27 noiembrie 2024
Acasă Blog Pagina 5489

Termocet se inchide in prag de iarna / Caloriferele vor ramane reci in Comanesti

Locuitorii din Comanesti vor avea caldura si apa calda la iarna doar daca au centrala individuala sau sobe. In apartamentele bransate la sistemul centralizat de incalzire caloriferele vor fi inghetate, iar pe conducta de apa calda nu va curge strop. Termocet Comanesti este la un pas de a-si inchide portile. 140 de angajati vor deveni someri.

S-a ajuns in aceasta situatie dupa ce Consiliul local Comanesti nu a aprobat planul de investitii al societatii. Acesta a fost inaintat spre aprobare in vara si prevedea, printre altele, achizitionarea unui motor termic de mare randament, care sa inlocuiasca vechile instalatii si sa eficientizeze activitatea furnizorului de agent termic. Pana acum, Termocet a functionat cu pierderi de 1,5 miliarde lei lunar, ceea ce se reflecta si in facturile mari pe care le plateau consumatorii. In iarna trecuta, intretinerea unui apartament cu doua camere a ajuns la trei milioane lei pe luna. Ca urmare, s-au cautat solutii pentru reducerea costurile de producere a agentului termic, iar montarea motorului termic a fost cea aleasa de Termocet. Initial, consilierii locali au fost de acord cu investitia de 3,5 milioane de euro. In vara, insa, consilierii au hotarat ca ar fi mai rentabila o centrala pe rumegus. Conducerea Termocet spune ca centrala nu va putea functiona la iarna, caci nu are bani nici macar sa porneasca instalatiile. Muncitorii de la Termocet sunt scandalizati ca vor fi lasati pe drumuri si dau vina pe primarul orasului. „S-a gasit solutia pentru rentabilizare, dar ni se pun bete in roate, a declarat Viorel Andries, unul dintre angajatii Termocet. Solutia noastra e viabila, dar nu semneaza domnul primar. Noi vrem sa muncim. Avem familii&#8221. Liderul de sindicat de la Termocet, Vasile Stoica, spune ca primarul este cel care impiedica materializarea proiectului care ar permite orasului sa aiba caldura la iarna. De patru zile, Termocet a ramas fara energie electrica din cauza unor facturi restante, asa ca viitorul se contureaza cum nu se poate mai sumbru atat pentru angajatii societatii, cat si pentru consumatorii acesteia. Primarul orasului Comanesti, Viorel Miron, a declarat ca solutia gasita de Termocet pentru a functiona mai departe nu este realista. „Cer sa garantam cumpararea agentului termic pe 10 ani pentru un grup care poate incalzi 5.000 de apartamente, dar noi avem in oras doar 600 de apartamente racordate la Termocet. Oricum, intr-o sedinta viitoare a Consiliului local vom analiza din nou memorandumul celor de la Termocet&#8221. Deocamdata, la Termocet toate utilajele au tacut, salariatii someaza la locul de munca, iar comanestenii nu stiu ce ii va astepta la iarna.Scris de Doina MINCU / Cristina PILAT

Metalurgistii cer sprijinul subprefectului / Foamete la Robinete Industriale

Rabdarea angajatilor de la firma Robinete Industriale (fosta Uzina Metalurgica) a ajuns la limita suportabilului. In incercarea de a rezolva odata si o data spinoasa problema a salariilor, si nu numai, liderii de sindicat, impreuna cu o parte din salariati si cu reprezentantul local al CNSLR Fratia, au cerut o intalnire, in cadrul Comisiei de Dialog Social, cu subprefectul Constantic Avram si ceilalti responsabili ai judetului. Din pacate, nici acest fel de intalniri nu ofera posibilitatea salvarii uzinei metalurgice, in contextul in care, se stie, Robinete Industriale este privatizata de vreo sapte ani. Problema cea mai dureroasa a muncitorilor de la Robinete Industriale este cea legata de plata salariilor, restante inca din luna august. &#8222Acesti oameni au ajuns in pragul disperarii. S-au incercat tot felul de solutii. Oamenii au recurs si la actiuni de protest spontane, care s-au incheiat, din pacate, cu desfacerea contractelor de munca. Oamenii nu mai au ce sa manance, ce sa le dea copiilor la scoala, multi dintre acestia fiind nevoiti sa renunte la studii”, a aratat Stefan Laslau, liderul sindicatului &#8222Speranta” de la Robinete Industriale.

Nici justitia nu poate face dreptate

Muncitorii au mai aratat ca nici solutia justitiei nu a reusit rezolvarea problemelor de la uzina metalurgica, subliniind ca, desi exista o hotarare definitiva si irevocabila, muncitorii nu au incasat drepturile banesti cuvenite. &#8222Liderii de sindicat au primit tot felul de amenintari pe strada, asistenta medicala a fost sistata, pentru ca medicul intreprinderii a fost concediat, desi se lucreaza in conditii grele, vatamatoare. S-a ajuns la limita. Imi este rusine de colegii mei. Ce mai, este un adevarat genocid”, au mai aratat liderii de sindicat. Muncitorii se intreaba unde sunt banii rezultati din activele vandute (sectia din zona Garii, caminele de nefamilisti, fierul vechi obtinut din dezafectarea unor sectoare de productie etc.). Disperati, muncitori au cerut sa fie trimisi in somaj. La inceputul anului, angajatii grupului de firme Robinete Industriale au acceptat varianta platii unui salariu unitar de 3,7 milioane de lei, inclusiv cadrele din conducere, cu exceptia celor care lucreaza in conditii foarte grele, care au primit un salariu diminuat la 4,3 milioane de lei si o masa calda pe zi. Fara rezultate.

&#8222Mama, mi-e foame”

Pentru ca nu mai puteau sa mai suporte regimul de infometare la care erau supusi, o mare parte din angajatii uzinei metalurgice si-au dat demisia in bloc, o alta serie, de data asta angajatii TESA, anuntand ca vor recurge la aceeasi masura. &#8222Sa vina domnii de la ITM sa vada in ce conditii se munceste. Nu am primit echipament de protectie de doi ani. In plus, sunt bolnav de inima si stau cu reteta in buzunar, pentru ca nu am cu ce o cumpara. Executorul judecatoresc ma ameninta ca vine si ma scoate din casa, pentru ca am datorii la intretinere”, s-au mai plans muncitorii. In plus, salariatilor de la uzina metalurgica le-au fost sistate primele acordate cu ocazia zilei de nastere, cele de Paste si de Craciun. &#8222Mi-a oprit bani pentru ADAS, dar n-au ajuns acolo. Unde sunt? Daca mi se intampla un accident! In plus, totul este pana la mancare. Ce sa-i mai raspund copilului cand imi spune &#171Mama, mi-e foame&#187?”, a intrebat retoric o femeie, angajata a uzinei.

China e de vina

De cealalta parte, reprezentantii administratiei au aratat ca problemele sunt cauzate de conjunctura nefavorabila a pietelor externe, invadate de produsele din China, devalorizarea valutelor in ultimul an si scumpirea repetata a serviciilor la intern. &#8222Am sperat ca productia interna, care, de regula echilibra, in anii precedenti, situatia, sa acopere pierderile de la export. Am incercat si am reusit in unele cazuri, sa obtinem, cu acordul beneficiarilor, o majorare la pret. Insa, multi au zis ca se duc la furnizorii din China sau Ungaria. Am incercat sa intram cu produsele la CET. In 2004, vindeam 400 de hidranti lunar, acum, doar 20-60″, au aratat adminstratorii grupului de firme Robinete Industriale. Cum era de asteptat, intalnirea nu s-a incheiat cu o rezolvare, spre final, subprefectul Avram atragand atentia asupra faptului ca, la integrare, cand salariul minim va fi de 300-400 de euro, fata de 100, in prezent, firmele romanesti risca sa dea faliment, inclusiv uzina metalurgica.

Scris de Florentin RADU

Danut Maftei ramane fara scaunul de sef / Circ la Politia Primariei

    Lupta pentru sefia nou-infiintatei Politii comunitare se duce in anticamera primarului municipiului, Romeo Stavarache. Dupa ce de la infiintarea Corpului Gardienilor Publici si pana acum a fost mai marele lor in judet, Danut Maftei nu a prins nici macar un post de adjunct in noua varianta, restransa, a institutiei. Pentru aceasta situatie, el il acuza pe Romeo Stavarache, care nu l-ar mai vrea nici macar intr-un rol secundar. Maftei spune ca noul sef nu a fost numit tocmai legal si anunta ca ii va fi contracandidat la concursul pentru acest post. Primarul municipiului a declarat ca nu doreste sa intre in polemica prin intermediul presei cu fostul sef al gardienilor bacauani.

    Ieri, Danut Maftei, seful Corpului Gardienulilor Publici (CGP) a vrut sa intre in biroul primarului Romeo Stavarache, abia intors din Italia. „Intalnirea era stabilita pentru ora 8,30, insa secretara m-a anuntat ca va fi reprogramata, declara Danut Maftei, rosu de suparare. Eu, totusi, am deschis usa si i-am zis &laquoMultumesc pentru reprogramare&raquo. Primarul nu ma vrea in functia de adjunct&#8221. E vorba de postul de adjunct al sefului Politiei Primariei Municipiului Bacau, care ia fiinta prin reorganizarea CGP. Maine se va decide, in sedinta Consiliului Local (CL) Bacau, care va fi organigrama si statul de functii al Politiei municipale. E vorba doar de organizarea de noi compartimente, caci postul de sef a fost deja ocupat de Ioan Rusu. Numirea lui a fost aprobata in sedinta din august a CL, cand s-a votat si infiintarea institutiei. Unul dintre adjunctii lui Ioan Rusu va fi Relu Mardare, in prezent tot „adjunct&#8221, dar la CGP. Danut Maftei, seful CGP, va ramane pe dinafara la 30 noiembrie 2005, cand institutia isi va inceta activitatea. „Eu am sustinut infiintarea unui serviciu judetean de paza, asa cum s-a intamplat in alte judete, dar nu s-a vrut. In felul asta si angajatii nostri fara ar fi avut o sansa&#8221. Maftei sustine ca numirea lui Ioan Rusu nu s-a facut legal deoarece pe HCL era trecut numele lui inainte ca el sa fie votat de conslieri. „Articolul nu trebuia completat cu numele lui Ioan Rusu. Intai, trebuia sa se faca propuneri pentru post si apoi sa se voteze, nu sa se vina cu o hotarare batuta in cuie de primar&#8221, afirma, ieri, Danut Maftei. Abia dupa votare, asa ar fi fost corect, trebuia completata HCL cu numele celui castigator, sustine Maftei. Asadar CGP va disparea, noua structura fiind Politia primariei. Aceasta, afirma Maftei, nu se va autofinanta, asa cum face CGP, ci va incheia contracte cu firmele de paza angajatii noii institutii vor fi mai putini, salariile vor fi mai mici, iar unii gardieni vor ramane fara slujba. Si, cel mai suparator, el va ramane fara post. „Eu trebuie sa stiu ce se intampla cu mine la 30 noiembrie&#8221, afirma ieri, revoltat, seful CGP. El sustine ca in toate actiunile de organizare a politiei municipale a fost ignorat, ocolit, ca totul s-a facut pe ascuns. „Mai exista si o decizie data miseleste, de numire a adjunctului, e unul Mardare, acuza Danut Maftei. Am aflat azi dimineata&#8221. Primaria Bacau nu a recunoscut, dar nici nu a respins acuzatiile sefului CGP. „Nu comentam in nici un fel afirmatiile domnului Maftei, ne-a declarat Ionut Tomescu, purtator de cuvant. Domnul primar nu doreste sa intre in polemica, mai ales prin intermediul presei, cu Danut Maftei&#8221. Ionut Tomescu arata ca pe Ioan Rusu, CL Bacau l-a numit in functie, nu Primaria. „Ambii directori adjuncti trec practic pe aceeasi functie, de la CGP la Politia Primariei Bacau&#8221, a declarat Ionut Tomescu. Toate posturile de conducere sunt ocupate in regim de interimat, urmand sa fie scoase la concurs peste 6 luni. Suparat ca e ocolit, marginalizat si, acum, ignorat, Danut Maftei a declarat ca nu se va lasa: va lupta, va merge pana la capat, se va inscrie la concurs, chiar daca nu e dorit. „Voi sesiza si Agentia Nationala a Functionarilor Publici, daca va fi nevoie&#8221, a amenintat el, in final.Scris de Silvia PATRASCANU

    Sef la judeteana de gardieni

      Soarta a tras scaunul de sub fundul fostului sef al gardienilor pe judetul Bacau. Mai precis, o lege a desfiintat structura judeteana si a lasat in dreptul primariilor sa infiinteze politia locala. Efectul: birocratii cu uniforma de la Bacau au ramas suspendati deasupra prapastiei propriei competente. Si numai cei care au stiut sa se adapteze noilor rigori au fost acceptati de catre primari. Mai cu mot, fostul sef la judeteana de gardieni, vrea sa ramana sef. Nu vrea sa fie neaparat Cel Mare. Chiar mai mic, numai sef sa fie.

      Cazul acesta intareste regula ca sefii incompetenti sunt mielusei cu cei mai mari ca ei si zbiri cu subordonatii. Preaplecat in fata imparatiei, acest gen de individ se dezlantuie cand ajunge printre cei mai mici ca el. De unde vine asta? Din incompetenta. Nu stiu sa faca altceva. Au crezut ca sefia dureaza o viata. Si chiar peste. Complexati, ei raman cu gura cascata cand li se trage presul de sub picioare si sunt incapabili de vreo reactie. Si nu-si revin decat foarte greu. Sau niciodata.

      Politicienii sunt si ei o astfel de specie. Alearga ca inecatii dupa functii, ca nici nu mai stii de unde sa-i iei. Si te trezesti cu indivizi ciudati in posturile platite bine de la buget. Dupa alegerile trecute, goana dupa functiile de directori a fost (si este inca) una teribila. Se fac jocuri peste tot: in parc, la crasma, in birouri de firma si cine mai stie pe unde se pot ascunde pretendentii. Nu conteaza ce specializare ai. Sa te puna director undeva, oriunde, numai scaun sa primesti. Si secretara, ca sa-ti fie mai dulce cafeaua de dimineata. Asa s-a ajuns la situatii de-a dreptul hilare in institutiile bacauane, conduse in mare parte ori de nepriceputi, ori de oameni cu reputatii triste. DESTEPTAREA a facut nu demult un raid si-a descoperit ca prea multi directori nu erau la prima ora de program la serviciu. Sigur, poate o fi stat omul ceva mai mult cu o seara in urma la munca, aplecat peste harta cu probleme ale judetului. Dar ma indoiesc sa fie prea dese astfel de cazuri. Ca dovada, noii sefi traiesc si acum de pe urma celor pe care i-au schimbat, fara sa incerce sa acumuleze cele necesare postului. Fostii directori au fost trecuti in planul secund, cam cum ascund &#8222gospodinele” gunoiul sub pres. Treaba asta e valabila si pentru fosta putere, si pentru actuala. Dar parca prea e de tot acum. Ca o dovada ca fosta opozitie nu era pregatita sa preia puterea (cel putin in Bacau) sta si faptul ca noua conducere politica a judetului nu si-a permis peste tot sa faca epurari politice. Va puteti imagina ca, desi isi doresc cu ardoare asumarea unui post de director de institutie, nici macar acum, la aproape un an de la alegeri, Alianta nu a identificat pe nimeni cat de cat apt sa fie sef. Si, va dati seama, stacheta e destul de jos lasata. Dar chiar si asa, nu se gasesc pretendenti valabili. De aici trebuie sa traga si ziaristii o invatatura: in campaniile electorale, partidelor trebuie sa li se ceara si numele pe care le propun pentru functiile de raspundere. Si sa ia la tocat toate nulitatile.Scris de Florin POPESCU

      Bani aruncati in vant / Politistii-biciclisti au ajuns de rasul curcanilor

        Bicicletele politistilor bacauani, superdotate cu sirene, schimbator de viteze si semnalizare au ajuns subiectul glumelor satenilor. Agentii de politie spun ca nu pot lupta impotriva infractionalitatii, daca nu au si un mijloc de deplasare rapid. Ei nu-si ascund dezamagirea ca trebuie sa foloseasca in interes de serviciu, ca si pana acum, masinile proprii sau cele de imprumut.

        Cele 82 de biciclete intrate in dotarea politistilor bacauani in luna mai nu-si dovedesc nici pe departe utilitatea. Vara aceasta s-a dovedit extrem de umeda, facand imposibila utilizarea vehiculului pe doua roti. Pe de alta parte, foarte putini agenti de politie au indraznit sa-si scoata mijloacele de deplasare la iveala, pentru a nu da localnicilor subiect de bascalie. &#8222Rad oamenii din sat de noi, ne spune un ajutor de sef de post. Numai cand ne vad cocotati pe biciclete, incep sa faca tot soiul de glume, daramite sa mai pornim si sirenele. Acusi vine iarna si iarasi o sa ne uitam la ele. La noi in comuna, terenul este foarte accidentat si e cam greu sa manevrezi bicicleta. Dar ce primim, e bun primit! Poate ca da Dumnezeu sa vina si timpuri mai bune pentru politisti, sa mearga treaba mai bine. Noi avem nevoie de masini, sa ne putem desfasura activitatea, nu de vehicule pe doua roti. In munca de politie trebuie sa fim operativi si…. nu putem cu biciclete”. E greu sa gasesti printre agentii de politie care au in dotare biciclete pe cineva care sa fie incantat de vehicul. &#8222Comuna nostra e foarte intinsa, iar drumurile sunt dificile, ne spune un sef de post. Sub nici o forma nu ne putem deplasa cu bicicletele. Am facut un raport catre Inspectoratul Judetean de Politie, prin care am solicitat o masina in dotare. Sincer sa fiu, vehiculele cu doua roti primite de la Minister nu au nici o utilitate”. Unii dintre politistii din zonele rurale spun ca au utilizat in vreo cateva cazuri bicicletele, dar pentru a fi cu un pas inaintea infractorilor e nevoie de o dotare corespunzatoare, nu una de doi bani. &#8222Poate ca bicicletele erau mai utile in oras pentru politistii de proximitate, decat in zonele rurale, unde fenomenul infractional este in crestere. Eu m-am saturat sa car hotii cu masina mea. Am inteles ca modelul bicicletelor a fost luat de pe la lituanieni sau cam asa ceva. Macar daca in locul bicicletelor primeam motorete! Era mai bine. Parerea mea ca sefii cei mari vor sa ne scoata cat mai repede la pensie. Tin neaparat sa facem reumatism si sa ne retragem la vatra”, face haz de necaz un alt sef de post. Multe din bicicletele trimise in primavara posturilor de politie din judetul Bacau zac prafuite fie in vreun garaj, fie pe holurile unitatilor politienesti. In unanimitate, agentii cred ca s-au aruncat in vant niste bani care puteau fi cheltuiti mai cu folos. Vehiculele cu doua roti nu-i fac pe politisti nici mai rapizi si nici mai eficienti. Dimpotriva, cei care au indraznit sa se arate cu bicicletele in exercitiul functiunii au ajuns de rasul infractorilor.

        Scris de Lili ADOCHITEI

        Descentralizarea, tancul teribil al reformei

          Este in plina dezbatere nationala proiectul de descentralizare a invatamantului preuniversitar. Demersul merita toate aplauzele. Esenta proiectului vizeaza redistribuirea responsabilitatilor, a autoritatii decizionale si a raspunderii publice pentru functiile educationale specifice, de la nivelul central la cel local. Statul-tatuc este invitat, si aici, sa-si dea ortul popii. Transferarea managementului general si financiar catre scoli si comunitatea locala echivaleaza cu o revolutie a domeniului.

          Suferinte

          Actualul sistem managerial sufera de mai multe boli: curriculumul la decizia scolii se stabileste, in multe situatii, in functie de mentinerea unor posturi didactice, nu de nevoile reale ale elevului sau ale politicii de dezvoltare a zonei finantarea scolilor nu corespunde necesitatilor reale directorii, presedinti ai consiliilor profesorale si consiliilor de administratii sunt, uneori, predispusi la esuarea in autoritarism salarizarea este stabilita rigid, vechimea si gradul didactic fiind vedetele acesteia politicile de finante sunt stufoase, nu-si asuma mereu responsabilitati imperative, avand, uneori, si iz politic managerii scolilor interesati de dezvoltarea bazei didactico-materiale au devenit, prea des, niste cersetori oficiali la nivelul localitatilor mai mari, directorii sunt in veritabila competitie neloiala de atragere a fondurilor bugetare asigurarea incadrarii cadrelor didactice in sistem centralizat este dificila, anul scolar debutand si cu unele catedre neocupate elevii si parintii n-au posibilitatea sa-si aleaga cadrele didactice reprezentarea comunitatii in consiliile de administratie este inca simbolica si, uneori, formala sistemul de perfectionare a cadrelor didactice are multe aspecte anchilozate sunt situatii in care, atunci cand parintii, autoritatile locale, sponsorii sprijina scoala, lasa impresia ca fac o mare favoare, ca si cum nu si-ar sprijini propriile interese nu sunt rare cazurile in care unii profesori isi reduc autoritatea la sistemul represiv de notare: parghiile managementului scolar pentru aruncarea din decorul educational a celor neperformanti sunt foarte reduse. Lista abolilor” poate continua…

          Doruri

          Descentralizarea ar urma sa aiba ca principii: raspunderea publica autonomia institutionala apropierea centrului de decizie de locul actului de educatie valorizarea resursei umane cultivarea diversitatii culturale si etnice. Oferta de curriculum la decizia scolii va fi mai mare si va respecta nevoile elevilor si ale comunitatii. Planificarea resurselor umane, motivarea personalului prin salarizare, recrutarea, selectia si angajarea, precum si incetarea relatiilor de munca va fi opera colectiva a consiliilor de administratie, care vor fi compuse din reprezentanti ai parintilor, elevilor, agentilor economici, autoritatilor locale, ai scolii. Nota bene: directorul nu va mai fi presedintele consiliului de administratie. Finantarea va fi realizata prin patru surse: bugetul de stat bugetul Consiliului Judetean bugetul Consiliului Local venituri proprii. Comunitatea va evolua prin transformarea scolii in centru de informare si dezvoltare sociala. Corelarea mai buna a cererii si ofertei de munca este previzibila. Scoala ar putea scapa de actualul statut de cenusareasa bugetara. Eficienta educativa ar creste.

          Intrebari

          Descentralizarea va fi insotita, firesc, de crize. Le vom putea depasi fara vanatai mari? Va putea comunitatea satisface financiar nevoile scolii? Ce vor face comunitatile locale care abia au dupa ce bea o lingura de apa chioara? Cine garanteaza ca sumele alocate de consiliile judetene, din fondul de echilibrare a bugetelor locale, nu vor fi tot subiective? Nu cumva exista pericolul ca noile reglementari financiare ale domeniului sa aiba soarta acelebrei” legi nr. 416? (initiatii stiu de ce…). Nu vor incerca unii patroni de carton sa-si umfle pectoralii prin scoli? Odraslele unor potentati nu vor sfida si mai mult catedra? Vor fi elaborate parghii prin care unii contabili sefi ai actualelor centre financiare, veritabili socotitori ceapisti, vor putea fi invitati in afara sistemului? Vom putea transforma, simultan, scolile in centre de profit educational si financiar? Chiar vor putea fi elaborate parghii obiective pentru a realiza o salarizare diferentiata, in functie de merite? Vom transforma profesia de profesor intr-una atractiva? Vor fi obiective criteriile… locale de selectie a cadrelor didactice? Nu ne vom trezi, la catedra, ca in unele universitati particulare, cu veritabile clanuri de rubedenii? Vom pastra consiliile judetene, care ne-au dezamagit profund, ca intermediar al alocarii resurselor financiare sau vom apela la un arbitru scortos, lipsit de arta comunicarii, aproape arogant, cum este Ministerul Finantelor? Personal, inclin catre varianta a doua macar sa incercam senzatii noi. Imi este teama sa cred ca finantistii vor calcula per/elev un cost costeliv rau de tot si vor recomanda, in dulcele lor stil prafuit, ca acesta sa fie ameliorat din iluzia (pentru multi) numit venit propriu. Cei care vor avea veniturile proprii vor fi obligati sa le gestioneze prin Trezoreria-stat care se infrupta indecent din ele, fara sa plateasca dobanda? Vor fi stabilite criterii obiective de selectie si evaluare a managerilor? Va exista curajul selectiei unor directori absolventi ai facultatilor de management? Vor tine seama guvernantii si comunitatile locale de sugestiile cadrelor didactice pentru imbunatatirea proiectului? Se preconizeaza ca in viitorii doi ani descentralizarea sa devina realitate. Numai de nu ne-om precipita pentru a araporta” cat mai repede un succes. In 2007/2008 vom evalua efectele descentralizarii. Aceasta poate deveni copilul teribil al reformei. Japonezii au cucerit lumea, cu stiinta si tehnologia, printr-o reforma autentica a invatamantului. Daca autenticitatea reformei noastre va lipsi, copilul ei teribil, descentralizarea, poate deveni grozav de tafnos. Sper in reusita acestui demers generos.
          Scris de Ion FERCU

          Donatori de nevoie \ Camara umpluta cu sange

            Odata cu venirea toamnei, Centrul de Transfuzie Bacau s-a aglomerat. Zeci de bacauani isi doneaza zilnic sangele in schimbul unui bon de masa. Inceperea scolii si aprovizionarea pentru la iarna sunt principalele motive pentru care bacauanii isi vand sangele. Din pacate, sacrificiul lor se masoara in…mancare.

            Peste 40 de bacauani trec, zilnic, pragul Centrului de Transfuzie Bacau. Toti vin cu acelasi gand: sa doneze sange. Daca unii, putini la numar, recurg la acest gest pentru a-si salva vreo ruda sau vreun prieten, nu la fel stau lucrurile pentru marea majoritate a donatorilor. Saracia i-a impins la acest gest disperat. Numarul tot mai mare al celor care doneaza sange il egaleaza pe cel din preajma sarbatorilor: Craciun si Paste. Un bon de masa, in valoare de 30 (300.000) de lei, atat costa o

            seringa de sange. De ce stau oamenii la coada pentru a dona sange? Este simplu: nu au ce pune pe masa. &#8222Eu am venit in Bacau pentru ca am avut treaba si am trecut sa donez si sange, a declarat Nelu Parja, din comuna Palanca. Copilul meu face scoala aici si, din bonul pe care il primesc, ii mai iau ceva de mancare. Mai iau si ulei si zahar pe gratis, ca in comuna trebuie sa dau bani. Acum, toamna, ne trebuie atatea pentru camara”. Majoritatea celor care doneaza sange sunt cunoscuti pentru obiceiul lor de a dona sange. O data la doua-trei luni, sarmanii se abat din nou pe la Centru de Transfuzie pentru a face rost de-ale gurii. &#8222E greu, e din ce in ce mai greu, povesteste Iolanda Crisan, donatoare. Toate sunt scumpe. Dintr-un bon de 300.000 de lei cumpar mancare pentru o saptamana. Iau bulion, sare, orez, paine, otet si ulei”. De asemenea, donatorii mai primesc un abonament gratuit pentru transportul in comun valabil pentru doua luni si doua zile libere de la serviciu. &#8222Multi dintre cei care vin sa doneze sange sunt oaspetii nostri obisnuiti, a declarat Maria Avram, asistent sef la Centrul de Transfuzie. Fidelitatea se rascumpara. La cinci donari, ei primesc si un bon de masa, in valoare de 60 (600.000) de lei”. Suficient cat sa mai &#8222pacaleasca” un pranz, poate, singura masa de peste zi.

            Scris de Iulia CUCU

            Contra Farului, FCM Bacau a destramat mult prea usor ce a tesut in prima jumatate de ora / In rolul Penelopei

            Penelopa nu mai locuieste in Ithaca. Si-a parasit insula si, dupa ce a facut de cateva ori inconjurul lumii la bordul &#8222Odiseei” lui Homer, s-a mutat la Bacau. Nicaieri altundeva decat in vestiarul FCM-ului. In ciuda faptului ca are din ce in ce mai putini admiratori, continua sa destrame tot ce tese. Sambata, impotriva Farului, &#8222galben-albastrii” au interpretat de minune rolul Penelopei. In prima jumatate de ora, bacauanii au produs un fotbal de foarte buna calitate. Agresivitate, joc desfacut pe benzi (in special pe cea stanga), rapiditate si prezenta in fata portii: toate acestea si-au gasit locul in gherghieful lui Cristi Popovici. Plus o dispunere tactica,

            4-2-3-1, gratie careia s-a acoperit excelent terenul. &#8222Noua ne este mult mai usor atunci cand evoluam in compania unui adversar care ataca, lasand spatii. Cand intalnim in schimb o echipa care se aglomereaza, cum a fost si cazul Politehnicii Iasi, avem probleme”, prefata antrenorul bacauan meciul cu Farul, iar jocul de sambata i-a dat dreptate. Daca in minutul 30, scorul ar fi fost 3-0 pentru FCM nu ar fi fost nici o exagerare. Din pacate, dupa prima jumatate de ceas, tabela indica un 1-1 pe cat de crud, pe atat de nedrept. Cum s-a ajuns aici? Inainte de toate, din cauza ratarilor. Ratari conditionate -atentie!- nu de carente tehnice, cum s-a intamplat in partidele precedente, ci mentale. Trofin si Matei au stricat doua excelente situatii de contraatac pentru ca au intarziat pasa catre Marian Tanasa, care a sfarsit in ofsaid. Apoi Gheorghiu si Matei au fost tradati de lipsa de inspiratie (eufemism) in situatii de unu la unu cu portarul. La faza din minutul 21, Gheorghiu a demonstrat o teama inexplicabila pentru un jucator care avea moralul ridicat dupa ce marcase golul de 1-0. Mijlocasului bacauan i-a fost pur si simplu frica sa suteze cu stangul la coltul lung. A preferat sa-si treaca balonul pe piciorul drept, pierzand timp si spatiu, astfel incat a fost nevoit sa finalizeze o actiune clara de gol printr-o centrare imprecisa. De neinteles a fost si Matei care in minutul 26 a ales cea mai proasta solutie posibila. In loc sa avanseze si sa suteze plasat (in treacat fie spus ar fi avut si varianta unei pase pentru Gheorghiu), Matei a incercat o executie mult prea pretentioasa. &#8222Este pacat ca ne jucam cu ocaziile. Nici Gheorghiu si nici Matei nu au ales cele mai nimerite solutii si asta ne-a costat pana la urma”, declara dupa joc Popovici. Intre un posibil 3-0 si un 1-1 cat se poate de real nu au stat doar ratarile. O relaxare in defensiva a fost prompt sanctionata de Farul care in primele 45 de minute nu a amenintat niciodata cu adevarat poarta bacauana. In acel fatidic minut 30, Senin a avansat mult prea liber pe stanga, iar centrarea sa, daca nu era deviata de Ganea in proprie poarta, tot ar fi sfarsit in plasa, deoarece Tibor Moldovan era si el pe faza. A venit apoi eliminarea gratuita a lui Trofin, care a diminuat forta de atac a echipei, si asa afectata din cauza unui teren greu si a risipei de efort. Chiar si in aceste conditii, Bacaul putea sa puncteze, condusa magistral de Marius Croitoru. &#8222Decarul” bacauan a renuntat la multe din pacatele ilustrate in anii trecuti, incepand cu mania paselor inapoi, la fel de enervante ca o musca in ochi. Croitoru mai are insa de lucrat daca vrea sa devina cu adevarat un lider. Tinand cont ca este unul dintre putinii jucatori bacauani (daca nu chiar singurul) care stapaneste arta driblingului, ar trebui sa invete sa ramana pe picioare dupa fiecare duel. Plonjoanele artistice servesc fotografilor, nu si echipei. Daca nu incerci sa faci fata socului ramand in picioare dupa ce ti-ai eliminat adversarul direct, driblingul isi pierde din eficienta. Este si aceasta o modalitate prin care destrami mult prea usor ceea ce ai tesut cu maiestrie.Scris de Dan SION

            Situatie complicata pe Platforma Borzesti

            Din fosta platforma petrochimica onesteana, singura societate care merge bine este Chimcomplex. RAFO, desi are un volum al productiei comparabil cu cel de dinainte de 1990, are o situatie juridica extrem de complicata. CAROM este la un pas de faliment si nici UTON nu se simte prea bine.

            Ieri, pe rolul Tribunalului Bacau era programata pronuntarea in dosarul cu privire la declararea falimentului CAROM. Deoarece judecatorul sindic a lipsit, instanta a dat un nou termen pentru data de 24 octombrie, intreprinderea onesteana primind, astfel, inca un ragaz. Combinatul onestean de cauciuc sintetic, aflat in procedura de reorganizare judiciara, poate intra in lichidare, daca justitia nu va pronunta un verdict favorabil. Carom datoreaza circa 8000 miliarde de lei la bugetul consolidat al statului, suma la care se adauga majorarile de intarziere. Voci autorizate din cadrul platformei petrochimice onestene sustin ca planul de reorganizare, intocmit de actuala administratie, nu are sansa de a trece cu bine examenul de la tribunal. In plus, salariatii se tem ca isi vor pierde locurile de munca, descurajati si de zvonurile tot mai persistente, care circula la nivelul societatii. O eventuala intrare in lichidare a societatii ar putea fi urmata de divizarea ei ulterioara, cu pastrarea sectorului benzinelor. O astfel de varianta nu este agreata de conducerea sindicatului majoritar, formatiune care se lupta pentru mentinerea societatii, in integralitatea ei. In cazul falimentului Carom, numeroase alte societati vor fi nevoite sa-si restranga sau chiar sa-si suspende definitiv activitatea, din cauza lipsei obiectului muncii. Este vorba, in primul rand, de societatile rezultate in urma externalizarii unor servicii, operatiune desfasurata intre anii 1998-2000, din considerente legate de reducerea unor cheltuieli. In cel mai fericit caz, cel al continuarii activitatii Carom sub incidenta planului de reorganizare judiciara, va trebui gasit un investitor care sa isi asume implementarea unui program investitional. Din toate sectoarele care inca mai functioneaza la Carom SA Onesti, singurul care ar mai putea prezenta interes este cel al fabricatiei de benzine.

            RAFO produce ca inainte de 1990

            Rafinaria onesteana se afla intr-o situatie paradoxala: desi merge la capacitate maxima, este aprovizionata cu titei din import si exporta aproape intreaga productie, statul vrea sa o declare falita. RAFO are datorii uriase de dinainte de privatizare si a incercat sa faca o conversie a datoriilor in actiuni, in urma careia statul redevenea majoritar in societate. Justitia a decis, insa, ca initiativa nu este legala si a respins planul de reorganizare, ceea ce echivaleaza cu o situatie de faliment. RAFO se afla in atentia unui grup de firme straine care s-au aratat interesate de preluarea rafinariei si au anuntat ca sunt dispuse sa achite datoriile restante ale societatii.

            UTON s-a imprumutat de la Faber

            La ultima AGA, actionarii UTON – la care majoritar este CAROM cu 90.9 la suta – au decis garantarea unui credit de un milion de euro primit de la unul din actionarii minoritari – Faber precum si suplimentarea acestuia cu inca un milion si jumatate de euro. Actionarii au aprobat si completarea atributiunilor Consiliului de Administratie (CA). Astfel, CA va putea decide mutarea sediului societatii, schimba obiectul de activitate, va putea aproba majorarea capitalui social, reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni, ceea ce inseamna ca ne putem astepta, cat de curand, la niste schimbari interesante in societate.

            Profit de 2,5 milioane de RON la Chimcomplex

            Societatea Chimcomplex SA Onesti a obtinut un profit net de 2,5 milioane de RON in prima jumatate a acestui an, o crestere spectaculoasa fata de aceeasi perioada a anului trecut, cand profitul raportat in primele sase luni a fost de numai 359.000 RON. Societatea a obtinut venituri de 67 milioane de RON din produse si servicii, din care 43 de milioane din export iar gradul de utilizare a capacitatilor de productie a fost in perioada analizata de 62,3 la suta. Societatea apartine de grupul Serviciile Comerciale Romane (SCR) controlat de omul de afaceri Stefan Vuza. Principalul actionar al Chimcomplex este societatea A2 Impex SRL Ploiesti, care detine 71,25 la suta din actiuni.Scris de Razvan BIBIRE

            Speculantii cu terenuri fac legea in zonele sinistrate \ Loviti de soarta si de semeni

              Preturile terenurilor si locuintelor din zonele sinistrate ale judetul Bacau au luat-o razna. Profitand de faptul ca localnicii ramasi fara proprietati au nevoie de teren pentru a-si construi o noua locuinta, proprietarii au ajuns sa ceara mai mult de 10 euro pe metrul patrat. Pretul este comparabil cu zonele limitrofe municipiului Bacau.

              Ca si cum ar avea de a face cu oameni avuti, care nu mai stiu ce sa faca cu banii, proprietarii din zonele afectate de inundatii au ridicat costul terenurilor bune de constructii la sume exorbitante. In comuna Asau, prajina de teren se vinde, in momentul actual, la preturi cuprinse intre 18 si 50 de milioane de lei, in timp ce in Comanesti se cere chiar si 10 euro pe metrul patrat de teren. &#8222In comuna noastra sunt 68 de familii care au nevoie de teren pentru constructia unei locuinte, precizeaza viceprimarul din Asau, Constantin Radulescu. Pentru sapte dintre ele am gasit solutii. Acestea vor primi cate o parcela de 300 de metri patrati pe islazul comunal. In cazul celorlalte 60 nu stim ce putem sa facem. Am incercat sa ducem 33 de familii in Supan – Comanesti. Cand localnicii de acolo au vazut ca sinistratii sunt rromi, nu au vrut sa-i primeasca”. Multe din familiile lovite de furia apelor nu au ramas decat cu hainele de pe ei. Acareturile si economiile s-au dus pe &#8222apa sambetei”. Chiar daca au mai primit sprijin financiar de la rude sau chiar sponsori, este greu sa-si cumpere un petec de pamant la preturile actuale. &#8222Am ramas pe drumuri, cu trei copii mici, se plange Toader Matei, un localnic din Asau. Si patronul la care am lucrat pana in iulie a dat faliment. Acum am ramas si fara serviciu. Am cativa banisori si tot negociez o bucata de pamant. Pentru 700 de metri patrati, proprietarul imi cere 70 de milioane de lei. Si terenul nici nu este atat de bun. Problema e cum sa fac rost de atatia bani?! De negociere, nici nu poate fi vorba. Cei care nu au fost afectati de inundatii vor sa se imbogateasca pe spatele nostru, al sinistratilor”.

              Si casele batranesti

              au ajuns un lux

              Satenii din Asau spun ca in urma cu un an sau doi, terenul in zona se vindea chiar si cu 5 milioane de lei prajina, iar pentru o casa batraneasca nu se cerea mai mult de 600 milioane de lei. Acum preturile au luat-o razna. &#8222Pot sa spun ca s-au triplat dupa luna iulie, declara Marinica Bucur, agent agricol la primaria din Asau. Mie, pentru un teren de 500 de metri patrati situat in Comanesti, mi s-a cerut 300 de milioane de lei, adica aproape 9000 de euro. Si casele batranesti au ajuns niste scumpeturi. Acum, fara 900 de milioane sau un miliard de lei nici nu te apropii de ele”. Proprietarii de terenuri recunosc ca profita de conjunctura pentru a obtine un pret nesperat pe un teren altadata fara nici o cautare. &#8222Vand prajina cu 30 de milioane, afirma Claudiu M., unul dintre &#8222latifundiari”. Pretul a crescut acum, dupa inundatii. Terenul nu este atat de bun. In afara de sursa de apa potabila, in rest nu exista nici o facilitate. Adevarul e ca nici nu

              l-am mai vazut de vreo sase ani. Daca mai negociez? Da, dar nu las din pret mai mult de doua-trei milioane”. Proprietarul spune ca el este generos fata de alti detinatori de teren din Comanesti, care au ridicat pretul unei prajini pana la 82 milioane de lei.

              Scris de Lili ADOCHITEI

              Romii orbicani se ospateaza cu materialul probator

                Nu-i pace in jurul catunului Mocirla-Orbic, locuit, suta la suta, de romi. Autoritatile din localitatile nemtene Romani, Moldoveni, Costisa, Podoleni, dar si cele din Buhusi, Blagesti, Racova, Garleni, Beresti-Bistrita si Filipesti, reclama faptul ca, actionand in cete bine organizate si inarmate, romii orbicani continua sa atace violent, fara jena, chiar si in ziua mare, furand animale, pasari, material lemnos, cereale…

                Faptul ca in anii 2002 si 2004 in diferite conflicte au murit trei romi agresivi nu a determinat nici o schimbare pozitiva de atitudine din partea lor. Dupa ce reprezentanti ai politistilor si jandarmilor bacauani si nemteni s-au intalnit cu prefectii celor doua judete, ieri, la Buhusi, acestia s-au intalnit si cu primarii din localitatile bacauane jefuite si talharite non-stop. La intalnire

                a participat si subprefectul Constantin Avram. Romii au fost reprezentati doar de liderul local Nae Butuc. Discutiile au evidentiat ca foarte multi infractori nu pot fi pedepsiti pentru ca materialul probator al infractiunilor – pasari, animale, cereale – este infulecat in regim de urgenta de romi… Cum poate fi stavilit elanul infractional al romilor? Primarul de Garleni, Neculai Flenchea, crede ca trebuie &#8222gasiti romi, de culoare, pregatiti ca politisti si infiltrati, plantati in Mocirla, pentru a rezolva problemele”. Primarul de Racova, Doru Vlad, a avansat ideea ca orice incercare de a organiza o razie in Mocirla este deconspirata, fiindca romii ar avea informatori in Politie. Acuzatia a fost respinsa, dar Nae Butuc a spus: &#8222Candva, erau si asemenea informatori”. Primarul buhusean Ionel Turcea a solicitat imperativ reinfiintarea detasamentului de jandarmi, promitand si sprijin pentru imbunatatirea conditiilor de viata ale orbicanilor. Realist, subprefectul Constantin Avram a afirmat ca trebuie implementate proiecte europene de imbunatatire a conditiei sociale a romilor si asigurata finantarea pentru viitoarea politie comunitara. La unison, primarii au solicitat si sporirea numarului de politisti. Subprefectul va monitoriza saptamanal un plan de actiune al politistilor si va prezenta unor reprezentanti ai Guvernului propuneri menite sa detensioneze situatia din zona. Doruri multe, mijloace…Scris de Ion FERCU

                Cu „Mertanul” dupa pomana / Dosar penal pentru ajutorul de incalzire

                  Cu dosar penal va puteti alege daca sunteti depistat ca dati declaratii false pentru a obtine ajutoare de incalzire a locuintei, cu gaz metan sau agent termic. Un exemplu poate fi dat cazul lui Vasile Stan, un bacauan care a beneficiat ilegal, spun autoritatile, de cinci bonuri valorice, in valoare totala de 700.000 de lei. Omul risca acum sa faca inchisoare intre trei luni si doi ani. Sprijinul a fost acordat anul trecut, insa Vasile Stan este cercetat penal din iulie anul curent, dupa ce s-a incheiat campania de decontare a bonurilor valorice.

                  &#8222Respectivul a dat declaratii mincinoase, cu venituri mult mai mici decat cele reale. Stan a declarat pe propria raspundere ca are un venit lunar de 5,470 milioane lei, iar sotia sa, de 2,890 milioane lei. E adevarat ca sunt trei membri – exista si un copil -, insa veniturile celor doi soti se ridica la 5,8, respectiv 4,2 milioane lei, dupa cum a reiesit din ancheta sociala. In situatia lui au mai fost alte 12 familii, insa de la acestea s-au recuperat banii”, spune Gheorghe Apostu, director general la Directia Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (DMSSF). De partea cealalta, familia Stan recunoaste doar ca a primit bonuri valorice, insa nu in mod ilicit. Ei sunt ferm convinsi ca au dreptate si ca vor scapa basma curata, dupa ce vor returna contravaloarea bonurilor, mai exact suma de 700.000 lei. &#8222De la o vecina am aflat de aceste ajutoare. Cand am completat declaratiile de venit nu mi se majorase, inca, salariul. Iar cele 4,2 milioane lei, cat a aratat ancheta sociala ca iau nu sunt reale. Acesti bani i-am luat pe un concediu medical. Nici acum nu iau patru milioane lei salariu. Iar, din luna ianuarie anul acesta, la mine, au locuit baiatul si logodnica lui. Amandoi nu au serviciu, deci sunt fara venituri. Asa ca am fost patru membri, nu trei, cati erau trecuti in declaratie. Sunt sigura ca vreun sclerozat de vecin ne-a parat. Noi nu am avut nici o intentie sa profitam de pe urma statului”, explica Sofia Stan, care este casiera la o firma de transport. Mentionam ca sotul, Vasile, lucreaza ca lacatus mecanic la o societate de gospodarie comunala. Daca anul trecut singura masura aplicata celor prinsi cu declaratii false a fost recuperarea banilor, incepand din acest an, se va trece la plangerea penala. Concret, falsul in declaratii va poate costa intre trei luni si doi ani de inchisoare.

                  Castigurile ilicite nu se iau in calcul

                  Legea acordarii ajutoarelor pentru incalzirea locuintei are si lacune. Si asta pentru ca de ea se pot folosi toti bacauanii cu venituri ilegale. Nu de putine ori s-a intamplat ca, la poarta Directiei Muncii, sa opreasca cate o masina ultrasofisticata, de zeci de mii de euro, din care sa coboare un barbat sau o femeie imbracata cu haine de firma si impopotonata din plin cu bijuterii din aur. Si, surpriza de proportii! Personajul pestrit nu face altceva decat sa solicite ajutor de incalzire a locuintei, declarand ca are venit zero. &#8222La prima impresie, este clar ca astfel de persoane – si nu putine la numar – au o situatie financiara excelenta. Insa, veniturile sunt obtinute ilegal, si nu in mod oficial, cu acte in regula. Nu avem ce sa facem in aceste situatii, daca ancheta sociala pe care o demaram releva ca nu am fost mintiti. Consider ca aceste persoane sfideaza bunul simt. Din pacate, legea nu spune ca trebuie evaluata si averea, bunurile pe care le poseda oamenii. Averea nu intra in calcul. Doar veniturile lunare”, explica Apostu.

                  Ancheta sociala in cazul venitului zero

                  In prezent, in jur de 3.000 de bacauani au solicitat ajutor de incalzire pentru gaz metan si aproximativ 2.000 pentru cel cu agent termic. Insa, campania de depunere a cererilor are data limita 15 octombrie. Conducerea DMSSF afirma ca se asteapta la cel putin 13.000 de familii care sa ceara ajutor de incalzire cu gaz metan si 17.000 cu agent termic. &#8222Toate familiile care au declarat ca nu au nici un venit vor fi subiectul unei anchete sociale. Iar, in celelalte cazuri, cu venituri foarte mici declarate, vom face anchete sociale prin sondaj. Toti cei care vor fi prinsi ca au dat declaratii false se vor alege cu dosar penal”, a conchis Apostu.Scris de Carmen SERBAN

                  Pentru unii muma, pentru altii ciuma / Harababura continua

                    Harababura din transportul de calatori in municipiul Bacau continua sub privirile blande ale autoritatilor. Se arunca pisica dintr-o curte in alta, se declina atributiile de control de la o institutie la alta, iar in acest timp, in municipiul Bacau apar autobuze ale diferitelor societati despre care nimeni n-a auzit vreodata, se circula intr-un mod infernal, se incalca regulile de circulatie si hotararile de Consiliu Local sau de Guvern, au loc accidente dintre cele mai grave, spre nemultumirea calatorilor. Sesizate, autoritatile locale dau raspunsuri bizare. Unul dintre acestea se refera la controlul care trebuie exercitat asupra mijloacelor de transport ale Asociatiei 73 Iasi. „Prin adresele nr. 27558, societatile comerciale se constituie in Asociatia 73 Iasi, si au obtinut licenta de traseu Bacau – Nicolae Balcescu, au fost somate sa respecte prevederile Hotararii Consiliului Local 243/2004 (in baza carora au fost eliberate autorizatiile de statie nr. 78 – 87). Somatia a fost transmisa si Autoritatii Rutiere Romane – Oficiul Rutier Bacau. In ceea ce priveste AOTPP, pana la finalizarea proceselor existente pe rolul diferitelor instante de judecata nu putem dispune”. Adresa este semnata de primarul municipiului si ing. Gavril Pircu. Surprinde numarul mare de societati care n-au nici o legatura cu Bacaul, dar care efectueaza transport de calatori pe traseul Bacau – Nicolae Balcescu. Apoi, lipsa de informare a celor care au redactat raspunsul, in Bacau existand Agentia Bacau – ARR si nu Oficiul Rutier ARR.

                    Loc de plecare invaluit in mister

                    Hotararea Consiliului Local 243/2004 prevede ca „pe raza municipiului Bacau un operator de transport calatori judetean, interjudetean si/sau international nu poate avea mai mult de un loc de plecare / sosire si un loc de stationare/traseu”. De unde pleaca si sosesc mijloacele de transport ale AOTPP? Normal ar fi de la Autogara Bacau. Insa,conducerea Autogarii Bacau spune altceva: „Va informam ca nici una din societatile mentionate nu au solicitat si in consecinta nu au contracte incheiate cu societatea noastra pentru traseul Bacau – Nicolae Balcescu”. Si totusi, autobuzele AOTPP pleaca si de la autogara si din Gara Bacau si opresc in toate statiile de pe traseu, desi nu au dreptul s-o faca. Stabilirea punctului de plecare si de sosire, precum si statia in care au voie sa opreasca aceste autobuze trebuie avizate de Primarie. Or, Primaria si Consiliul Local spun ca „pana la finalizarea proceselor existente pe rolul diferitelor instante nu putem dispune”. Si arunca pisica in curtea Agentiei Bacau – ARR, careia ii transmite somatia adresata celorlalte mijloace de transport, ale Asociatiei 73 Iasi. „Conform Ordonantei 86, aprobata prin Legea 264/1998, competenta noastra este doar in afara municipiului. Noi avem dreptul sa controlam aceste mijloace de transport numai in afara municipiului, pe traseul Bacau – Nicolae Balcerscu. In oras, este competenta Consiliului Local si a Politiei municipale”, spune ing. Daniel Florea, seful Agentiei Bacau -ARR. In acest fel, nu exista nici un control asupra autobuzelor AOTPP, pentru ca politia nu poate interveni deoarece n-a primit nici o dispozitie de la CL, iar inspectorii Consiliului Local pentru ca „exista procese pe rol”. In schimb, AOTPP, care are licenta de transport pentru traseul Bacau – Nicolae Balcescu, pleaca de unde „vrea muschii ei”, transporta calatorii cu acelasi autobuz si in municipiu si in afara lui, opreste in orice statie, sfidand legislatia in vigoare.Scris de Dan MINDIRIGIU

                    Si-au luat punctele inapoi / FC Botosani – Petrolul Moinesti 2-3

                    FC Botosani (3-5-2): C. Mihai – Sevaciuc, O. Ciobanu, Letos – D. Apostol (31 Grigoruta), Rachieru (31 Colban), Ivasca, Suleap, Horovei – Gherine, Gavrilescu (67 M. Matei). Antrenor: Mihai Ciobanu. Eliminari: Gherine (69 – doua galbene). Petrolul Moinesti (4-5-1): F. Anton – L. Munteanu, M. Neculai, Dragomirescu, D. Chiriac – A. Moldoveanu, Tismanaru, L. Toma, S. Popa, Dobirceanu (79 Jipa) – Ursu (90+2 Dura). Antrenor: Dan Motei. Arbitru: Felix Mihai (Galati) Asistenti: Mihai Artenie (Vaslui) si Daniel Hulubei (Vaslui). Filmul golurilor 0-1, min. 10: Centrare de le partea stanga, Chiriac reia cu capul din 6 metri 0-2, min. 19: Ursu scapa singur spre poarta, golul fiind doar o formalitate 1-2, min. 46: Hentul din marginea careului oaspetilor este mutat in zona de pedeapsa de catre tusier, transforma Ivasca lovitura de la 11 metri 2-2, min. 65: Colban executa perfect o lovitura libera de la 25 metri 2-3, min. 90+2: Tismanaru scapa pe contraatac si ingroapa Botosaniul.

                    Dan Motei a avut inspiratie. L-a titularizat pe Tismanaru in locul lui Arama si a adus trei puncte din deplasarea de la Botosani. Juniorul Tismanaru, fiul fostului fotbalist al Sport Club Bacau din anii &#821680, a reusit sa inscrie golul trei al moinestenilor, gol ce a adus trei puncte echipei antrenate de Dan Motei si Giani Florian. De altfel, disputa de la Botosani a fost la indemana oaspetilor. In minutul 19, scorul era favorabil moinestenilor. Chiriac si Ursu au punctat pentru oaspeti, luandu-i prin surprindere pe botosaneni. La pauza, scorul era de 2-0 in favoarea Petrolului Moinesti. La reluare, in chiar primul minut, FC Botosani primeste o lovitura de pedeapsa, Ivasca transformand cu precizie: 1-2. Gazdele prind curaj dupa aceasta reusita si forteaza egalarea. Egalare care vine in minutul 65, atunci cand Colban a executat cu maestrie o lovitura libera din afara careului. Moinestenii par sa piarda tot mai mult teren, insa vine eliminarea lui Gherine in minutul 69, care vede al doilea galben. Moment prielnic pentru moinesteni care simt ca pot castiga la Botosani. Chiar izbutesc acest lucru in minutele de prelungire prin Tismanaru, scapat singur pe contraatac. Petrolul Moinesti castiga la Botosani si isi recupereaza punctele cedate acasa cu Precizia Sacele.Scris de Cristi SAVA

                    Specula si inundatiile afecteaza zacusca bacauanului / Au explodat preturile in piata

                    Aglomeratie, tarabe pline, frig, preturi mari si sacose goale. Cu alte cuvinte, aprovizionarea de toamna. Desi luna septembrie se apropie de sfarsit, producatorii privesc descurajati in buzunarele goale, iar cumparatorii spre preturile care par sa nu mai scada. Inundatiile, drumurile blocate si inflatia sunt cauzele ofertei atat de scumpe. Muraturile „la comanda&#8221 tind sa devina o afacere de succes.

                    Un raid prin Piata Centrala scoate la iveala imaginea dezolanta a saraciei. Cine a crezut vreodata ca muraturile, zacusca si salata de cruditati vor ajunge un lux? Producatorii se plang de lipsa cumparatorilor, in timp ce clientii se plimba cu sacosele goale printre tarabe, cautand fara a gasi preturile mici specifice perioadei. Daca in anii trecuti gospodinele cumparau cantitati masurate cu sacul, acum si jumatate de sacosa usureaza simtitor portofelul. Producatorii dorm pe tarabe, in parcari, si-au montat paturi pe jos si isi „vegheaza&#8221 produsele. Numai, numai, nu se vor mai intoarce cu marfa acasa. „Acum e sezonul muraturilor, lumea trebuie sa cumpere&#8221, se aude la unison dincolo de tarabe. Dar, lumea nu cumpara, desi tarabele si parcarile sunt pline. Piata este una aglomerata, dar doar de producatori si privitori…

                    Milioane la murat

                    Gogonele, rosii, gogosari, ardei, cartofi, telina, morcovi abunda pe tarabe. Producatorii sunt nemultumiti. „Vand in Piata in Bacau de peste 10 ani de zile, dar niciodata nu a fost mai rau ca acum, povesteste Maricica Sandu, producator din Beresti-Bistrita. Preturile sunt mari, dar nu din cauza noastra. A plouat foarte mult, culturile ne-au fost distruse, a trebuit sa insamantam pamantul pentru a doua oara. Am cheltuit bani multi pentru a avea ce pune acum pe tarabe&#8221. Marfa adusa din zona sudica a Romaniei costa mai mult, caci drumurile distruse i-au impins pe comercianti la rute ocolitoare si costuri de transport mult mai mari. Costuri care se regasesc in preturile de la taraba. „Normal ca este scump, doar preturile la toate celea a crescut, a declarat Nicolae Tugui, comerciant din Galati. Benzina s-a scumpit, taraba s-a scumpit, parcarea costa cateva sute de mii de lei pe zi. Dar la toate acestea, noi nu trebuie sa mancam. Si mancarea s-a scumpit&#8221… Ieri, de pe tarabele din piata lipseau castravetii… Podurile rupte si rutele ocolitoale au dus la intarzierea aprovizionarii Bacaului cu castraveti.

                    Camara plina, un ideal

                    Oferta de la tarabe abunda. Producatorii recurg la masuri de cosmetizare a marfii pentru a creste vanzarea. Astfel, un kilogram de telina fara frunze ajunge pana la 5 (50.000) lei, pe cand cel cu frunze costa doar 3 (30.000) lei. Gogonele care nu scad sub 2 (20.000) lei, gogosarii ce ajung sa coste 4,5 (45.000) lei kilogramul, vinetele care variaza intre 2 (20.000) si 2,5 (25.000) lei, ardeiul gras care costa 3(30.000) kilogramul, pepenii pentru murat care se vand cu 0,5 (5.000) de lei kilogramul, toate ii baga pe cumparatori in sperieti. „Piata este foarte scumpa, a declarat Cornelia Condurache, cumparator.

                    Anul trecut pe vremea asta, preturile erau de doua ori mai mici. Daca merge tot asa, nu ne vom permite sa punem nimic pentru la iarna. Pentru a avea camara plina la iarna trebuie sa cumparam marfa cu sacii. De unde atatia bani?&#8221

                    Bucataria la taraba, o afacere

                    Pe tarabele din piata se gasesc castraveti murati, salata de cruditati, salata de sfecla si alte produse specifice aprovizionarii pentru la iarna. Muraturile gata preparate au ajuns o sursa de profit pentru unii comercianti. „Eu vand la borcan de la muraturi pana la zarzavat pentru ciorba, povesteste Iolanda Agachi, comerciant. Omul nu trebuie sa mai stea toata ziua in bucatarie sa gateasca, poate cumpara la borcan&#8221. Desi nu exista nici un certificat de calitate sau de garantie a marfii, muraturile se cumpara. Punguta cu cinci castraveti murati costa 3 (30.000) lei, iar borcanul cu salata de cruditati sau sfecla 5 (50.000) lei.In ciuda preturilor destul de mari, muraturile gata preparate au succes.Scris de Iulia CUCU

                    Pentru un colac, o gaina si ceva coliva, / Groparii cer de lucru

                      Groparii. Un cuvant, in spatele caruia se ascund maxim 15 persoane cu aceasta meserie. La noi in judet. Sunt putini, nu-i cunoastem si apelam la ei doar atunci cand ne moare cineva drag sau din familie. Ninge, ploua, este ger naprasnic sau mercurul termometrelor arata peste 35 de grade Celsius, groparii isi face meseria: sapa groapa mortului, chiar in ziua in care va trebui inmormantat. Nu se plang de bani, de conditii de munca sau de altceva. Tot ce vor este sa aiba de lucru.

                      La Cimitirul Central, deja nu mai sunt locuri de veci. S-au concesionat toate, singura sansa pentru cineva sa-si poata ingropa ruda aici fiind renuntarea vreunui proprietar la locul concesionat. „Sunt gropar de sase ani. M-am obisnuit aici. De meserie sunt lacatus mecanic, dar aici am mai multa libertate&#8221, spune Dan C., seful groparilor de la Cimitirul Central. Vineri, ei nu au avut de sapat nici o groapa. Doar de facut curatenie in cimitir, ca de, doar se percepe o taxa de intretinere. De toti sunt patru. Zgribuliti de frig, stau fiecare pe unde pot. Evita sa stea de vorba cu noi, insa fara sa isi poata motiva atitudinea. „Noi suntem mici si vrem sa fim lasati in pace. La morti nu ma uit niciodata pentru ca ii visez noaptea. Am cosmaruri&#8221, mai spune Dan, un tanar caruia nu-i dai mai mult de 40 ani. Preturile sunt extrem de variate pentru un loc de veci, in functie de categorie: la sectia speciala pretul ajunge la patru milioane lei, la clasa I 3,5 milioane lei, iar la clasa a doua trei milioane lei. Iar pentru intretinerea unui loc de inhumare taxa anuala ajunge la 185.000 lei. La capitolul sapat gropi, ceea ce stiu ei cel mai bine sa faca, costul este de 860.000 de lei, in tarif fiind inclusa si amenajarea momantului dupa inhumare. „Nu prea avem multe gropi de saptamana. In ultimul timp, chiar au fost putine, maxim trei – patru pe saptamana&#8221, precizeaza Dan, cu gandul la recordul obtinut in urma cu cateva luni, cand, intr-o singur zi, au avut de sapat nu mai putin de noua gropi. Despre ciubuc nu vrea sa povesteasca prea mult. Iese maxim o gaina, cateva sute de mii de lei sau ceva de mancare. Destul, dar nu deajuns. Tarife se percep si pentru transportul mortului la capela sau de la aceasta spre locul de inhumare, 170.000 lei, respectiv 250.000 lei. Pana si identificarea locului de vechi costa 80.000 lei, iar cercetarea in arhiva poate fi facuta doar daca platesti suma de 40.000 lei.

                      Masa de pranz, luata printre morminte

                      La Cimitirul Nou de la Sarata, alti patru gropari, insa aceleasi tarife percepute pentru serviciile prestate. Locul de veci de clasa I se ridica la trei milioane lei, pe cand cel de clasa a II-a costa doar doua milioane lei. I-am gasit pe gropari luand masa. Pe unul dintre morminte. Administratorul Ionel Acasandrei ii striga, insa doar Bogdan Ion vine intr-un suflet spre noi. Tata de cateva luni, Bogdan munceste ca gropar. Are doar 3,3 milioane lei pe luna si zece bonuri valorice, insa nu are unde sa se duca in alta parte. Nu-l primeste nimeni, ca doar cartea nu prea i-a placut. A terminat cu greu sapte clase si atat. Tremura din toate incheieturile de frig si cu greu poate sa ne vorbeasca. Cand vine vorba despre ciubuc, se abtine sa vorbeasca. Este seful Acasandrei de fata si el nu trebuie sa afle ce pica la vreo inmormantare. Locuri de veci mai sunt vreo 200, ca si la Cimitirul din Serbanesti. In schimb, la Cimitirul Gheraiesti mai mult de 20 de locuri de veci nu sunt. „Meseria de gropar este foarte grea. Este vorba despre munca fizica bruta, la urma urmei&#8221, spune Acasandrei.

                      Doar locuri de veci pozitionate spre sud la &#8222Invierea Domnului&#8221

                      Am ales, la intamplare, sa vizitam si Cimitirul care apartine de Parohia Bisericii „Invierea Domnului&#8221. Doi gropari, singurii de altfel, Neculai Botezatu si Iancu Mondan, sapa de vreo cinci ore la un mormant. Aflam ca este vorba despre o dezgropare de sapte ani. „Este mai greu acum, pentru ca pamantul e umed. Pentru azi, asta este singura dezgropare pe care o facem. Putina treaba, dar daca nu sunt morti?&#8221, spune, intrebator, Botezatu. La cimitir nu mai sunt locuri cu fata spre rasarit. Doar spre miazazi, adica Sud, insa lumea le refuza. Nu de alta, dar nu se odihneste bine mortul, dupa cum este superstitia. Un loc de veci este ceva mai scump aici, intre sase si sapte milioane lei. „Eh, de la inceputul anului doar 56 de inmormantari si 12 botezuri s-au facut la noi. Foarte putine&#8221, spune, cu of in glas, Costica Anghelina, administratorul cimitirului. Daca la celelalte cimitire groparii sunt angajati cu carte de munca, aici, cei doi nu primesc mai mult de 1 – 1,5 milioane lei pe luna. Doar atat si … ciubucul de la rudele defunctului, o gaina, un colac, ceva coliva. Despre echipament de protectie pentru vremea capricioasa nici nu intra in discutie. „Fiecare pe cont propriu&#8221, incheie Anghelina.

                      Scris de Carmen SERBAN

                      „Sa-si faca sindicat la ei acasa!” / Primarii si-ar baga functionarii in greva japoneza

                        Apari&thornia Legii 161/2003 privind unele m&atildesuri pentru asigurarea transparen&thornei an exercitarea demnit&atilde&thornii publice i-a facut pe mul&thorni dintre func&thornionarii publici s&atilde se gandeasc&atilde dac&atilde vor r&atildemane an aceast&atilde categorie de salaria&thorni. Asta pentru c&atilde actul normativ aducea o serie de modific&atilderi la Statutul func&thornionarului public. Astfel, potrivit legii, func&thornionarii publici nu pot de&thornine alte func&thornii &ordmi nu pot desf&atilde&ordmura alte activit&atilde&thorni, remunerate sau neremunerate (cu alte cuvinte, nu pot face nici munc&atilde patriotic&atilde) an cadrul regiilor autonome, societ&atilde&thornilor comerciale ori an alte unit&atilde&thorni cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, an cadrul unei asocia&thornii familiale sau ca persoan&atilde fizic&atilde autorizat&atilde.

                        Interesant este ca func&thornionarilor publici le este permis, an schimb, s&atilde activeze an anv&atilde&thorn&atildemant, an cercetare sau an domeniul crea&thorniei literar-artistice. De&ordmi accept&atilde aceste prevederi (considerate conforme cu legisla&thornia occidental&atilde), sindicatele func&thornionarilor publici raman ans&atilde nemul&thornumite mai ales de nivelul mic al salarizarii. Pe de alta parte, insa, se constata un lucru extrem de grav, si anume faptul ca angajatii din administratiile locale sunt impiedicati sa infiinteze un sindicat care sa le apere si sa le reprezinte drepturile. Probleme mari au fost si mai sunt inca la primariile din Bacau si din Onesti. Aici, chiar daca in mod oficial nu li s-a interzis dreptul de a fi sindicalist, reprezentantii autoritatilor locale fac presiuni mari asupra angajatilor. &#8222La discutiile directe, primarii nu s-au aratat fatis ca sunt impotriva acestui lucru. Insa, dupa ce am plecat din birou, am aflat din diverse surse din primarii, ca angajatii sunt presati sa nu se inscrie in vreun sindicat. Nu-i nimic, putem intra si pe usa din dos, daca intrarea principala ne este inchisa”, a declarat Dragomir Dulcescu, reprezentantul local al functionarilor publici din Bacau afliliati la Alianta Federativa a Sindicatelor Functionarilor Publici &#8222Sed Lex”. Am vrut sa aflam direct de la primarii acuzati daca si de ce ii obstructioneaza pe functionari, dar n-am reusit sa-i contactam. Primarul Romeo Stavarache, despre care am aflat ca e in Italia, n-a raspuns la telefon, iar primarul din Onesti avea mobilul inchis. Desi par mai flexibili si solidari cu angajatii lor, primarii din mediul rural sunt foarte ingrijorati in privinta mijloacelor de lupta sindicala. Ei nu fac presiuni asupra functionarilor, ei fac „intelegeri&#8221. Vasile Pascu, primar la Gura Vaii, a discutat indelung cu angajatii. „Au un volum foarte mare de munca, mai ales acum, cu legile fondului funciar, declara Pascu. M-am gandit la ce ma asteapta si am vorbit cu ei sa nu faca greva, sa se multumeasca, eventual, cu o greva japoneza&#8221. Primarii de la comune stiu ca functionarii au motive sa protesteze, iar acum au si cadrul legal. Dupa 1990, au avut loc greve in transporturi, invatamant si chiar in sanatate, unde incetarea activitatii produce si victime colaterale. E limpede ca inspectorii din primarii nu vor ezita sa incuie usile si sa iasa in strada. „Daca urmeaza exemplul celor din invatamant, care primesc 10-12 milioane lei pe luna si tot sunt nemultumiti, vom avea mari probleme&#8221, declara Adriana Ojog, primar in comuna Secuieni. Da, recunoaste ea, acum functionarii au salarii mici, „in jur de 3,8 milioane lei pe luna&#8221, si nici premiati nu pot fi, pana la sfarsitul anului 2005, dar greva nu e cea mai adecvata solutie. „Daca vine un cetatean varstnic, unul de 70 de ani, opt kilometri pe jos pana Primarie dupa o hartie, iar ei nu lucreaza, ca sunt in greva, ce se intampla? E normal?&#8221 Scris de Silvia PATRASCANU/Florentin RADU

                        Un salvamontist promovează turismul cultural / „Nu-i duceți la Vivariu, miroase oribil”

                        Bună ziua! Sunt din Galați, stau două zile în Bacău. Am venit cu un grup de prieteni francezi care ar vrea să viziteze niște obiective culturale, știți cum sunt ei, caută așa ceva. Unde aș putea să-i duc? Ce obiective culturale importante sunt în Bacău? Aveți, vă rog, vreun pliant de vânzare, de unde să ne informăm?” – câteva întrebări pe care le-am pus prin telefon recepționerilor de la Hotel Moldova, Hotel Decebal și Hotel Dumbrava. Un scenariu inventat, dar care ar putea fi adevărat. Răspunsul primit poate fi folosit ca explicație pentru lipsa de vizitatori de care suferă instituțiile de cultură din Bacău, explicație, dacă vreți, și pentru faptul că economia județului nu este ceea ce ar putea să fie.

                        Hărți fantomă pentru turism

                        Instituțiile de cultură din Bacău se plâng că nu este promovat un turism cultural local, fapt pentru care nici prea mulți vizitatori nu le calcă pragul. Vina însă este cu dus și întors. Centrul Județean de Informare Turistică din cadrul Hotelului Moldova s-a desființat. Un anunț de pe ușa vechiului său sediu anunță că un Centru de Promovare a Turismului și Referent Salvamont – noua titulatură – s-a mutat la camera 28 din Consiliul Județean Bacău, de fapt camera 29. Ajunsă aici, am aflat că de promovarea turismului băcăuan, inclusiv cel cultural, se ocupă o singură persoană, un „referent salvamontist”. Acesta nu a putut să-mi spună nimic despre felul în care sunt promovate obiectivele culturale din județ. Singura urmă a ceea ce ar trebui să se întâmple sunt două hărți ale Bacăului, făcute destul de bine, din vremea când exista Centrul Județean de Informare și Promovare Turistică Bacău. Inutile totuși, de vreme ce nu pot fi consultate decât dacă ajungi la camera 29 a Consiliului Județean și întrebi dacă au așa ceva prin dulap. Mai pot fi răsfoite – nu și cumpărate – doar de la Agenția Intertur Bacău.

                        „Am dus la ACR. Nu știu dacă sunt pe la hoteluri, poate au dus înainte. Părerea mea este că un centru de informare ar trebui să existe, chiar două. Însă nu văd cum ar putea o singură persoană, pentru că sunt singur aici, să se ocupe de informare, promovare și salvamont. Eu sunt referent salvamontist, eu nici n-ar trebui să stau aici, ar trebui să fiu pe munte, numai că nu avem nici noi o locație”, ne-a declarat Daniel Zănescu, responsabil de Centrul de Promovare a Turismului și Referent Salvamont.

                        Amabilitatea recepționerelor salvează imaginea Bacăului în fața străinilor

                        Hotelurile din Bacău nu dețin pliante care să conducă turiștii spre obiectivele culturale ale județului. De la toate cele trei hoteluri „abordate” am primit același răspuns: „Nu avem”. Informații, în schimb, am primit. Recepționerele au fost drăguțe cu o gălățeancă – conațional, deci – care are misiunea delicată de a prezenta Bacăul unor francezi mofturoși. De la Hotel Moldova, am fost sfătuită să-i duc pe francezii mei la Muzeul de Istorie, Biserica Precista, Catedrala Catolică și Muzeul de Științele Naturii. „Altceva? Ce ar mai fi de vizitat?”, întreb. „Cam atât”, mi se răspunde. Mulțumesc și ne luăm „La revedere”.

                        De la Hotel Decebal am fost trimisă direct către Biserica Precista. „E veche. E din piatră, are iconițe în original, pictura e deosebită”, curg argumentele. Apoi, mi se spune că ar trebui să merg și la Casa Bacovia, însă sunt anunțată că s-ar putea să nu am noroc, pentru că s-ar putea să fie deschis „doar sâmbăta și duminica”. Ei, tocmai sâmbăta și duminica nu e deschis, îmi spun în gând. Ah, își amintește doamna cea amabilă, pot să-i duc și la Muzeul de Istorie, că e față în față cu Precista. Însă, am fost avertizată, să nu-i duc cu niciun preț la Vivariu. „Nu e nimic renovat. Și sunt păsări, nu cred că-i interesează. Nu-i duceți acolo, că vă faceți de râs. Miroase oribil”. Mai bine să-i duc la Salina Târgu Ocna. „Noi acolo mai trimitem turiștii”. Ok.

                        De la Hotel Dumbrava, o doamnă, mai expeditivă, m-a ghidat către „Curtea Domnească, din secolul 13, Parcul Cancicov și Casa memorială ‘George Bacovia’”. Și uite așa, cu amabilitatea recepționerelor, fără ajutorul vreunui centru specializat sau a unei broșuri care să arate de ce merită Bacăul ăsta să fie călcat de turiști, am reușit eu să ies basma curată, în fața fictivilor mei prieteni francezi. UF!

                        Adeverințe de salariat confecționate pe calculator / Escrocherie la bancă

                          Patru indivizi din Bacău, dintre care doi cu antecedente penale, au reușit să inducă în eroare angajații unei bănci importante din municipiu. Cu ajutorul unor adeverințe de salariat confecționate pe calculator, cei patru au obținut un credit bancar în valoare de 280 de milioane de lei. Trei dintre făptași au fost arestați, în timp ce al patrulea este dat în consemn la frontieră.

                          Viorel C. și Dorel R., ambii cu antecedente penale, Ionel G., Neculai M., toți din Bacău, au pus la cale un plan extrem de ingenios menit să-i căpătuiască cu produse electrocasnice diverse și scumpe. Cei patru au confecționat pe calculator adeverințe de salariat la SC Electrica Moldova SA – sucursala Neamț, pe care le-au legalizat, ștampilat și, bineînțeles, „semnat”. Apoi și-au întocmit dosarul de credit, cu care s-au prezentat la una din băncile importante din Bacău. Cei patru au solicitat un credit bancar cu ajutorul căruia urmau să achiziționeze produse electrocasnice de la o firmă specializată din municipiu. În prima jumătate a lunii septembrie s-au prezentat la bancă Neculai M. și Ionel G., care au obținut credit pentru nevoi speciale, fără probleme. Apoi și-au încercat norocul Viorel C. și Dorel R., ultimul considerat capul răutăților din gașcă. Nici cei doi nu au avut necazuri cu falsul comis. Indivizii au reușit astfel să obțină un credit bancar în valoare de 280 de milioane de lei, cu care au cumpărat într-adevăr produse electrocasnice. Numai că, la ziua scadenței, niciunul nu s-a prezentat la bancă să achite ratele. În aceste condiții, salariații băncii au sunat la unitatea angajatoare, unde au primit un răspuns șocant. Viorel C., Ionel G., Neculai M. și Dorel R. nu figurau ca angajați la SC Electrica Moldova SA – sucursala Neamț. Atunci au fost sesizați polițiștii de la Serviciul Investigarea Fraudelor, din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Bacău. Joi, lucrătorii de poliție i-au reținut pe trei făptași, respectiv Viorel C., Ionel G. și Neculai M., cel de-al patrulea individ din gașcă, respectiv Dorel R., fiind dat în consemn la frontieră și pus pe listele urmăriților general. Tot joi, cei trei „ghinioniști” au fost prezentați la Judecătoria Bacău cu propunerea de arestare pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. Pe numele lor, instanța băcăuană a emis un mandat de arestare preventivă pe durata a 20 de zile. Dacă vor fi găsiți vinovați, Viorel C., Ionel G. și Neculai M. își vor petrece după gratii între 3 și 15 ani din viață.

                          Scris de Lili ADOCHITEI

                          Un salvamontist promoveaza turismul cultural / „Nu-i duceti la Vivariu, miroase oribil”

                          aBuna ziua! Sunt din Galati, stau doua zile in Bacau. Am venit cu un grup de prieteni francezi care ar vrea sa viziteze niste obiective culturale, stiti cum sunt ei, cauta asa ceva. Unde as putea sa-i duc? Ce obiective culturale importante sunt in Bacau? Aveti, va rog, vreun pliant de vanzare, de unde sa ne informam?”, cateva intrebari pe care le-am pus prin telefon receptionerilor de la Hotel Moldova, Hotel Decebal si Hotel Dumbrava. Un scenariu inventat dar care ar putea fi adevarat. Raspunsul primit poate fi folosit ca explicatie pentru lipsa de vizitatori de care sufera institutiile de cultura din Bacau, explicatie, daca vreti, si pentru faptul ca economia judetului nu este cea care ar putea sa fie.

                          Harti fantoma pentru turism

                          Institutiile de cultura din Bacau se plang ca nu este promovat un turism cultural local, fapt pentru care nici prea multi vizitatori nu le calca pragul. Vina insa este cu dus si intors. Centrul Judetean de Informare Turistica din cadrul Hotelului Moldova s-a desfiintat. Un anunt de pe usa vechiului sau sediu anunta ca un Centru de Promovare a Turismului si Referent Salvamont – noua titulatura – s-a mutat la camera 28 din Consiliul Judetean Bacau, de fapt camera 29. Ajunsa aici am aflat ca de promovarea turismului bacauan, de turismul cultural inclusiv, se ocupa o singura persoana, un „referent salvamontist”. Acesta nu a putut sa-mi spuna nimic despre felul in care sunt promovate obiectivele culturale din judet. Singura urma a ceea ce ar trebui sa se intample sunt doua harti ale Bacaului, facute destul de bine, din vremea cand exista Centrul Judetean de Informare si Promovare turistica Bacau. Inutile totusi, de vreme ce nu pot fi consultate decat daca ajungi la camera 29 a Consiliului Judetean si intrebi daca au asa ceva prin dulap. Mai pot fi rasfoite – nu si cumparate – doar de la Agentia Intertur Bacau. „Am dus la ACR. Nu stiu daca sunt pe la hoteluri, poate au dus inainte. Parerea mea este ca un centru de informare ar trebui sa existe, chiar doua. Insa nu vad cum ar putea o singura persoana, pentru ca sunt singur aici, sa se ocupe de informare, promovare si salvamont. Eu sunt referent salvamontist, eu nici n-ar trebui sa stau aici, ar trebui sa fiu pe munte, numai ca nu avem nici noi o locatie”, ne-a declarat Daniel Zanescu, responsabil de Centrul de Promovare a Turismului si Referent Salvamont.

                          Amabilitatea receptionerelor salveaza imaginea Bacaului in fata strainilor

                          Hotelurile din Bacau nu detin pliante care sa conduca turistii spre obiectivele culturale ale judetului. De la toate cele trei hoteluri „abordate” am primit acelasi raspuns: „Nu avem”. Informatii, in schimb, am primit. Receptionerele au fost dragute cu o galateanca – conational deci – care are misiunea delicata de a prezenta Bacaul unor francezi mofturosi. De la Hotel Moldova, am fost sfatuita sa-i duc pe francezii mei la Muzeul de Istorie, Biserica Precista, Catedrala Catolica si Muzeul de Stiintele Naturii. „Altceva? Ce ar mai fi de vizitat”, intreb. „Cam atat” mi se raspunde. Multumesc si ne luam „La revedere”. De la Hotel Decebal am fost trimisa direct catre Biserica Precista. „E veche. E din piatra, are iconite in original, pictura e deosebita”, curg argumentele. Apoi, mi se spune ca ar trebui sa merg si la Casa Bacovia, insa sunt anuntata ca s-ar putea sa nu am noroc pentru ca s-ar putea sa fie deschis „doar sambata si duminica”. Ei, tocmai sambata si duminica nu e deschis, imi spun in gand. Ah, isi aminteste doamna cea amabila, pot sa-i duc si la Muzeul de Istorie, ca e fata in fata cu Precista. Insa, am fost avertizata, sa nu-i duc cu nici un pret la Vivariu. „Nu e nimic renovat. Si sunt pasari, nu cred ca-i intereseaza. Nu-i duceti acolo, ca va faceti de ras. Miroase oribil”. Mai bine sa-i duc la Salina Tg Ocna. „Noi acolo mai trimitem turistii”. Ok. De la Hotel Dumbrava, o doamna, mai expeditiva, m-a ghidat catre „Curtea Domneasca, din secolul 13, Parcul Cancicov si Casa memoriala „George Bacovia”. Si uite asa, cu amabilitatea receptionerilor, fara ajutorul vreunui centru specializat sau a unei brosuri care sa arate de ce merita Bacaul asta sa fie calcat de turisti, am reusit eu sa ies basma curata, in fata fictivilor mei prieteni francezi. UF!
                          Scris de Laura Huiban