Interviu cu managerul Liliana Maria Vlase
- Ați avut un sfârșit și un început de an agitat și stresant în egală măsură. Din fericire, pentru dumneavoastră și pentru colectivul Ansamblului Folcloric „Busuiocul“, ați trecut cu bine toate etapele aferente concursului de manager și, din luna martie, ați încheiat perioada de interimat, devenind manager cu drepturi depline. Ce resort intim v-a determinat să vă înscrieți în această cursă cu obstacole?
- Cu bune și cu mai puțin bune am ajuns la momentul în care Ansamblul împlinește 50 de ani și vrem să sărbătorim pe măsură, prin inițierea și desfășurarea proiectului de o imensă anvergură și anume, Festivalul Național de Coregrafie și Folclor „Petre Vlase“, în data de 28-29 iunie, la Teatrul de vară ⹂Radu Beligan“. Ansamblul Folcloric ⹂Busuiocul“ este o familie din care am făcut dintotdeauna parte iar acesta este motivul principal pentru care am ajuns la cârmele ⹂familiei Busuiocul“.
- Care au fost punctele forte ale proiectului de management și cum ați reușit să convingeți comisia de examinare că el e cu adevărat îndreptățit să fie selectat?
- Viziunea mea pentru planul managerial a avut la bază, fără doar și poate, câteva puncte forte, prin care am convins comisia și anume, de a păstra cu sfinţenie acest „Boţ de aur“ – aşa cum îi plăcea celui care i-a pus temelia şi l-a păstorit vreme de peste jumătate de secol să-l numească – aşa încât, tot ce s-a construit vreme de peste 50 de ani să fie consolidat, nealterat, îmbogăţit, promovat, valorificat şi perpetuat. Mergând pe această linie, consider că este suficient de măreţ gândită ideea, astfel încât pe seama ei să poată fi detaliate o multitudine de tematici, planuri, ţinte, acţiuni etc, care să permită o dezvoltare continuă, o evoluţie permanentă şi o diversitate infinită. Doresc ca ecoul pe care-l are Ansamblul Folcloric „Busuiocul“ din Bacău să răsune peste tot în ţară şi în lume, în continuare, cel puţin la fel de puternic precum a fost până acum, iar bogăţiile sacre şi creaţiile cu valoare nemărginită cu care noi, românii, ne identificăm şi de care suntem mândri şi recunoscători, să nu poată fi atinse decât cu ochii şi sufletul omului.
- Cum veți marca acest prim jubileu și ce intenționați să faceți pentru perpetuarea memoriei maestrului coregraf Petre Vlase, cel care a condus destinele instituției în ultimele decenii?
- Pentru perpetuarea memoriei sale, dar și pentru a marca momentul celor 50 de ani de la înființare a ansamblului am pregătit o surpriză iubitorilor și susținătorilor noștri și anume Festivalul Național de Coregrafie și Folclor ⹂Petre Vlase“, care se va desfășura în două zile la Bacău, unde sunt invitate 7 ansambluri profesioniste din 7 zone diferite ale țării, împreună cu orchestrele și soliștii vocali ai acestora, iar împreuna cu Consiliul Județean Bacău și cu Televiziune Română promitem că vor fi seri de neuitat.
- Știut fiind prestigiul de care se bucură valorosul colectiv băcăuan în țară și peste hotare, ce veți întreprinde pentru ca el să se mențină în continuare în elită și să contribuie la consolidarea celor două calități conferite de Ansamblul „Busuiocul“ Bacăului, după opinia reputatului compozitor Constantin Arvinte, respectiv acela de „centru spiritual de o mare complexitate și profunzime și o puternică citadelă a artei noastre populare“?
- Vom deșfășura în continuare proiectele începute și vom iniția și dezvolta altele noi pentru a duce mai departe tradiția și esența neamului românesc. Avem în derulare proiecte precum atelierele de cânt și joc, unde așteptăm atât copii și tineri, cât și adulți care doresc să se inițieze sau să-și dezvolte abilitățile de cânt sau dans, dar și alte evenimente la care publicul băcăuan este invitat să ne fie alături.
- În ce măsură veți continua colaborarea cu partenerii tradiționali ai instituției?
- Pentru realizarea activităților de profil și obţinerea unor performanțe cu care am obișnuit publicul, nu ne vom limita doar la o comunicare permanentă cu alte instituţii de cultură, ci, ca și până acum, Ansamblul Folcloric „Busuicul“ va colabora cu majoritatea colectivelor artistice din municipiu şi din judeţ. De-a lungul timpului, de altfel, s-au dovedit a fi de bun augur parteneriatele în baza cărora s-au derulat o serie de activităţi, încheiate cu instituţii precum: Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora“, aparţinând Consiliului Judeţean Bacău, Teatrul Municipal „Bacovia“, Centrul de Cultură „George Apostu“, Universitatea „Vasile Alecsandri“, Liceul de Artă „George Apostu“, căminele culturale din comunele Oituz, Asău, Agăş și Sascut, dar și cu grădinițe și școli din arealul băcăuan, al căror aport a contribuit la obţinerea unor rezultate deosebite prin prezentarea unor spectacole de înaltă ţinută artistică.
- Pentru cei care nu vă cunosc, cum vă definiți în câteva cuvine?
- Sunt ambițioasă și motivată, ceea ce mă ajută să reușesc în tot ce îmi propun. Sunt foarte bine organizată, o persoană deschisă și un lider natural, iar la toate acestea pot adăuga faptul că pun suflet în tot ceea ce fac, mai ales în cadrul ansamblului, unde suntem o echipă de oameni pasionați sau, cum am spus și mai devreme, suntem ⹂familia Busuiocul“. La Ansamblul „Busuiocul“ este vorba de suflet, pe lângă noțiunile de tehnică, de coregrafie, de talent. Pașii, mișcările, pot fi învățate, dar cea mai importantă este bucuria de a dansa, plăcerea actului artistic, dăruirea, frumusețea unei hore sau sârbe. Sunt lucruri care se pot transmite doar în mod direct, printr-un fel de seducție… „Busuiocul” este locul unde vin oamenii cu drag ani de zile, în orele lor libere, aici se leagă prietenii pe viață, se întemeiază familii, unite prin pasiunea dansului, care le consolidează cuplul. Este o continuitate fără fisură de 50 de ani.
Cornel Simion GALBEN
Petrică Vlase și Ansamblul „Busuiocul”
Veșnicia s-a născut la sat, scria la un moment dat Lucian Blaga. Sufletul românesc este ca o undă care se propagă pe nesfârșita succesiune de dealuri și văi, ca un recipient în perpetuă umplere cu smerenie, bunătate, cuviință.
Greu de găsit personaj care să se încadreze mai bine în aceste vorbe decât Petrică Vlase, omul-dans, omul-cântec, omul-suflet. Născut în 1946 la Conțești, lângă Sascut, Petrică Vlase a fost de mic fascinat de minunile folclorului. Se furișa, așa cum nu o dată a recunoscut, pentru a-i vedea pe cei mai în vârstă dansând și apoi exersa de unul singur în căutarea perfecțiunii. Trăia acel miraj inefabil al rădăcinilor, care l-a prins și l-a fascinat, ghidându-i întreaga viață…
Era începutul anilor `70 când tânărul Petrică Vlase, cu stagiul militar împlinit, venea ca profesor suplinitor în localitatea Corbasca, mare vatră folclorică, mustind de tradiție și talent. Acolo, încet, a pus bazele primului ansamblu folcloric, intitulat „Hora”, cu care a obținut prima recunoaștere importantă, locul I la festivalul „Cântă de răsună lunca” de la Focșani.
Talentul și dedicarea au făcut ca inițiativa lui Petrică Vlase să nu rămână fără ecou și, la sugestia lui Cosntantin Donea ansamblul va primi numele care a devenit cunoscut peste tot în lume: „Busuiocul”. Ansamblul a fost mutat în Bacău și de atunci, din 1973, a început o poveste, o aventură care tocmai aniversează o jumătate de secol…
În tot ceea ce a făcut, Petrică Vlase s-a raportat la vorbele marelui Enescu: „bucățile de folclor sunt juvaeruri în sine, care trebuiesc respectate în candoarea și curățenia lor întreagă”. De aceea dansurile nu trebuie modificate, nu trebuie să le fie alterată autenticitatea. Fiecare dansator în parte, fiecare formație, au un stil a cărui menținere este esențială. Frumusețea, simbolismul, de acolo se trag, din rădăcini, din autenticitate și trăire, iar pe scenă Petrică Vlase avea grijă să aducă tocmai acest autentic, fără intruziuni excesive.
De atunci, din anii `70 și până astăzi, prin „Busuiocul” s-au format peste 800 de artiști care au dus renumele folclorului băcăuan peste hotare. Devenit ansamblu profesionist după Revoluție, Busuiocul a ajuns una dintre instituțiile culturale etalon ale județului Bacău, primind și o binemeritată finanțare din partea Consiliului Județean.
Ansamblul a cuprins în programele sale cele mai valoroase creaţii din zestrea folclorică a satelor străbătute de râurile Bistriţa, Tazlău, Trotuş şi Şiret. Au fost adunate în spectacole cântece de dragoste şi dor, piese instrumentale cu o largă gamă de ritmuri şi tempouri, de la „hora” lină, până la „bătutele” şi „corăgheştile” rapide, specific acestor locuri.
Cu aceea şi grijă, manifestată pentru originalitatea repertoriului muzical, au fost alcătuite şi suitele de dansuri populare. Înscrise în variate desene coregrafice, executate „în grup” sau în „perechi”, suitele de dansuri se înfăţişează spectatorilor ca ample revărsări de ritmuri vii şi mişcări delicate, de dinamism şi graţie, la evoluţia tumultoasă a bărbaţilor, femeile adăugând o notă de eleganţă şi gingăşie.
O dominant în spectacolele Ansamblului „Busuiocul” sunt momentele de datini şi obiceiuri practicate de satele băcăuane cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Sub impulsul tradiţiei, „Capra”, „Jocul mascaţilor”, „Căluţii”, „Jocul ursului” etc, datini cu care este întâmpinat Anul Nou, potrivit rigorilor unor nescrise scenarii de pantomimă, oferă un prilej în plus de a reîntâlni câteva din personajele teatrului popular moldovenesc.
La transpunerea scenică a creaţiilor folclorice mai sus menţionate, interpreţii utilizează un bogat inventar de obiecte etnografice, vechi instrumente muzicale (fluierul, cobza, ţambalul, cimpoiul etc.), costume populare cu specific distinct.
Numele lui Petrică Vlase și cel al Ansamblului „Busuiocul” au devenit practice sinonime peste ani. Dansatorii, instrumentiștii, soliștii vocali au devenit o a doua familie, una a șansei, a muncii și a recunoașterii. Tinerii iubitori de folclor au găsit mereu o ușă deschisă la Ansamblul „Busuiocul”, devenit și o adevărată pepinieră pentru talentele autentice din domeniu. Mai mult, Petrică Vlase a căutat mereu, neobosit, noi și noi tinere talente pe care să le crească, să le formeze și bineînțeles să le promoveze din tot prea plinul inimii sale dedicate.
Cei de la acest fabulous ansamblu au ca mentori batrânii satelor, vestiții instrumentiști de la Corbasca, păstrând însuflet o mare dragoste, absolute specială, pentru Ion Dragoi, inegalabilul și neprețuitul violinist băcăuan, în numele căruia a fost inițiat și un faimos festival folcloric. Bineînțeles, toată dragostea pentru tradiții trebuie împărtășită și această perpetuă sărbătoare a tradițiilor are mereu în centru publicul, marele judecător și admirator…
Moștenirea lui Petrică Vlase este inestimabilă dar există certitudinea că vorba sasfătoasă, implicarea, sufletul imens și bun vor merge mai departe, pentru că „Busuiocul” a devenit mai mult decât o instituție. A devenit o familie…
