La 9.30, dubita cu numar de Bucuresti isi face aparitia pe strada din fata Politiei Municipiului. Franeaza un pic, atunci cand trebuie sa intre in curtea Inspectoratului Judetean de Politie Bacau, suficient cat sa fie zarit Dumitru Sechelariu. Ocupa chiar locul din spatele soferului. Nu-si poate dezlipi ochii de la noua locatie, unde isi va petrece urmatoarele zile. Cateva ore mai tarziu, omul de afaceri avea sa paraseasca arestul si sa raspunda intrebarilor indiscrete ale unui reporter.

Usa grea de la arest scartie din toate balamalele. Mai intai apare un gardian masiv. In spatele lui, Dumitru Sechelariu scruteaza cu atentie holul lung si luminat. Este putin incruntat, dar ochii radiaza liniste. Sa se fi coborat pacea in sufletul zbuciumat al fostului primar? O raza de lumina ii fulgera privirea. Intra degajat in sala rezervata pentru vorbitor. Ocupa un scaun si isi aprinde o tigara. Nici urma de deprimare pe chipul lui. Tatonez cu grija terenul. „Cate zile au trecut de cand sunteti in arest?” Intrebarea parca aseaza o povara pe umerii lui Sechelariu. Priveste lung tigara din mana si respira precipitat. De parca intreaga existenta a lumii ar fi fost legata de raspunsul pe care avea sa-l dea. aSunt 42 de zile. Numarate una cate una. La fel ca orele, minutele, clipele…”.
aCel mai mult ma doare umilinta”

O tacere grea se lasa in sala neprimitoare. Dar e de scurta durata. Dumitru Sechelariu isi scutura capul si trage din tigara cu sete. Un gand il tortureaza, ca o ganganie sacaitoare. „Cel mai mult ma doare umilinta la care am fost supus, vorbeste ca pentru sine fostul primar. Daca nu aveam cativa oameni de suflet in jur, care sa ma incurajeze si sa ma sustina, nu stiu ce m-as fi facut”. Iarasi un moment de liniste. „In arest, esti anulat ca om. Devii un simplu numar. Eu eram 288″…. aSingur in celula sau aveati colegi”?, intreb imediat. „Nu am stat singur niciodata. Mai nou, l-am avut coleg de suferinta pe parintele de la Tanacu”, raspunde fara rezerva Dumitru Sechelariu. Doresc sa aflu mai multe despre viata din spatele gratiilor, iar interlocutorul meu pare dispus sa vorbeasca. „Ce faceati toata ziua in celula? Cum va petreceati timpul, ca sa nu simtiti apasarea lui”? Fostul primar zambeste amar. „Mai jucam table, citeam, dar cel mai mult am meditat la ceea ce mi s-a intamplat”.

aSunt dezamagit total”

Sechelariu stinge tigara, care aproape ii arde degetele. Cuta de pe frunte ii dezvaluie trairile intense si tensiunea interioara. Dar totul dureaza o fractiune de secunda. Barbatul isi controleaza foarte bine sentimentele. aCe este mai greu de suportat, privarea de libertate sau rautatea oamenilor”?, intreb iarasi. Raspunsul vine pe nerasuflate. aPrivarea de libertate! Recunosc faptul ca cele 42 de zile petrecute in arest mi-au dat posibilitatea sa reflectez foarte bine…. La prietenii pe care i-am avut, la anturaj, la ce va fi cu mine. Concluzia este una singura. Sunt dezamagit total”. Pe chipul omului Sechelariu se lasa din nou umbre. Rictusul din coltul gurii este in concordanta cu starea interioara a barbatului. Curiozitatea imi da ghes. Vreau sa aflu mai multe despre afatarnicia. aAti avut prieteni care v-au inselat asteptarile”? Pentru cateva momente, ochii lui Sechelariu arunca vapai. „O! O! O! Si cat de multi au fost. Nici nu-mi vine sa cred ca m-am inconjurat de atat de multi oameni care au profitat de mine. Dar nu spun acum nici un nume. Cert este ca m-au dezamagit, cum nu credeam ca se poate intampla. Mi-e greu sa cred ca pot exista pe lume asemenea oameni.”

aSunt un om ca oricare altul!”

Dumitru Sechelariu isi mai aprinde o tigara. Nu este revoltat si nici manios. Doar un pic resemnat de intorsatura luata de viata lui, la un moment dat. aCe v-a dat putere acolo, in spatele gratiilor? Ce v-a facut sa nu clacati, pentru ca nu este usor sa treci de la o extrema la alta?!” Sechelariu n-are nevoie de mult timp ca sa gaseasca raspunsul. aCopiii si sotia! Ei sunt viata mea. Si, daca am rezistat pana acum, se datoreaza lor”. Intrebarea care urmeaza zbarnaie ca o sageata. aCum e sa-ti petreci ziua de nastere in arest, cand in urma cu numai cativa ani erati in plina glorie”? Sageata aotravita” nu-si atinge tinta. Dumitru Sechelariu zambeste in coltul gurii. aDe ziua mea! Am baut o cafea… mi-am sunat copiii, chiar cand cea mica sufla in lumanarea de pe tort. Dar parca ce e ziua mea? O zi la fel ca oricare alta! Ziua mea poate fi mereu. Si azi si maine si poimaine… Eu sunt de fapt o persoana ca oricare. Un om. Mananc tot cu o lingura, ma imbrac tot cu o haina.” Atmosfera s-a relaxat bine de tot. O raza de soare strecurata prin geamul cu gratii joaca zburdalnica in parul lui Sechelariu. aSi, totusi, privarea de libertate a avut repercusiuni?”. aAsupra greutatii corporale, glumeste barbatul. Am slabit cinci kilograme”.

aImi doresc sa-mi cresc copiii”

Fostul primar se aseaza mai bine pe scaun, gata sa faca fata altui tir de intrebari. Si nu are prea mult de asteptat. aDumitru Sechelariu mai viseaza in momentul de fata la ceva, mai are sperante?” Un nou fulger tasneste din ochii intunecati. aSigur ca viseaza. Nu la viata politica sau la alte desartaciuni ale vietii. Imi doresc sa-mi cresc copiii. Doar atat! Vreau ca ei sa nu mai cunoasca niciodata ce inseamna sa nu aiba tatal alaturi, sa nu stie de lipsuri si mai ales sa nu treaca niciodata prin ce am trecut eu”. Linistea pluteste iarasi in incaperea straina. aCopiii stiu unde sunteti acum”? intreb fara sa vreau. aDa, mai putin cei mici, spune cu amaraciune Sechelariu. Imi inchipui ce e in sufletul lor, cand stiu cum a fost tatal lor si unde este acum. Sunt sigur ca unii copii rad de ei. Si ma doare teribil acest lucru”.

aAstept ca Justitia sa-si faca datoria”

Lacrimile inunda ochii barbatului. Cateva aluneca pe obraz, iar Dumitru Sechelariu le sterge pe furis. aMai aveti incredere in oameni?”. aAsta nu! Niciodata!”, vine raspunsul prompt. In 42 de zile am reusit sa ma schimb total. Daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as mai face bine oamenilor”. Privirea omului de afaceri confirma hotararea de otel din sufletul sau. aEmotii pentru maine la Tribunal?”, inchei sirul
intrebarilor. aDeloc, spune Sechelariu. Astept ca justitia sa-si faca datoria asa cum trebuie”. La fel de senin, paraseste incaperea. Nici urma de resentiment sau disperare. Doar o hotarare de otel si un dor de libertate fara seaman.

Nota

Astazi, fostul primar, Dumitru Sechelariu va fi prezentat la Tribunalul Bacau, instanta urmand sa decida daca fostul edil bacauan va ramane in arest sau va fi cercetat in stare de libertate. Mandatul sau de arestare preventiva expira in ziua de 4 august, insa, potrivit legii, dupa 26 de zile, procurorii care ancheteaza cazul sunt obligati sa aduca noi probe la dosar, care sa justifice privarea de libertate a acuzatului.
Scris de Lili ADOCHITEI

Ca si in alte situatii cand am analizat cazuri de privatizari urmate de faliment, si de aceasta data ne bazam demersul strict jurnalistic in exclusivitate pe documente oficiale. Este vorba, in primul rand, de dosarul nr.8911/2003, aflat pe rol in instantele bacauane, in care se judeca falimentul SC BAT SA Moinesti. Prin scopurile urmarite, prin modul de actiune si prin efectele acestor actiuni, cazul BAT Moinesti seamana izbitor cu altele, cel mai celebru fiind cel al SC Cotidian, fosta Partizanul. Cine a obtinut foloase personale din aceste manevre cu proprietatile statului este evident, insa doar institutiile abilitate pot cerceta, dovedi si acuza. Ziaristii doar semnaleaza.

BAT Moinesti a fost una dintre &#8222unitatile reprezentative ale economiei socialiste”, un conglomerat care detinea in 1990 foarte multe proprietati mobile si imobile. Interesele guvernantilor care s-au perindat in ultimii 15 ani au condamnat si aceasta firma la disparitie. In acest moment, BAT este in faliment, creditorii luptandu-se sa recupereze cate ceva prin vanzarea brumei de avere care a mai ramas societatii care este inca de stat. Apropo de stat, acesta isi confirma inca o data in acest caz renumele negru de cel mai prost patron. Ar fi de ras daca n-ar fi de plans faptul ca falimentul BAT SA a fost provocat de o institutie a statului. Este vorba de Casa Judeteana de Pensii Bacau, cea care, la 1 octombrie 2003, a inaintat cererea de incepere a procedurii falimentului pentru a-si recupera aproape 53 de miliarde de lei. Aceasta uriasa suma s-a adunat cu incepere din 1997, timp in care cei pusi sa-i chiverniseasca averea au incalcat legea. Pe langa constatarea dramatica privind insolventa totala a societatii (&#8222..datoriile pe care le-a acumulat la bugetul de stat nu mai pot fi acoperite niciodata…”), in cererea de incepere a procedurii de faliment exista o fraza care risipeste fumul din jurul BAT Moinesti: &#8222Consideram ca la aceasta societate a carei activitate a fost preluata treptat de alti agenti economici nu mai exista nici o solutie de redresare…”.

Concurenta de stat, concurenta privata

La cine se refera expresia &#8222alti agenti economici”? De exemplu, la SC BAT Trans SA, societate nascuta la data de 06.09.1999, avand ca proprietar FPS. Adica statul infiinteaza in aceeasi curte o alta firma, avand in mare, acelasi obiect de activitate. De ce? Un posibil raspuns vine abia peste trei ani, mai exact pe 12 decembrie 2002. Atunci se privatizeaza BAT Trans si trece in proprietatea unei respectabile firme, SC Metalbac&ampFarbe SA, al carui obiect de activitate nu prea avea nimic in comun cu cel al noii achizitii. Asa probabil s-au gandit si cumparatorii de vreme ce revand firma peste doar sapte zile, pe 19 decembrie 2002, exact cu acelasi pret de cumparare, adica 173.800.000 de lei.

Ghici cine isi face un cadou?

Cumparatorul este Lungu (Selaru) A. Tudorita, care achita integral aproape 174 de milioane si devine proprietareasa BAT Trans, de aceasta data SRL. Peste numai sase luni, in societate intra un nou asociat: Nistor Gh. Vasile, care devine stapan pe jumatate din firma, dupa ce achita 86,9 milioane lei. Despre vecinatatea dintre falimentara BAT SA si destul de prospera BAT Trans (care anul trecut a avut simpaticul profit de aproape trei miliarde lei) exista o interesanta mentiune intr-un raport al lichidatorului desemnat de judecatorul sindic sa gestioneze procedura de faliment la BAT SA. Astfel, in raportul nr. 1983, din 27.09.2004, la punctul 3, se consemneaza: &#8222In plus fata de bunurile evaluate prin primul raport de evaluare s-au descoperit in incinta BAT Trans SRL Moinesti o serie de bunuri mobile proprietatea BAT SA Moinesti”. Ce sa-i faci, se mai incurca lucrurile intre vecini si cand ai o graba mare pui mana si pe ce nu-i al tau ca sa-ti faci treaba. Vom reveni in alte materiale cu noi elemente care dezvaluie dedesubturile afacerii BAT Moinesti. SA, SRL, Trans sau oricum s-ar numi puii care au capusat societatea-mama.Scris de Nelu BROSTEANU

Nume de cod: Adrian Zahariuc

Nume de alint: Adu (ii spune mama), Bibi (tata)

Locatie: Clasa a XI-a (Mate-Info), Colegiul National &#8222Ferdinand I” Bacau

Varsta: 16 ani

Ultima misiune indeplinita:a obtinut aur la Olimpiada Internationala de Matematica din Mexic – iulie 2005

Puncte slabe: ii este teama de momentul cand va trebui sa mearga la facultate, de perioada de adaptare (&#8222nu ma simt bine decat acasa”).

Pasiuni: &#8222N-as putea trai fara matematica” (nu mi-am imaginat ca voi auzi vreodata aceasta declaratie!)

(E)misiune preferata: doar &#8222Carcotasii” (i se potriveste)

Formatii preferate: Queen (nu neaparat &#8222We are the champions”, desi s-ar potrivi), Vanghelis. Lucreaza cu muzica.

Feluri de mancare preferate: nu s-au inventat

Mijloace de relaxare: ping-pong, plimbarile (rare) cu prietenii

Culoarea preferata: albastru

Date suplimentare: nu are prietena (adica, partener in diverse misiuni)

Se spune ca in viata fiecarui barbat de geniu este o femeie care cunoaste fata ascunsa a succesului. O iubita, o sotie sau o mama. In cazul lui Adrian Zahariuc, copilul de geniu al invatamantului bacauan, cea care il cunoaste cel mai bine este mama. Din dezvaluirile pe care ni le-a facut, am aflat ca la fel ca orice om de geniu, Adrian Zahariuc este un introvertit greu de multumit

Adrian este singurul copil la parinti. Pentru ei, destinul sau deosebit le ofera o bucurie fara margini dar si nenumarate momente de ingrijorare. De mic, cand in vacanta de vara alti copii erau la tara la bunici sau se jucau in spatele blocului, Adrian pleca la mii de kilometri departare pentru a participa la un concurs. In timp, emotiile s-au diversificat, cele de asteptare a rezultatului s-au estompat – ei stiu ca va veni incununat de succes – inlocuite de griji legate de sanatatea, siguranta lui. In noaptea dinaintea aflarii rezultatelor de anul acesta tatal si mama lui Adrian au stat trezi pana la ora trei, cautand vesti pe Internet si pe CNN. &#8222Cand e plecat am tot felul de griji. Emotiile noastre sunt emotii de parinti acum. Nu neaparat pentru rezultat, ci sa-l vad ca se intoarce sanatos acasa, pentru ca stiu ca va veni cu rezultate bune”, ne marturiseste mama sa, Gabriela Zahariuc. Din spusele sale aflam ca Adrian a fost din copilarie &#8222un mic intelept”, foarte intelegator, extrem de matur, departe de profilul copiilor care bat cu piciorul in pamant cand vor ceva de la parinti, chiar imposibilul. &#8222De cand era mic discuta cu noi la nivelul unui om matur. Poznele lui au fost pozne simpatice, nu ne-a necajit niciodata”. Imi vorbeste si din cuvintele sale razbat neasemuita dragoste de mama si poate, o urma subtila de ingrijorare, de regret chiar, pentru ca, totusi, Adrian are o lume in care nu obtine oricine acces. Am aflat cu surprindere ca in spatele copilului jovial, extrem de comunicativ de care are parte presa intotdeauna se ascunde &#8222un potolit, un itrovertit, un pretentios cu el si cu restul lumii, destul de mult singuratic – mostenire de familie ne-a dezvaluit tot mama – dificil, pretentios, greu de multumit, complet neinteresat de partea materiala, foarte selectiv cand e vorba de prieteni – are putini si fideli -, „, un copil pentru care &#8222in afara de matematica, toate lucrurile sunt imperfecte”. Subiectele care nu-l intereseaza deloc sunt ceea ce vezi la televizor si…fetele (&#8222Nu e un subiect care ma preocupa, mama, asa ca hai sa nu-l discutam acum”). Adrian Zahariuc este &#8222putin altfel”. Gabriela Zahariuc a marturisit ca toate premiile in bani pe care fiul sau le-a castigat la concursuri au ajuns neatinse in mana lor. &#8222Ne spune: . Nu este stilul de copil cheltuitor, cum aud ca sunt alti copii. Ii pun bani de buzunar la el pe birou si tot acolo ii gasesc”.

Momentele dinaintea si de dupa concurs sunt si mai speciale. Atunci in comportamentul lui Adrian mama observa niste schimbari care au devenit clasice. &#8222Inainte de concurs este si mai putin comunicativ. Se cunoaste tensiunea concursului”. Bagajul il fac impreuna, mama si cu Adu. Nu pleaca niciodata fara o carte de citit, altceva decat matematica, si nu-i lipsesc niciodata &#8222foile lui, mapa albastra”. Mapa albastra a devenit exagerand putin lucrurile un al patrulea membru al familiei. Este luata peste tot in vacanta la tara, in parc, in deplasari, oriunde. O mapa albastra cu foi albe pe care Adrian sa poata scrie imediat o rezolvare care ii vine brusc in cap la o problema la care s-a gandit mult timp. Dupa concurs si mai ales dupa aflarea rezultatului &#8222e mai linistit. Atunci e mai cinic, mai glumet. E celalalt copil al nostru. I-am spus totusi ca mi-as dori sa se bucure mai mult de rezultatele sale”.

Anii trec, premiile se aduna, asteptarile sunt tot mai mari – de la sine insusi, de la cei din jur – viitorul se intrevede cel putin pe masura de deosebit ca si prezentul. Totusi, mama, singura femeie din viata lui Zahariuc, nu doreste decat ca fiul ei sa fie fericit, orice ar alege in viata: &#8222Sper sa aiba o viata realizata. Sa faca o meserie de care sa fie indragostit. Imi doresc sa aiba o familie reusita. Sa pot sa-l vad. Ma tem de ceea ce ma asteapta. E minunat sa ai un asemenea copil dar e si foarte greu. Suntem ingrijorati intr-un fel. Munceste mult. Ca parinti ne-am dori sa-l vedem si iesind cu prietenii, sa se relaxeze, dorim sa-l vedem dezvoltandu-se armonios. Dar si noi suntem de parere ca performanta fara extrem de multa munca nu se poate atinge, chiar daca acum stiu sigur ca este si talent”. Scris de L. Huiban

In timp ce sute de familii afectate de inundatii isi plang soarta potrivnica, politicienii bacauani isi aroga meritele. Si pentru ca acestea nu sunt prea multe, ei se cearta public pentru un plus de imagine. Tonul a fost dat de prefectul Berca. El a formulat o serie de critici dure la adresa politicienilor din opozitiei dar si a &#8222colegilor” de alianta si chiar de partid. Atacul acestuia nu a ramas fara raspuns din partea adversarilor.

Prefectul judetului Bacau a organizat duminica o conferinta de presa pe tema efectelor inundatiilor, prilej cu care a lansat critici dure la adresa politicienilor, in general, si a parlamentarilor, in special. El a tinut sa precizeze ca nu sunt exclusi parlametarii PNL. L-a menajat insa pe colegul sau de cariera politica, deputatul Ionel Palar, care „si-a pus cizme si a alergat cat a putut&#8221. Daca Palar a fost caracterizat drept politicianul model, asupra celorlalti prefectul s-a dezlantuit: &#8222Nu s-au deplasat in zonele distruse de viituri decat pentru a se afla in lumina reflectoarelor”, sustine Gabriel Berca. „Nu vreau sa dau nume, dar cred ca i-ati vazut si voi pe cei care se miscau dupa camera, ca sa fie filmati&#8221. La polul opus, alesii din alte judete! Spre deosebire de „ai nostri&#8221, care nu s-au implicat, afirma Berca, parlamentarii din Arad au trimis la Bacau un TIR cu ajutoare. Prefectul nu-i iarta nici pe oamenii de afaceri: „Utilajele firmelor private din Comanesti stateau degeaba, iar noi primeam sprijin din alte judete. E normal? Ar fi trebuit sa intrebe si ei: &laquoCu ce pot sa ajut?&raquo Le-am fi pus motorina la dispozitie, dar n-au facut-o!&#8221 Noroc ca ne-au sprijinit judetele vecine: Vaslui, Suceava, Iasi, Botosani, Harghita. Revenind la capitolul critici, Gabriel Berca a indicat, totusi, nume, unul chiar din PNL: Valeriu Gheorghe, deputat, care, zice prefectul, se duce la Parlament dimineata si se intoarce seara, adica munceste o zi pe saptamana. „Clasa politica are nevoie de o curatenie fundamentala. In astfel de situatii grele iti dai seama daca parlamentarul este sau al propriului interes&#8221. El a afirmat ca politicienii bacauani, daca au organizat unele actiuni, au umblat cu presa dupa ei, fiind interesati numai de imagine. „Este o bataie de joc, dar nu ma mai mira, reactioneaza Minodora Cliveti, deputat PSD. Toate lucrurile pe care le poate face un parlamentar le-am facut: mi-am sunat colegii, cunoscutii, am strans ajutoare, am organizat caravane. Personal am fost in zonele afectate&#8221. Deputatul PSD afirma ca e sarcina executivului sa intervina, mai ales ca are mijloace speciale. De exemplu, prefectul s-a deplasat cu elicopterul. Cat priveste „imaginea&#8221, Minodora Cliveti spune ca ziaristii erau acolo, i-a intalnit si a vorbit cu ei. „Cred ca e de datoria mea sa comunic cu presa. Eu nu m-am dus sa-i spun domnului prefect ce am de gand sa fac. L-am sunat de doua ori ca sa intreb care sunt punctele fierbinti. N-a raspuns, dar nu mi-am permis sa-l critic. Din pacate, a trebuit sa intrerupem actiunile, ardeau alegerile anticipate si a trebuit sa ma prezint la Parlament&#8221. Valeriu Gheorghe, acuzat de Gabriel Berca ca nu se implica nici macar la Parlament, a declarat ca acuzatiile sunt neadevarat si nejustificate. „Nu comentez asemenea prostii, a spus el. Puteti sa-i intrebati pe primarii din Comanesti si Helegiu despre ce am facut eu. Prefectul poate sa spuna orice&#8221. Valeriu Gheorghe e deputat PNL, dar face parte din tabara vechilor liberali, cu care Gabriel Berca si Romeo Stavarache, fosti umanisti, se afla in conflict. Adica, inundatii, efecte, masuri, tot de politica e vorba! „E jenant ca intre colegi sa apara asemenea acuzatii, mai ales cand nu sunt adevarate, declara deputatul Valeriu Gheorghe. Dar eu il inteleg pe prefect, este panicat, desi nu ar avea motive sa fie!&#8221.

Scris de Silvia PATRASCANU

In timp ce sute de familii afectate de inundatii isi plang soarta potrivnica, politicienii bacauani isi aroga meritele. Si pentru ca acestea nu sunt prea multe, ei se cearta public pentru un plus de imagine. Tonul a fost dat de prefectul Berca. El a formulat o serie de critici dure la adresa politicienilor din opozitiei dar si a acolegilor” de alianta si chiar de partid. Atacul acestuia nu a ramas fara raspuns din partea adversarilor.

Prefectul judetului Bacau a organizat duminica o conferinta de presa pe tema efectelor inundatiilor, prilej cu care a lansat critici dure la adresa politicienilor, in general, si a parlamentarilor, in special. El a tinut sa precizeze ca nu sunt exclusi parlametarii PNL. L-a menajat insa pe colegul sau de cariera politica, deputatul Ionel Palar, care „si-a pus cizme si a alergat cat a putut”. Daca Palar a fost caracterizat drept politicianul model, asupra celorlalti prefectul s-a dezlantuit: aNu s-au deplasat in zonele distruse de viituri decat pentru a se afla in lumina reflectoarelor”, sustine Gabriel Berca. „Nu vreau sa dau nume, dar cred ca i-ati vazut si voi pe cei care se miscau dupa camera, ca sa fie filmati”. La polul opus, alesii din alte judete! Spre deosebire de „ai nostri”, care nu s-au implicat, afirma Berca, parlamentarii din Arad au trimis la Bacau un TIR cu ajutoare. Prefectul nu-i iarta nici pe oamenii de afaceri: „Utilajele firmelor private din Comanesti stateau degeaba, iar noi primeam sprijin din alte judete. E normal? Ar fi trebuit sa intrebe si ei: aCu ce pot sa ajut?a Le-am fi pus motorina la dispozitie, dar n-au facut-o!” Noroc ca ne-au sprijinit judetele vecine: Vaslui, Suceava, Iasi, Botosani, Harghita. Revenind la capitolul critici, Gabriel Berca a indicat, totusi, nume, unul chiar din PNL: Valeriu Gheorghe, deputat, care, zice prefectul, se duce la Parlament dimineata si se intoarce seara, adica munceste o zi pe saptamana. „Clasa politica are nevoie de o curatenie fundamentala. In astfel de situatii grele iti dai seama daca parlamentarul este sau al propriului interes”. El a afirmat ca politicienii bacauani, daca au organizat unele actiuni, au umblat cu presa dupa ei, fiind interesati numai de imagine. „Este o bataie de joc, dar nu ma mai mira, reactioneaza Minodora Cliveti, deputat PSD. Toate lucrurile pe care le poate face un parlamentar le-am facut: mi-am sunat colegii, cunoscutii, am strans ajutoare, am organizat caravane. Personal am fost in zonele afectate”. Deputatul PSD afirma ca e sarcina executivului sa intervina, mai ales ca are mijloace speciale. De exemplu, prefectul s-a deplasat cu elicopterul. Cat priveste „imaginea”, Minodora Cliveti spune ca ziaristii erau acolo, i-a intalnit si a vorbit cu ei. „Cred ca e de datoria mea sa comunic cu presa. Eu nu m-am dus sa-i spun domnului prefect ce am de gand sa fac. L-am sunat de doua ori ca sa intreb care sunt punctele fierbinti. N-a raspuns, dar nu mi-am permis sa-l critic. Din pacate, a trebuit sa intrerupem actiunile, ardeau alegerile anticipate si a trebuit sa ma prezint la Parlament”. Valeriu Gheorghe, acuzat de Gabriel Berca ca nu se implica nici macar la Parlament, a declarat ca acuzatiile sunt neadevarat si nejustificate. „Nu comentez asemenea prostii, a spus el. Puteti sa-i intrebati pe primarii din Comanesti si Helegiu despre ce am facut eu. Prefectul poate sa spuna orice”. Valeriu Gheorghe e deputat PNL, dar face parte din tabara vechilor liberali, cu care Gabriel Berca si Romeo Stavarache, fosti umanisti, se afla in conflict. Adica, inundatii, efecte, masuri, tot de politica e vorba! „E jenant ca intre colegi sa apara asemenea acuzatii, mai ales cand nu sunt adevarate, declara deputatul Valeriu Gheorghe. Dar eu il inteleg pe prefect, este panicat, desi nu ar avea motive sa fie!”.
Scris de Silvia PATRASCANU

Jale mare in comuna Nicolae Balcescu. Pe ulitele din sat, oamenii trec cu pas grabit, cu privirea in pamant, socati si acum de vestea primita in urma cu cinci zile. Moartea celor doi consateni, Dominic Francisc Ghiurca si Mihai Tulbure, in varsta de 20, respectiv 58 de ani, in accidentul provocat de Ioan Baur, in timp ce se afla la volanul autobuzului AOTPP, i-a lasat fara grai. Le este frica sa mai urce in autobuzele AOTPP, de teama ca nu vor mai ajunge acasa, in mijlocul familiei si al celor dragi. Poarta si acum in suflet spaima ca vor putea avea aceeasi soarta crunta ca Dominic si Mihai.

Atmosfera pasnica din comuna, cu ceva mai putini oameni pe drum decat de obicei, face parte din doliul purtat de consateni pentru cei doi morti. De la cel mai mic la cel mai mare, au fost cu totii sa-i vada. In aceasta dimineata, vor participa si la inmormantare.
Casa familiei Ghiurca, din satul Galbeni, are poarta deschisa. In curte, doi copii se joaca si ne privesc intrebator. „Va rugam frumos sa ne lasati in pace. Nu avem nimic de comentat. Lasati-ne sa ne jelim mortul”, ne roaga insistent o doamna intre doua varste, imbracata toata in negru si cu ochii plini de lacrimi. Ii vine in ajutor un tanar care ne spune clar si raspicat ca nu avem voie sa intram in curte, daramite sa vorbim cu ei. Le respectam rugamintea si dam sa plecam. Pe drum, l-am intalnit pe Costel Bejenaru, de 21 ani, fost prieten bun cu Dominic. „Era un baiat tare bun si muncitor. Din cate stiu eu, Dominic se afla la acea ora in autobuz pentru ca voia sa ajunga la o sora de-a lui sa ia un telefon mobil. Atunci i-a fost ceasul sa moara. Imi pare tare rau pentru el”, ne spune, cu tristete in glas, Costel. De aceeasi parere este si vara lui Dominic, Paula Duma, careia nici acum nu-i vine sa creada ca varul sau nu mai este printre noi. Vecinii din sat sunt marcati de tragedia familiei Ghiurca, spunand ca „baiat bun ca Dominic nu se gaseste in tot satul”. Dominic este unul din cei 11 copii ai familiei Ghiurca. El locuia impreuna cu tatal, mama fiind decedata de cativa ani, iar ceilalti frati casatoriti si stabiliti in Italia si municipiul Bacau.

aDe ce s-a intamplat asta cu
taicutul meu?”

In celalalt sat, Nicolae Balcescu, si familia Tulbure isi plange mortul. Pe prispa din fata casei, l-am intalnit pe mezinul Mihaita, in varsta de 20 ani. Palid tot la fata, cu cearcane sub ochi si tremurand , el reuseste cu greu sa scoata un cuvant. Inca este in stare de soc si pare ca mai are nevoie de ceva timp sa-si revina. „Nu l-am vazut pe tata de doi ani. Suntem sapte frati, toti plecati in Italia, la munca, dar acum ne-am intors acasa. Ca sa-l ingropam…”, nu mai apuca sa incheie propozitia, ca ochii i s-au umplut de lacrimi. Cu privirea tinta in pamant, palmele transpirate si lacrimile siroindu-i pe barbie, el a mai putut doar sa ne spuna ca nu va mai pleca la munca in Italia si ca va ramane acasa, sa aiba grija de mama lui. La doi pasi de mine, doua femei incep sa planga in hohote, jelindu-l pe Mihai. Sunt sotia Valeria si fiica Daniela, ajunse la capatul puterilor. Abia stau in picioare din cauza oboselii si a noptilor nedormite. Cu glasul stins, Valeria isi face curaj si ne povesteste drama pe care o traieste de cateva zile: „Mihai era foarte grabit in dimineata aceea. A plecat la oras ca sa schimbe 100 de euro pentru ca, sambata, trebuia sa mergem la nunta unei nepoate de-a noastra. Eu nu am putut merge cu el pentru ca avem gospodarie mare, cu multe animale in ograda. Nu aveam pe cine sa las de paza, asa ca ne-am inteles sa plece doar el. Totul parca este un vis urat si astept din clipa in clipa sa ma trezesc, sa il vad pe sotul meu cum trebaluieste prin curte. Un vecin m-a anuntat sa merg la spital ca Mihai a avut accident. Am lasat tot. Nici nu am inchis poarta, cu slapii in picioare si imbracata cu haine de casa, am plecat repede la spital unde, cu greu, am fost anuntata de moartea lui Mihai”. Valeria face o pauza ca sa isi traga sufletul si sa se abtina din plans. Intra in casa si ne face semn ca o putem urma. Ar mai vrea sa discute cu noi, dar durerea din suflet, ca a ramas fara sot, nu o lasa. Isi stapaneste cu greu impulsul de a-l jeli pe Mihai. Se uita fix la sotul aflat in sicriu, parca socata de ranile capatate de acesta in accident, rani care i-au deformat chipul.
aEu nu l-am vazut pe tata din septembrie anul trecut. Cine ne va mai intampina pe noi cu zambetul pe buze, atunci cand ne intoarcem in tara? De ce s-a intamplat asta tocmai cu taicutul meu? Era un om atat de bun si harnic! A crescut sapte copii ca niste flori, iar acum nu va mai putea sa se bucure de noi. Nu este drept ce s-a intamplat in familia noastra”, plange in hohote Daniela, fiica in varsta de 23 ani. Vorbele ei i-au cutremurat pe toti cei din incapere, rude, frati si vecini. Cu totii sufera pierderea lui Mihai. Se vede pe chipurile lor triste si obosite.
aNimeni din partea celor care l-au omorat
nu a venit aici”

Inca nu s-au resemnat in fata necazului si se roaga la Dumnezeu sa le dea putere sa poata trece mai departe. „Nimeni din partea celor care l-au omorat pe Mihai nu a venit aici. Doar un telefon am primit prin care eram instiintata ca soferul vinovat vrea sa trimita un reprezentant. Am raspuns ca vreau sa vina aici soferul si nu altcineva. Nu mi-a dat nimeni nici un ban si nici nu m-a intrebat ceva. Tot ce vreau eu este ca Mihai al meu sa fie in viata. Mihai al meu nu poate fi estimat in bani. Toti banii din lume nu fac cat Mihai al meu”, reuseste sa ne mai spuna Valeria, insa fara sa isi ia privirea de pe chipul sotului ei.
Cele doua victime ale accidentului petrecut in apropierea statiei Petrom, de pe Calea Republicii, vor fi inmormantate in dimineata zilei de astazi. Va amintim ca Ioan Baur, soferul in varsta de 23 ani de pe autobuzul AOTPP a fost acuzat de politistii bacauani de ucidere din culpa. Accidentul provocat de el s-a soldat cu doi morti si sase raniti. Tragicul eveniment a intrat si in atentia Inspectoratului Teritorial de Munca (ITM). „Am trimis o adresa la Politie prin care am cerut date despre victimele accidentului. Cei doi soferi erau la locul de munca, insa nu au fost raniti. Iar despre calatorii raniti nu stim mai nimic. In functie de ce vom afla de la Politie vom stabili daca accidentul a fost sau nu unul de munca. Daca toate datele pe care le vom obtine indeplinesc conditiile legale ale unui accident de munca atunci vom ancheta cazul”, ne-a declarat Ioan Barbu, inspector sef la ITM. Scris de Carmen SERBAN

Au trecut trei luni din acest an in care Asociatia Ovidiu Rom a derulat cate un program. „Fiecare copil in scoala” a inceput in ianuarie cu tema „bonsai” care a presupus identificarea tuturor copiilor intre 5 si 8 ani care nu erau inscrisi la scoala sau gradinita, din cateva zone defavorizate. E bine de stiut ca exista una numar de telefon la care parintii care au dificultati sa isi inscrie copii la scoala, pot suna. Telefonul copilului 116.111 invita si persoanele care au la cunostinta astfel de cazuria in care copii nu pot merge la scoala, sa apeleze cu incredere. In februarie a functionat programul aSotron”, acreditat de ministerul Educatiei, adresat cadrelor didactice. Demarat si in Bacau acesta este primul si singurul program acreditat de CNFP (Consiliul National de Pregatire Profesionala) prin care cadrele didactice sunt formate in vederea organizarii atelierelor de vara pentru copii dezavantajati. La absolvire, cadrele didactice vor primi 15 credite. Martie a fost rezervat pentru aMass Media Focus Grup, presa fiind invitata sa se implice in a prezenta tendintele negative din sistemul educational romanesc si modul in care ONG-urile pot aduce o schimbare. Leslie Hawke si Maria Ghiorghiu, cofondatorii acestei asociatii au in continuare nevoie de sprijinul comunitatii. aScoala te face mare” nu este doar un slogan, atata timp cat starea de saracie este principalul factor care duce la abandonul scolar. In Bacau si Buhusi peste 70 de copii, provenind din familii fara posibilitati, beneficiaza de acest sprijin.
Pana pe 15 mai, daca sunteti platitor de impozit, nu uitati ca aveti dreptul sa directionati 2% din acesta catre un ONG.

I. Bisca

Potrivit analizelor realizate la nivelul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, numarul celor care vor apela la imbracamintea second este in crestere, motiv pentru care institutia isi va intensifica contoalele. Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bacau a inceput la sfarsitul lunii ianuarie un control in toate magazinele unde se comercializeaza haine vechi. „Controlul, inceput in urma cu doua saptamani, este inca in desfasurare. Au fost gasite o serie de nereguli grave. Comerciantii nu au putut face dovada curatarii hainelor second hand, nu au avut documente de provenienta pentru ele sau acestea nu erau sortate dupa gradul de uzura. Mai multi agenti economici nu tineau evidenta lunara a intrarilor si iesirilor produselor second. Alte abateri importante au fost constatate in privinta etichetarii. Pana in prezent au fost controlate peste 30 de firme care comercializau produse second-hand. Marea majoritate a lor au fost sanctionate pentru abateri grave, unele care pot pune in pericol sanatatea consumatorilor”, ne-a declarat Mirel Miclaus, seful Oficiului pentru Protectia Consumatorilor Bacau.

Merticariu