, am trecut prin mai multe state și am oprit câte puțin în fiecare. Am fost în DC (Washinghton DC – n.n.) , deoarece FLEX, programul meu, a organizat excursii acolo, ca să cunoaștem capitala. Ne-au dus, ne-au plimbat pe la ambasade, am fost la muzee și am fost cazați la Universitate. Am stat, toți elevii răspândiți prin FLEX, cu români în camere și a fost cumva cam ciudat, deoarece nu mai vorbisem românește de vreun an, cu excepția telefoanelor pe care le dădusem acasă. Când am văzut-o pe însoțitorea noastră de zbor, care este și șefa proiectului FLEX, avea o pungă de eugenii și nu mi-a venit să cred și am scos telefonul să le fac o poză. Eu nu am mai avut contact cu România în ultimul an. Erau acolo 16 elevi străini, dar câte doi-trei dintr-o țară, cu excepția mea, care eram singura româncă. Ei vorbeau pe limba lor între ei, dar eu  nu aveam pe nimeni cu care să vorbesc în română. Când am ajuns în aeroport și i-am văzut pe toți românii acolo, vorbeam din obișnuință în engleză, până am pufnit în râs și ne-am dat seama că suntem între noi și putem vorbi românește.

Cum a fost revenirea în țară?

Abruptă, pentru că am intrat în pâine imediat. L-am ajutat pe tata la filmări și editări foto-video, am muncit nopți până la 5 dimineața. Chestia e că fratele meu mi-a făcut o surpriză. El își vânduse consola de jocuri și și-a cumpărat o cabină foto, cu care și-a făcut niște bani, practicând tarife omenești, decente, din care mi-a făcut și mie o cabină foto. Și m-a învățat rapid să o folosesc. Prin Cabine Foto Bacau MaiaFilm, voi putea și eu să fac bani  la evenimente, tot la prețuri corecte, accesibile. Dar, conform a ceea ce am învățat în America, orice lucru poate fi perfecționat continuu. Și voi aplica o idee pe care am văzut-o acolo. Americanii au un adevărat cult pentru fotografiile print, care păstrează cu adevărat clipa. Cabine sunt peste tot acolo, inclusiv în interior la NASA, sediul din Houston, unde am fost în vizită. Voi face la cabină un mic cort circular, inclusiv cu posibilitatea de poză 360  de grade. Pe pereți, voi avea print-uri frumoase, iar părinții mei mă vor ajuta în  privința asta, pentru că sunt profesioniști ai imaginii și frumosului. Profit de ocazie pentru a-mi face publicitate. Cine are nevoie, să mă contacteze pe pagina de FB  Cabine Foto Bacau Maia Film! Nu va regreta!

OK, baftă cu cabina ta de 360 de grade și succes în visul tău american!

Mulțumesc. Vă mulțumesc pentru tot, dvs. și tuturor colegilor dvs. de la Deșteptarea!

O premieră s-a înregistrat astăzi, 8 iunie 2023, în Bacău: la Centrul de Cultură „George Apostu”, în Muzeul de Artă Contemporană, la ora 13.30, a avut loc vernisajul unei inedite şi incitante expoziţii, intitulată „Fascinanta Indie”, organizată de Ambasada Indiei la Bucureşti, în colaborare cu centrul de cultură băcăuan.

A fost prezent Excelenţa Sa Rahul Shrivastava, ambasadorul Indiei la Bucureşti, iar din partea oficialităţilor locale au onorat cu prezenţa Gabriel – Stănică Lupu, subprefect al Bacăului, Lucian Stanciu – Viziteu – primar al municipiului Bacău, Liviu Miroşeanu – viceprimar al Bacăului. Invitat a fost şi Gheorghe Baciu, primar al oraşului Slănic Moldova. Alin Sebastian Popa, şef serviciu în echipa de conducere a Centrului de Cultură „George Apostu”, a întâmpinat oaspeţii şi, în deschiderea manifestării a propus un moment de reculegere în memoria victimelor gravului accident de cale ferată, care a avut loc, recent, în India.

Despre India şi despre expoziţia deschisă în Bacău a vorbit Alin Sebastian Popa, care a spus numerosului public prezent obiectivul urmărit de organizatori: promovarea diversității culturale, a tradițiilor și a patrimoniului artistic, arhitectural și istoric ale fabuloasei culturi indiene, cu o vechime de peste cinci milenii. Pe simeze, panouri şi mese au fost expuse produse de artizanat, de o rară frumuseţe şi valoare, piese textile indiene, îmbrăcăminte tradițională, din diferite regiuni ale Indiei, opere de artă, fotografii care evidențiază frumusețea monumentelor istorice și a atracțiilor turistice, o oportunitate magnifică pentru vizitatori de a-și extinde cunoașterea despre India, o țară captivantă.

În cuvântul său, Excelenţa Sa Rahul Shrivastava, ambasadorul Indiei, a vorbit mai întâi în limba română, apoi în limba engleză, mulţumind atât oficialităţilor locale, Centrului de Cultură „George Apostu”, pentru sprijinul acordat în organizarea şi desfăşurarea în cele mai bune condiţii a acestui eveniment, fiind, totodată impresionat de publicul prezent în număr atât de mare. A adus apoi în prim plan excelentele relaţii diplomatice, economice şi cultural-artistice dintre cele două ţări, amintind că se împlinesc 75 de ani de când s-au stabilit relaţii diplomatice între cele două ţări, aflate pe două continente diferite, vorbind limbi diferite, care au reuşit şi reuşesc să dezvolte relaţii dintre cele mai diverse. A apreciat, de asemenea, relaţiile care s-au consolidat între ambasada Indiei şi Primăria oraşului Slănic Moldova, în special cu primarul oraşului Gheorghe Baciu.

Au luat cuvântul subprefectul Gabriel – Stănică Lupu, care a relevat legăturile culturale existente între cele două ţări, făcând trimitere la scrierile unor personalităţi ale culturii române, promiţând că va încerca să viziteze India, pentru a cunoaşte pe viu cultura, tradiţiile, frumuseţea fascinantei Indii. Lucian Stanciu – Viziteu – primar al municipiului Bacău şi Liviu Miroşeanu – viceprimar, au adresat mulţumiri pentru oportunitatea de a cunoaşte de cât mai mulţi băcăuani, prin exponantele aduse în Bacău, a istoriei şi culturii fabuloase a unei ţări cu o istorie de peste 5000 de ani, care, recent, a fost declarată ţara cu cea mai numeroasă populaţie de pe glob, depăşind China.

Un moment aparte l-a constituit intervenţia primarului oraşului Slănic Moldova, Gheorghe Baciu, care a reiterat câteva episoade trăite recent, în care s-a văzut disponibilitatea ambelor părţi de a rezolva problemele care se ivesc la un moment dat şi care necesită intervenţia instituţiilor statului, a ambasadei, atunci când este vorba de viaţa cetăţenilor celor două ţări.

Cei prezenţi au apreciat şi au şi expus direct frumuseţea exponantelor, unicitatea culturii indiene, expoziţia fiind o oportunitate magnifică pentru vizitatori de a-şi extinde cunoaşterea despre India, o ţară captivantă, care merită vizitată.

Expoziţia este deschisă până pe 13 iunie, intrarea fiind gratuită.