Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare.
În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 3, Anul VIII, Marți, 13 iulie 1910.
Din sumarul acestui număr: discursul bine argumentat al prof. dr. Ludovic Russ Junior – inspectorul medical al stațiunii, cu ocazia dublei inaugurări din 27 iunie; o rugă tainică pentru continuitate în conducerea Slănicului; impresii despre Slănic transmise cititorilor de un ,,Trubadur”; o nouă instalație medicală și un laborator de analize clinice, în secția specială de tratament a hotelului ,,Racoviță”; cum mai este viața la Slănic; noi informații și noi vizitatori de seamă, la Slănic.
Ziua de 27 iunie 1910 va rămâne, fără îndoială, o dată de referință în istoria stațiunii Slănic-Moldova, care consfințește două mari realizări, deosebit de importante în planul dezvoltării și modernizării infrasctructurii turistice a localității: șoseaua care leagă stațiunea de restul țării și noul stabiliment de inhalații și aer comprimat, Inhalatorul, unul dintre cele mai moderne din Europa la acea dată. În episodul trecut am prezentat și redat câteva fragmente din discursul șefului epitropilor, C. B. Pennescu, iar în acest număr urmează cel al prof. dr. Ludovic Russ junior, medic-inspector al stațiunii și profesor de Clinică medicală la Facultatea de Medicină din Iași. În acest discurs, ca și în cazul celui rostit de epitropul Pennescu, apar informații și date în premieră, extraordinare pentru evoluția Slănicului Moldova: ,,E tocmai a 25-a stagiune de când am fost numit medic-inspector al acestor Băi, de către Epitropia `Casei Sf. Spiridon`, pe atunci compusă din domnii Nicolae Gane (scriitor și om politic, prieten al Slănicului, n. a.), Alexandru Vârnav Liteanu (pentru contribuția adusă de către acesta la ridicarea Băilor Slănic, unul dintre izvoarele minerale i-a purtat numele, n. a) și mult regretatul Vasile Ghiorghian (om politic, ministru al Agriculturii, Domeniilor, Comrețului și Industriei în cabinetul lui I. C. Brătianu și prefect al județului Iași, n. a.). Deja după primul an am recunoscut că, Slănicul are mare nevoie de o instalație de inhalație, mai ales că, apele minerale cloro-sodice carbonate care se găsesc în această stațiune sunt atât de eficace în afecțiunile căilor respiratorii, precum e Izvorul Nr. 1, un dublu Selters (adică de două ori mai valoros față de apa minerală de renume mondial Selters din Germania, n. a.). Așa că, pe-atunci, în 1886, cerusem prin raportul meu, înființarea unui inhalator mai mare și mai dotat – arătând că Slănicul trebuie să devină un Bad Reichenhall al României și aceasta cu atât mai mult, cu cât el are asupra Reichenhall-ului, marele avantaj – așa cum am mai arătat – de a poseda și ape minerale pentru cure interne, atât de indicate și în bolile organelor respiratorii”.
Medicul Ludovic Russ junior menționează și faptul că un inhalator mai complex nu a putut fi instalat, deoarece Epitropia era ocupată în acea vreme cu o serie de mari proiecte de transfomare a Slănicului, printre care și câteva chestiuni ardente, ca expropierea sătenilor, construcția de noi vile și hoteluri, a Cazinoului etc.
Însă, cu toate acestea, pentru a înlesni cel puțin studiul climei Slănicului, ,,studiu absolut necesar pentru o stațiune balneară”, Epitropia a acordat suma de1.000 de lei pentru înființarea unei stații meteorologice. Astfel că, instalarea aparaturii meteo a fost făcută de profesorul, inginerul și meteorologul Ștefan C. Hepites (n. 5/17 februarie 1851, Brăila – 15 septembrie 1922, Brăila), creatorul primei stații meteorologice din România, pe care a instalat-o în 1878, la Brăila. În 1884 a fost numit director al Institutului Meteorologic al României, nou înființat la Herăstrău (București), unde a creat prima stație meteorologică centrală din România, iar la doar trei ani distanță a instalat o stație meteo și la Slănic-Moldova; a organizat apoi rețeaua meteorologică națională, care la sfârșitul anului 1893 avea în funcțiune 159 de stațiuni meteo; lui i se mai datorează înființarea primei stații de înregistrare a cutremurelor, ca și introducerea sistemului metric în țara noastră. Toate observațiile ,,termometrice, barometrice, udometrice și altele” au fost conduse la Slănic timp de doi ani și au fost publicate în Monitorul Oficial. ,,În urma observațiilor meteorologice ulterioare s-a putut întrucâtva determina și climatul Slănicului. E de regretat numai că, după un timp, aceste observații au încetat să se mai facă”, spune prof. dr. Ludovic Russ junior. Mai aflăm din discursul domniei-sale, că tot Epitropia, în ciuda atâtor cheltuieli, a acordat o altă sumă, destul de consistentă, în vederea achiziționării de instrumente chirurgicale pentru operații de urgență în cazuri de accidente, aparate pentru fracturi și pansamente de tot felul, care nu trebuie să lipsească din nicio stațiune. În continuare, spicuiesc din discursul medicului Russ și alte date și informații deosebit de prețioase pentru istoricul stațiunii. Așadar, la 14 august 1896 a început să funcționeze în stațiune, prima cameră pneumatică pentru șase persoane, an în care s-au efectuat 55 de ședințe, cu un venit de 165 lei. Tot în 1896 s-au făcut 716 ședințe de aer comprimat, cu un venit de 2.161 lei și 50 de bani, iar în 1897, 814 ședințe, în valoare de 2.326 lei și 50 de bani. Pe parcursul anilor, numărul ședințelor de aer comprimat s-au înmulțit, ajungând în anul 1907, la cifra de 1.500, în timp ce, în cazul inhalațiilor cu aparatele Bulling, numărul ședințelor a crescut de la 800, în anul 1904, la 1.458, în 1907. Aceste cifre au arătat cât de necesar era pentru Slănic o nouă și mai modernă instalație de inhalații, pentru că, până atunci, așa cum reiese și din discurs, existau câteva inconveniente, menționate în rapoartele anuale din 1905 și 1906, întocmite de medicul Russ junior: ,,Aparatele încălzite cu lămpi de spirt, care viciau aerul, erau instalate într-o clădire de lemn. La 6 iulie 1908, edificiul în care erau instalate aparatele de aer comprimat și termo-variatoarele Bulling au fost distruse de un mare incendiu (fapt consemnat într-un episod al numărului din 1908, n. a.), care, din fericire, a produs numai pierderi materiale, nu și de vieți omenești. Această catastrofă a activat însă, reconstruirea stabilimentului de inhalații și aer comprimat, pe modelul celui de la Bad Reichenhall, din Germania”, a mai spus prof. dr. Ludovic Russ junior. Apoi, pe parcursul discursului și până spre finalul lui, medicul Russ evidențiază eforturile și directa implicare a redutabilului trio de epitropi, C. B. Pennescu, Dimitrie Botez și prof. dr. Emil Pușcariu, ca și a ministrului Lucrărilor Publice, dl Vasile G. Morțun.
,,O rugă tainică” este chiat titlul articolului de la rubrica ,,Note și impresii”, care este închinată continuității în administrația stațiunii: ,,E ruga binelui ce a încolțit pe dealurile și munții Slănicului și care nu vrea să se îndepărteze, ci vrea să crească și să aducă cât mai multe foloase interesului obștesc. Și ruga aceasta, concretizează întreaga nevoie, aș putea zice durerea Slănicului nostru, ea înseamnă frica negrăită de permanentele modificări, ea produce groaza de veșnicele schimbări în conducerea Epitropiei și implicit, a administrației Slănicului. Nimic mai mult decât continuitate în administrație, nimic altceva decât aceeași conducere și direcțiune este suprema dorință, care de altfel este dorința tuturor! Trebuie o dată pentru totdeauna să se înțeleagă că un adevărat progres, reale beneficii se pot face numai când instituțiile sunt puse din vreme îndelungată sub aceeași mână conducătoare și pricepută. Continuitatea în conducere, iată ruga tainică a Slănicului”.
Referitor la alegerea destinațiilor de vacanță, cititorilor li se face o frumoasă prezentare a imaginii Slănicului, în tușe optimiste, atractive și pline de culoare: ,,Nu ne-a mai rămas alt colț mai dumnezeiesc și mai binefăcător organismului nostru slăbit și pentru nervii noștri sleiți, decât `Slănicul din Moldova`. Aceasta ne-a dovedit o experiență îndelungată, de un șir de ani, după ce ne-am trambalat pe aiurea, din loc în loc, până ce am avut norocul de a păși, pentru prima dată, pe pământul Slănicului din Moldova… Căci, cine a văzut o singură dată această priveliște de basm, nu mai are curajul de a căuta o altă localitate de repauzare în timpul verii. Tresar de bucurie de a mă revedea din nou în creierul munților Oituz, nu pentru a participa la sumedenia de distracții și petreceri ce se organizează la Slănic, ci pentru a mă repauza un sezon de vară, cu multă folosință, din toate punctele de vedere. Și voi povesti cititorilor mei peripeții și multe lucruri interesante din Slănic, pentru vizitatorii lui, dar…` între patru ochi`”.
Articolul, intitulat ,,Cititorilor mei” este semnat ,,Trubadurul” și am descoperit că acesta este pseudonimul lui Barbu Lăzăreanu (născut Avram Lazarovici, 1881 – 1957), publicist, bibliograf, filolog, poet și prozator, folclorist român de origine evreiască, dar în primul rând, ,,un comentator al limbii române”. A fost director al Bibliotecii Academiei și membru al Academiei Române. Acesta s-a adresat în cazul de față cititorilor lui, în special de la ziarele la care a fost redactor și colaborator: ,,Adevărul”, ,,Dimineața”, ,,Vremea”, ,,Viața Românească”, ,,Contemporanul”, ,,Rampa”, Adevărul literar și artistic” etc. El a fost salvat în timpul deportării evreilor de Regina Mamă Elena a României și de medicul și prietenul său, Victor Gomoiu. Fiind un militant comunist convins, a înființat și a condus în calitate de rector, prima Universitate muncitorească din România, care a devenit ulterior, Academia de Studii Social-Politice ,,Ștefan Gheorghiu” (cf. referatele.com – ,,Barbu Lăzăreanu biografia”, la https://www.referatele.com/referate/romana/Barbu-Lazareanu/index.php).
Și dacă tot am vorbit despre cele două mari realizări ale Slănicului, noua șosea și inhalatorul, se cuvine să mai punctăm alte două noi inaugurări (o altă dublă, după cea din 27 iunie), care s-au petrecut la 1 iulie 1910: laboratorul pentru analize clinice, autorizat de Epitropie, sub conducerea profesorului doctor Ludovic Russ junior, și instalația de electricitate medicală (electroterapie, hidroterapie), ambele amplasate într-o secțiune specială amenajată la parterul hotelului ,,Racoviță”. În cadrul laboratorului de analize medicale se mai efectuau măsurarea tensiunii arteriale, examen laringoscopic etc, iar noua instalație de electricitate medicală era dotată cu băi hidroelectrice pentru galvanoterapii, ionizare, masaj vibratoriu. Medicul Russ junior conducea laboratorul de analize și se ocupa personal de aplicarea procedurilor din noua instalație medicală.
În articolul ,,Viața la Slănic” suntem îndemnați să petrecem cât mai mult timp în mijlocul naturii din Slănic-Moldova: ,,Sunt mulți și multe care știu să profite de vilegiatura lor, bucurându-se în modul acesta de scurtul timp de care dispun; și să știți că acesta este cel mai frumos și mai plăcut trai ce-l poate duce cineva la Slănic: să petreci o zi întreagă în mijlocul pădurii, citind, lucrând (lucru de mână, n. a.), scriind, meditând, chiar picotind și respirând aerul cel curat și inhalând mirosul cel sănătos al brazilor”.
Printre informațiile cuprinse în acest număr, enumăr câteva: ministrul Vasile G. Morțun, după ce a primit numerele apărute până acum din ,,Curierul Slănicului”, a ținut să transmită mulțumiri pentru modul în care acest ziar contribuie la ,,înălțarea și progresul Slănicului”; într-o corespondență din Iași apărută în ziarul ,,Minerva”, de marți, 6 iulie 1910, citim printre altele că foarte mulți ieșeni și-au stabilit reședința de vară în această superbă stațiune, care, în urma îmbunătățirilor din ultima perioadă ar putea rivaliza cu multe altele din străinătate, mai ales că aici au început să ajungă tot mai mulți vizitatori străini, din țări ca Bulgaria, Austria, Rusia etc; la mulțimea distracțiilor și a mijloacelor de relaxare din Slănic se mai adaugă una: înființarea unei școli de scrimă, sub directa coordonare a maestrului Babeș din Iași, la Sala de cură a stațiunii; o nouă serie de îmbunătățiri se anunță a se realiza în stațiune: construirea unui stabiliment modern de hidroterapie în apropierea hotelului Racoviță, canalizarea stațiunii și alimentarea ei cu apă și construirea pe malul drept al râului Slănic, a două mari restaurante, aunui local de farmacie, băcănie, magazine; în această vară, printre distinșii vizitatori ai stațiunii s-a numărat și medicul-jurnalist Adolf Steuerman-Rodion (1872 – 1918), cazat împreună cu familia, la hotelul ,,Racoviță” și considerat de contemporanii săi ca fiind „unul dintre cei mai talentați gazetari, nu numai din Iași, ci din întreaga țară”. Medic de profesie, dar totodată și publicist „germanofil”, Adolf Steuerman-Rodion a participat la marea conflagrație din 1914 – 1918, ca doctor militar, dar și fidel reporter de război. Mobilizat pe Valea Cașinului în „clipa chemării naționale” – 15 august 1916 – medicul-publicist s-a remarcat printr-o atitudine exemplară, participând la întreaga campanie românească, până la retragerea armatei în Moldova. Puternic afectat de experiențele dramatice trăite pe front, dar și de nedreptățile etnice cu care s-a confruntat (problema naturalizării evreilor, a antisemitismului, cea a medicilor evrei în armată, care erau inegal tratați și retribuiți, sau cu cea a expulzării soldaților evrei din armată), maiorul Adolf Steuerman și-a pus capăt zilelor pe 21 septembrie 1918. Steuerman-Rodion a rămas în istoria presei și a culturii românești ca reprezentând imaginea intelectualului evreu, confruntat cu numeroase probleme etnice, ce se manifestau în România în primele decenii al secolului XX (cf. societatea evreiasca.ro – Irina Spirescu, la https://www.facebook.com/societateaevreiasca/photos/medicul-jurnalist-adolf-steuerman-rodion/474276789657262/).
- S. Despre o inedită cronică, în episodul următor…
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Foto Ștefan Hepitas: site-ul dosaresecrete.ro, la https://dosaresecrete.ro/stefan-hepites-primul-roman-care-a-cercetat-starea-vremii/?utm_content=cmp-true.
Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(Va urma)
