Presedintele PSD, Mircea Geoana, a apreciat, vineri, la finalul lucrarilor Consiliului National, ca la sedinta s-au facut auzite voci &#8222puternice”, iar &#8222presedintele Iliescu s-a alintat putin”. &#8222Au fost voci puternice care s-au auzit astazi. si sefi mari, si primari de comuna, si femei si lideri de organizatii. Si presedintele Iliescu s-a alintat putin…”, a spus Geoana, adaugand ca ceea ce vrea sa spuna este ca vocea presedintelui lliescu e an continuare puternica si este utila. Eliminarea ambitiilor personale, apropierea de electorat si promovarea unor lideri animati de ideea binelui public, sunt principalele recomandari pe care fostul lider PSD, Ion Iliescu, le-a facut, vineri, delegatilor la Consilul National, antr-un discurs care a reusit sa ridice sala an picioare. El a criticat puterea, dar si-a criticat si colegii de partid, care, prin actiunile lor, au atras asupra formatiunii &#8222stigmatul de partid al coruptilor”. Ion Iliescu le-a amintit celor prezenti ca, an mai 1990, cand a fost ales presedinte al tarii, si-a avertizat colegii asupra riscurilor intrariii la guvernare &#8222La adunarea partidului am avertizat asupra pericolului principal pentru un partid care vine la guvernare &#8211 coruptia. FSN trebuia sa-si propuna ca obiectiv politic major sa se apere de acest flagel, sa proclame ideea partidului incoruptibililor. Ce frumos ar fi fost si ce idealist am fost!&#8221, a exclamat Iliescu. El a aratat ca si-a facut iluzia ca, forta exemplului personal, ai va stimula si pe colegii sai. &#8222Constant cu amaraciune ca nu prea are forta de influenta exemplul personal”, a mai afirmat Iliescu. Fostul lider social-democrat a tinut sa le arate celor prezenti ca, el nu s-a folosit nici certificatul de revolutionar pentru a fi scutit de la plata impozitelor si nici nu a beneficiat de casa de protocol an perioada an care a fost sef al statului. &#8222Am cautat sa dau un exemplu de decenta. Am facut apel la vorba populara: decat sa te ambogatesti cu nerusinare pe cai discutabile, mai bine cinstit si sarac. Asa spune romanul. Din pacate, s-a vazut si din practica nostra, ca fascinatia puterii si fascinatia banului sunt mai puternice decat reguli morale fundamentale”, a mai declarat Iliescu. El a criticat faptul ca o parte a membrilor PSD anteleg din lupta pentru unitate a partidului &#8222revenirea la cascavalul puterii”. an acest context, Ion Iliecsu a aratat ca liderii formatiunii trebuie sa promoveze an functiile de principiile pe care le sustin, &#8222nu dupa felul an care se anclina an fata sefilor”. &#8222Un partid ros de ambitii, de lupta interna pentru putere este, din start, condamnat la coruptie, pentru ca nu altceva ai anima pe cei care lupta pentru putere, nu ideile binelui public, ci ideile pozitiilor lor an societate. Nu asa ceva ne trebuie noua”, a mai afirmat fostul presedinte social-democrat. Valoare intrinseca si profesionala, autoritate morala, an ce masura sunt oameni crezuti si credibili, acestea ar trebuie sa fie, conform declaratiilor lui Iliescu, principiile de selectare si de sustinere a &#8222purtatorilor de drapel” an PSD.Scris de Mediafax

Un copil in varsta de un an, cu scabie, distrofie, rinofaringita si anemie a fost internat in Spitalul Judetean de Pediatrie. Micutul a fost adus cu o ambulanta de la Buhusi, insotit doar de fratele lui, de 12 ani. Acesta le-a spus medicilor ca parintii lor sunt plecati in Italia, iar ei au ramas singuri. Autoritatile promit sa faca ancheta sociala.

Cazurile sociale au devenit un lucru obisnuit pentru angajatii spitalelor, care nu mai sunt chiar usor de impresionat. Cu toate acestea, un copil care a fost internat joi seara la Spitalul Judetean de Pediatrie a reusit sa ingrozeasca pe toti cei care l-au vazut, de la medici la infirmiere. Micutul are un an, cantareste doar 7 kilograme si poarta o multime de boli. „A fost adus cu ambulanta, trimis de la Spitalul Orasenesc Buhusi, ne-a declarat dr. Elena Nita, medic sef de sectie. Era murdar si, evident, foarte prost ingrijit. Un copil neglijat. Nu era insotit de nici un adult, ci de un frate. Noi am estimat ca fratele avea in jur de 12 ani. Din spusele lui am inteles ca locuiesc in Colonia Bistritei- Buhusi si ca parintii lor sunt plecati in strainatate. Am aflat ca sunt o familie numeroasa, iar copiii se cresc unii pe altii&#8221. Din fisa lui Cosmin S. lipsesc datele cu privire la parinti. Copilul a fost diagnosticat cu scabie suprainfectata, distrofie gradul II, anemie, rinofaringita si intarziere psiho-motorie. Medicii Spitalului Judetean de Pediatrie sunt obisnuiti cu astfel de cazuri de copii neglijati. Acestia sunt deparazitati, tratati impotriva afectiunilor de care sufera si externati. Uneori, ei nu raman prea mult in familie, caci se intorc pe patul de spital chiar in stare mai grava decat prima data.

Cosmin si fratii sai ar putea fi luati de acasa

Asistentul social din Spitalul Judetean de Pediatrie a anuntat Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) cu privire la micutul Cosmin. „Cel care trebuie sa demareze o ancheta este asistentul social din spital, ne-a declarat Alina Iftode, purtator de cuvant la DGASPC. Acesta trebuie sa ia legatura cu autoritatile locale, adica Primaria Buhusi. Referentii sociali de acolo trebuie sa rezolve cazul, deoarece, conform Legii 272/2004, in astfel de cazuri responsabilitatea revine autoritatilor locale. Doar daca sunt depasiti de situatie ne pot cere ajutorul. Oricum, vom face si noi o ancheta, iar daca acesti copii sunt nesupravegheati si neglijati ii vom prelua in regim de urgenta&#8221.

Raia &#8222din familie” nu este motiv de ingrijorare

Si Directia de Sanatate Publica (DSP) urmeaza sa se implice in cazul micutului Cosmin, dar numai exceptional. „In mod normal, noi nu intervenim in familii, ne-a declarat dr. Marin Bustuc, director al DSP. Chiar daca este vorba de scabie, ne implicam numai cand aceasta apare in colectivitati. Vom lua legatura cu autoritatile locale, cu medicul de familie, daca exista, si vom desemna un epidemiolog care sa se deplaseze la locuinta copilului. Daca acolo este un focar de mizerie sau descoperim si alte afectiuni transmisibile, vom lua masuri. Scabia nu intra in nomenclatorul programelor nationale de imunizare sau de boli transmisibile.&#8221

Nu ne indoim ca autoritatile se vor implica, caci, de obicei, se „autosesizeaza&#8221 dupa ce citesc presa. Cand o vor face, este altceva. Ieri, la Primaria Buhusi, dupa ora 13.00, nu mai raspundea decat paznicul. Este de neinteles cum a ajuns un copil de un an la spital plin de raie, subnutrit, anemic si nedezvoltat corespunzator varstei sale. El ar fi trebuit sa fie in evidenta unui medic de familie, monitorizat de asistentul medical de la cabinetul acestuia, dar si in atentia referentului social de la primarie.Scris de Doina MINCU

Un tanar cu nevoie speciale din Comanesti a gasit o modalitate neobisnuita de a scrie. Pentru ca este infirm de maini, Marian Izvonaru isi foloseste piciorul drept la scris. In momentul de fata, el corespondeaza cu 30 de detinuti din toate Penitenciarele de tara. Visul cel mare al lui Marian este sa aiba o masina si sa colinde lumea intreaga.

&#8222Mi-am dorit copilul acesta, spune cu patima Ioan Izvonaru. Sotia mea nu a miscat un pai sa scape de sarcina. Doar ca, atunci cand a fost insarcinata, a facut gripa si s-a tratat cu leacuri babesti. A baut tuica fiarta cu mult piper. Nu stiu daca acest lucru a daunat bebelusului. Dar l-am dorit pe Marian si m-am luptat pentru el sa-l fac bine. Numai ca Dumnezeu a avut alte planuri”. In urma cu 37 de ani, a vazut lumina zilei Marian, cel de-al doilea copil al sotilor Izvonaru. Bebelusul era infirm de maini si de picioare. &#8222Atunci lucram pe o mocanita, la Intreprinderea Carbonifera, povesteste Ion Izvonaru. M-am trezit cu un nepot la serviciu. Mi-a spus sa merg imediat la spital. M-am invoit de la sef si m-am dus la Maternitate. L-am vazut pe Marian si nu mi-a venit sa cred. Dar nu mi-am pierdut curajul. Am vorbit cu medicii…., m-am interesat daca se poate face bine. Unii au ridicat din umeri. Altii mi-au spus sa incerc la Bucuresti. Am ajuns si acolo. Au tinut copilul internat o saptamana. N-au avut ce sa-i faca. Am mai facut o incercare si peste trei ani. Tot nu mi s-a dat nici o speranta”. Sotii Izvonaru au facut tot ce au putut sa-i schimbe destinul lui Marian. Dar cand au vazut ca nu exista nici un remediu pentru infirmitatea copilului s-au hotarat macar sa-l educe in asa fel incat sa treaca mai cu usurinta peste handicap. Sa fie optimist si sa-si accepte viata, cu bune si rele.

Dupa ani de exercitiu a reusit sa scrie cu piciorul

In afara faptului ca nu putea face nazbatai, ca depindea de carucior si de parinti, Marian Izvonaru a tinut pasul cu micutii de varsta lui. &#8222Pe la 7 ani am invatat sa citesc, afirma mandru barbatul. S-a ocupat de mine in mod special fratele mai mare. Cand nu era disponibil, o aveam pe mama langa mine, care ma ajuta sa deslusesc buchiile abecedarului. Mai greu a fost cu scrisul. Mainile nu pot sa le misc deloc. Si tare mi-as fi dorit sa pot sa pun pe hartie ganduri, impresii…., randuri triste sau de bucurie. M-am ambitionat si am apelat ….la piciorul drept. A fost foarte greu sa fac literele, dar exersand am reusit. Iar acum scriu cu usurinta. Ca si cum as avea maini”. Anii de truda i-au prins nemaipomenit de bine lui Marian. Depasise un handicap mare. Iar roadele muncii sale le-a cules ceva mai tarziu. &#8222S-a scris despre mine intr-o revista religioasa. O data cu articolul s-a publicat si adresa mea. Publicatia respectiva cred ca a fost difuzata in Penitenciare, pentru ca m-am trezit cu cateva scrisori de la detinuti. M-am bucurat tare mult si sunt ani de cand intretin aceasta corespondenta. In momentul de fata am 30 de prieteni dupa gratii, carora le scriu permanent. Putini imi fac confesiuni. Dar nici eu nu fortez nota. Ma multumesc sa le raspund la intrebari si sa le tin aprinsa flacara sperantei”, spune Marian.

Marian isi cheltuie pensia pentru scrisori si timbre

In iulie anul trecut, familia Izvonaru a trecut prin momente de cosmar, aidoma tuturor comanestenilor din cartierul Laloaia. S-a dat alarma in miez de noapte ca se revarsa Trotusul, iar oamenii buimaciti de somn au fugit din calea apelor doar cu hainele de pe ei. &#8222Eu nu aveam cum sa scot caruciorul, pentru ca apa deja navalise in curte, povesteste tanarul infirm. Eram tare speriat. M-a luat mama in spate si m-a carat pe un deal din apropiere. Am stat acolo pana a doua zi seara, cand Trotusul a inceput sa scada. A fost o cumpana mare pentru mine si ai mei. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu o sa incercam sa uitam acele clipe de groaza”. Chiar daca este privat de infinit de multe lucruri, Marian nu-i pesimist. Corespondenta lui cu detinutii ii ocupa destul timp din viata, ca sa se mai gandeasca la napaste. &#8222Cand primeste pensia e mare bucurie in casa, afirma Ioan Izvonaru. Desi nu are decat 1,5 milioane, Marian cheltuie aproape toti banii pe plicuri si timbre. Ultima oara a cumparat o suta de bucati. Dar e bucuria lui. Si am si eu inima usoara, cand ii vad zambetul pe buze”. Barbatul infirm recunoaste ca este o persoana optimista si ca niciodata gandurile negre nu au reusit sa puna stapanire pe el. &#8222Daca ma supar si ma consum, ce scap de handicap?! Mai rau imi fac”, crede Marian. Tonusul acesta neobisnuit ii este intretinut de o mare credinta in Dumnezeu si de dragostea familiei sale. Marian Izvonaru nu are dorinte imposibile. Vrea un autovehicul si un carucior cu baterie. &#8222Daca as avea masina as calatori. Sunt atatea de vazut in lumea asta!” spune cu nostalgie barbatul. Dar cum visul este greu de indeplinit, Marian se multumeste cu micile lui placeri. Sa citeasca si sa scrie. Sa traiasca fiecare clipa ca si cum ar fi ultima din viata lui!Scris de Lili ADOCHITEI

Autogara din Bacau prinde viata incepand cu ora 5.00. Barurile se deschid la fix. Calatorii, marea majoritate navetisti, umbla disperati de la informatii la dispecerat pentru a afla daca masina pleaca din Autogara sau de peste pod, din Serbanesti. Frig. Autobuzele trag alene la peroane, fiecare pe unde poate. Nici urma de caldura in cursele cu navetisti. Drumuri imposibile. Profesorii, invatatorii se chinuie de ani buni prin aceleasi masini antice. Cine este vinovatul?

Nu sunt matinal. Imi place sa lenevesc in pat pana la 7.00. Ceasul a sunat la ora 05,10. Am sarit ca ars. De la Informatii Autogara mi s-a spus, cu o zi inainte, ca autobuzul pentru Pincesti, via Buhoci, Parincea, Nanesti, Soci, Petresti, pleaca la ora 6,30. De unde? Serviciul INFORMATII de la Autogara nu a putut raspunde la aceasta intrebare. &#8222Veniti la ora 6.00 si aflati exact, s-ar putea sa plece din Autogara, s-ar putea sa plece de peste pod, din Serbanesti&#8221, zice senin lucratoarea. Cer apoi sa vorbesc cu dispecerul de serviciu. Acelasi rezultat: nu se stie, depinde de curajul soferului de a trece peste podul de peste Bistrita, dar si de cum vine un autobuz de pe nu stiu unde. Ce m-a apucat cu noaptea in cap sa merg la Pincesti? „Suntem un grup de navetisti, marea majoritate cadre didactice, care zilnic parcurg distanta Bacau – Soci – Petresti, Pincesti cu autobuzele SC Bistrita, in conditii inumane. Masinile sunt vechi si nu au nici un fel de sistem de incalzire. Ajungem inghetati in scoli, la dispensar, la Primarie. Sunt de admirat dragalasii de patroni de la Autogara Bacau care au grija sa faca din Autogara un centru de afaceri. Va rugam pe dumneavoastra, ziaristi de la DESTEPTAREA, sa ne sprijiniti pentru a calatori si noi in conditii mai bune&#8221, se spune intr-o scrisoare adresata redactiei noastre de un grup de navetisti, si nu are rost sa le pomenim numele tuturor semnatarilor.

Plecarea

Am rasuflat usurat cand mi s-a spus ca RATA de Pincesti pleaca din Autogara. Mi-am luat bilet si m-am prezentat la peronul patru, dupa cum mi s-a spus. La ora 6,10 un autobuz a tras la peronul trei pe care scria, cu rosu, ca merge la Pincesti. La peronul alaturat trage un autocar modern al unei cunoscute firme de turism. Motorul mergea. Caldura si confort. Ce ar fi sa mearga la Pincesti! Iluzii si sperante desarte. Soferul nostru s-a dus sa bea o cafea la unul dintre cele patru baruri deschise dis-de dimineata in Autogara. Ma intrebam de ce nu a pornit motorul pentru a incalzi autobuzul. Raspunsul avea sa vina pe traseu. Lume multa. Profesori, profesoare, navetisti de ani pe acest traseu. Infofoliti, zgribuliti, s-au postat la intrarea in autobuz. La ora 6,25, se deschid usile. Parca era mai cald afara. Bate vantul din toate partile. Are doar 24 de locuri pe scaune. Se ocupa toate. Masina are numarul BC 65 YTA. Soferul isi aprinde o tigara, nu am observat daca si-a cerut voie de la calatori, si la 6,29 a iesit din Autogara. Ma gandeam ca o sa inconjoare pe la SOFERT, insa a taiat rapid podul de peste Bistrita. Frig de iti crapau genunchii, apoi spatele si sufletul. O profesoara studiaza la lumina difuza un document important si comenteaza cu alte colege. Nici urma de caldura. Usile nu s-au inchis bine, aerul rece navalea in autobuz.

Drumul

Am parasit Bacaul, cu restrictie de viteza peste podul de la Siret. 20 la ora. Prima oprire, la Buhoci. Nu coboara nimeni, urca doua persoane. Calatorii se incalzesc cu povesti. Fiecare cu ce a vazut la televizor, politica, fapt divers. Urcam cu greu pe Rachitea: 10-20 de km la ora, de fapt indicatorul este jos. Drum prost. Foarte prost. Cu viteza asta, ma gandesc ca nu ajungem la timp. La un moment dat, trecem cu 38 de km pe langa o alta masina. Motorul trage din greu. Gropi, santuri, portiuni neasfaltate, gheata, pe unele locuri se circula doar pe o banda, din cauza aluviunilor de pe coastele dealurilor. Soferul trage cu doua maini de volan. Da mereu din cap. La Milesti se urca niste elevi. La Parancea, soferul mai aprinde o tigara si uita sa mai dea bilete la cei care urca. Eu nu am vrut sa scriu despre asta, de fapt nici nu mai scriu, insa pana la Pincesti, domnul sofer nu a mai dat nici un bilet. Am vrut sa consemnez si acest lucru, insa nu-l mai spun, ma gandesc, iar, si iar, ca directorul de la SC BISTRITA SA stie, si daca el stie, ce rost mai are sa scriu. Nu mai spun nimic. Geamurile nu se dezgheata. Mergem ca printr-un tunel. Niste copii deseneaza figuri de femei si barbati pe geamuri si se amuza. Dau din picioare. Sufla in palme. Gropi si iar gropi. Pe o panta, prindem 50 de kilometri. Ma mut in fata. Mare greseala. Stau inghesuit si frigul navaleste pe usile care nu se inchid. Domnul sofer are ceva caldura la picioare, el si-a construit din placaj o mica enclava. Urca mereu oameni. Coboara cadrele didactice la Nanesti, la Soci, la Petresti. La intersectia cu satul Motoc, urca vreo patru-cinci elevi. Soferul nu le ia bani, era vorba de vreo zece mii de lei, insa le da cate un pumn pe spate, din motive pe care nu le-am inteles. Drum prost, extrem de prost. Mergem cu 20-30 de km. Frig de imi vine sa urlu, insa nu vreau sa ma auda dom&#8217 sofer, care si-a aprins o alta tigara.

Cap de linie

Ma bucur ca am ajuns la Pincesti. Se facuse ziua si, conform prostului obicei ma gandesc ca majoritatea celor pe care i-am avut ca vecini de scaun merg pe acest traseu de mii de zile. Erau afara, mi s-a spus, minus 12 grade. Acum doua saptamani au fost minus 20 de grade. Trei zile cursa nu a mers. Profesorii nu au ajuns la Petresti sau Soci. „Eu fac naveta de opt ani, imi spune profesorul Ciprian David, de la scoala Petresti. Este groaznic, autobuze de acum 30 de ani, rupte, abia se taraie pe drum, usile nu se inchid, geamuri sparte, fara caldura. Platim transportul, am facut reclamatii, insa nimeni nu s-a gandit sa puna un autobuz mai bun pe acest traseu. De ce? Ne iau de prosti. Noi ne chinuim sa venim la scoala, sa invatam copiii tabla inmultirii si gramatica, iar Autogara de zeci de ani de transporta in conditii infioratoare. Mereu ni se spune ca nu sunt bani pentru innoirea parcului&#8221, ne mai spune directorul educativ de la Petresti. Si iar ma gandesc: cum intra un profesor, o profesoara, o invatatoare la ore dupa un asemenea calvar. Prima ora este ratata. Omeneste vorbind.

Boierie la Pincesti

Cadrele didactice din Pincesti fac naveta pe ruta Bacau – Racaciuni cu un microbuz, care apartine unei firme private. Doar 40 de minute, nu o ora si jumatate pe ruta cealalta. Alte conditii, mai putini bani. Doar 40 de mii biletul. Dincolo, pe partea de nord, pe unde am mers si eu, biletul costa 80 de mii de lei, cu tot cu frig si drumuri proaste. Primarul comunei, Ioan Motoc, imi spune ca a discutat in nenumarate randuri cu directorul de la SC BISTRITA SA despre conditiile de transport pe ruta Bacau – Soci- Pincesti. &#8222Ni s-a promis ca vor fi puse autobuze mai bune, ca vor opri in toate statiile, deoarece fiecare oprea unde vroia el. Nu se respecta programul, ora de sosire si plecare din statii. Cat despre drum, el este gestionat de Consiliul Judetean si stiu ca nu s-a mai pus o lopata de asfalt de 20 de ani. Dupa cum vedeti si dumneavoastra, chiar daca noi dam banii la timp, conditiile sunt aceleasi.&#8221 Nu mai rezist si vin in Bacau prin Racaciuni. Boierie.Scris de Gheorghe BALTATESCU

@ interviu cu conf.univ.dr.Venera Cojocariu, directorul Departamentului de Consiliere Profesionala al Universitatii Bacau

Abia intoarsa de la Roma, unde a participat, ca invitata, la sedinta pregatitoare de depunere a candidaturii unui program de parteneriat international, conf.univ.dr. Venera Cojocariu a acceptat sa ne acorde un inerviu-blitz, in exclusivitate.

– Ati reprezentat Universitatea Bacau la o reuniune internationala, desfasurata la Roma. Care a fost scopul deplasarii dumneavoastra in Cetatea Eterna?

– Am dat curs unei invitatii, venite in ultimul moment, pentru a participa la sedinta de lucru pregatitoare pentru depunerea candidaturii universitatii bacauane la derularea unui program de tip Socrate-Comenius, cu termen de depunere la 1 martie 2006.

– Cand, unde si cu ce parteneri ati participat la lucrarile acestei prime sedinte de lucru?

– Sedinta s-a desfasurat intre 20-23 ianuarie, la Universitatea de Studii &#8222La Sapienza” din Roma, cu parteneri de la universitati din Italia, Romania si Turcia.

– Ce tip de proiect ati prezentat la Roma?

– Un proiect de tip centralizat, finantat de Uniunea Europeana, intitulat &#8222De la scoala la munca. Cum sa gasim o orientare prin culturile locale”. Scopul intalnirii noastre la Roma a fost acela de a construi forma finala a propunerii de proiect, de a discuta obiectivele, activitatile noastre si ale partenerilor.

– Care au fost intentiile institutiei coordonatoare?

– Institutia coordonatoare a proiectului este Universitatea de Studii &#8222La Sapienza” din Roma, gazda acestei prime intalniri de lucru. Printr-o metodologie proprie, originala, care a fost pusa la dispozitia partenerilor, institutia coordonatoare si-a propus sa efectueze, pe de o parte, un aprofundat studiu intercultural, interdisciplinar, pentru a descoperi cele mai eficiente modalitati de corelare a activitatii didactice, de formare, cu cerintele de pe piata muncii, din perspectiva culturilor locale. Pe de alta parte, si-a propus experimentarea acestor modalitati in institutiile de invatamant partenere in proiect.

– Ce beneficii ar putea obtine Universitatea Bacau in urma derularii acestui proiect international?

– Am participat la aceste lucrari in calitate de director al Departamentului de Consiliere Profesionala al Universitatii Bacau si pot spune ca proiectul poate asigura acestui departament o serie de oportunitati si resurse de organizare si functionare, in conformitate cu propriile noastre obiective majore. Proiectul se potriveste perfect cu intentiile noastre si ne ofera atat o perspectiva interesanta de abordare, cat si o serie de resurse financiare, care permit transpunerea integrala a proiectului in fapt, in rezultate concrete. Pe scurt, speram ca Universitatea Bacau sa devina, prin Departamentul de Consiliere Profesionala, institutie partenera in acest important proiect european.

– Cand veti sti daca demersurile dumneavoastra au avut efectul scontat?

– Avand in vedere ca termenul limita de depunere a proiectului este 1 martie a.c., iar evaluarea se va finaliza pana cel mai tarziu la 1 iulie, rezulta ca pana la jumatatea lunii septembrie 2006 vom avea rezultatul final, care, speram noi, va fi in favoarea universitatii noastre.

– Ce le veti spune colegilor dumneavoastra, de la Universitatea Bacau, la prima intalnire pe marginea reuniunii de lucru de la Roma?

– In primul rand, le voi spune ca asemenea demersuri europene se fac cu pretul unor mari eforturi , cognitive, temporale, financiare, cu mari investitii de munca, incredere, motivatie si ca nu intotdeauna aceste eforturi sunt recompensate pe masura asteptarilor. Dar, iata, desi deplasarea noastra la Roma s-a decis abia in ultimul moment, ceea ce ne-a privat de un sprijin financiar din partea Agentiei Nationale Socrate, totusi, constienti fiind de avantajele majore ale acestor oportunitati, ne-am hotarat sa le valorificam si cred ca am reusit, la Roma, sa convingem institutia coordonatoare. Vis-a-vis de

aceste proiecte europene, trebuie sa le cautam, sa le descoperin la timp, sa comunicam imediat, convingator, sa avem curaj, sa ne implicam, sa speram. Tin sa multumesc colegilor care mi-au permis sa reprezint Universitatea Bacau si celor doua familii de bacauani, Ica si Adrian Rorich, respectiv Marina si Doru Ciuchi, care, gratie eficientei firmelor pe care le conduc, au devenit cofinantatoare ale acestui proiect, sponsorizandu-mi deplasarea la Roma.Scris de Stefan OLTEANU

Pentru a ajunge in fata unui medic, pacientii stau ore lungi la coada. Chiar daca se scoala cu noaptea in cap, tot au de asteptat. Medicii se plang ca, in loc sa-si faca meseria, completeaza hartii. Pensionarii blestema reforma sanitara si pe &#8222domnii de la Bucuresti&#8221.

La usile cabinetelor medicale este mare inghesuiala zilele acestea. Bacauanii cu afectiuni cronice au asteptat inceputul lunii pentru a-si face proviziile de medicamente. Pensionarii au luat cu asalt cladirile in care se afla cabinetele medicilor de familie. Unii s-au asezat pe bancile de pe holuri sau in salile de asteptare inca de la primele ore ale diminetii. &#8222De la ora 7 stau la coada, ne-a declarat ieri Zinica Sofrone, o pensionara care isi astepta randul la cabinetul medicului sau de familie, de pe strada Miron Costin. Este aproape ora 11 si nu am reusit sa intru in cabinet. Imi creste tensiunea de la asteptare. A fost tare aglomerat si merge foarte greu. Intra cate un pacient si ai impresia ca nu mai iese. &#8222 Tot de la ora 7 astepta Catrinoiu Maria. &#8222In fiecare luna este aceeasi poveste, ne-a declarat pacienta. Trebuie sa-mi iau tratamentul asa ca astept&#8221. Cei care au intrat mai inainte au venit de la ora 6 sau chiar de la 5. Au asteptat in fata cladirii pana au fost descuiate usile. Frigul de afara nu le face bine, caci aproape toti sunt cardiaci, dar le e teama ca nu reusesc sa ajunga la doctor. Sunt scandalizati ca o consultatie dureaza prea mult. Blestema birocratia care ii &#8222baga in mormant&#8221. Isi amintesc vremuri mai vechi, cand &#8222nu erau atatea calculatoare si atata hartogaraie. Intram la domnu&#8217 doctor, ma consulta, imi dadea reteta si asta era tot. Acum se uita in ce categorie ne incadram noi, din ce categorie sa ne dea medicamente si multe altele. Asta ne-au facut cu reforma lor domnii de la Bucuresti&#8221.

O treime din timp se pierde completand hartii

Medicii sunt de aceeasi parere: prea multa birocratie, prea multa scriptologie inutila. La usa dr. George Coneac, medic de familie, asteptau ieri in jur de 20 de pacienti. Alti 25 trecusera deja prin fata medicului pana la ora 11.00. Mare parte a timpului il pierduse insa completand hartii. &#8222O treime din timpul pe care il aloc unui pacient este mancat de birocratie, ne-a declarat dr. Coneac. Aceasta incepe cu completarea retetei. Trebuie sa fii atent la fiecare casuta. Mi s-a intamplat sa nu respect ordinea alfabetica la listele cu medicamente si mi s-au intors retetele inapoi. Trebuie sa cautam din ce lista, A, B, sau C, fac parte medicamentele. Pe cele mai folosite le-am invatat pe de rost. Pe altele le cautam in fise. Sunt aproape o mie de coduri de boli. Uneori imi ia cate un sfert de ora. Pacientul asteapta. Apoi ii completam in fisa, iar acum mai trebuie dat si decontul la finalul consultatiei: o hartie care nu-mi foloseste nici mie, ca medic, dar nici lui. Pacientii comenteaza mereu din cauza birocratiei si au dreptate&#8221. Medicii se tem ca, daca bugetul pentru medicamente compensate si gratuite le va fi repartizat lor, vor fi nevoiti sa numere fiecare pilula pe care o prescriu. &#8222Nu vom mai face fata, asa ca vom programa pacientii. Unii vor aglomera unitatile de primire urgente din spitale, iar altii nici nu vor mai ajunge la medic&#8221, a mai spus dr. Coneac. Acesta avea mai multe de spus, dar pacientii de la usa, care asteptau de ore bune, isi pierdusera rabdarea.Scris de Doina MINCU

O batrana de 84 de ani, din Serbanesti, a fost la un pas de a ramane fara casa, din cauza propriului copil. Anica Romedea a fost luata cu forta la notariat sa-i vanda pamantul unui interlop, care batuse palma cu fiul ei, Vasile Romedea. Pentru ca octogenara a refuzat sa semneze actul de vanzare-cumparare, a fost amenintata cu moartea. Politistii de la Sectia 2 au stricat afacerile interlopului cu fiul risipitor.

Inceputul acestui an i-a adus numai necazuri Anicai Romedea. In luna ianuarie i-a murit unul dintre copii. Apoi, fiica sa, care este oligofrena, a disparut de acasa de trei saptamani. In sfarsit, zilele trecute, celalalt baiat, Vasile, a luat-o cu forta la notariat sa-si puna semnatura pe un act de vanzare-cumparare a proprietatii pe care o are in Serbanesti. &#8222Toate relele din lume au navalit acum peste mine, se plange babuta. Cel mai tare ma doare insa faptul ca fiul meu, Vasile, vrea sa ma lase pe drumuri. Ieri dimineata (miercuri n.a.) m-a pacalit ca ma duce la morga sa vad daca nu o gasesc acolo pe fata disparuta. M-a urcat intr-o masina luxoasa, insa m-am trezit la notar. Mi s-au pus niste acte in fata si mi s-a cerut sa semnez. Eu am refuzat. I-am spus notarului ca nu stiu carte. Vasile s-a infuriat tare rau. M-a amenintat acolo, de fata cu toata lumea. Mi-a spus ca-mi da doi pumni in cap de ma lasa lata. M-am tinut tare. Am spus &#171nu si nu&#187 si n-a avut ce sa-mi faca. Si cumparatorul, un tigan care tot s-a invartit in jurul casei mele in ultima perioada, a fost tare furios ca n-am semnat”. Batrana spune ca a fost adusa acasa de fiul ei, care nu a contenit sa o ameninte cu moartea. &#8222Eram de fata cand Vasile i-a spus batranei ca-i da foc la casa si ca o omoara cu mana lui, daca nu semneaza actul de vanzare. A amenintat-o ca peste noapte ii pune perna pe fata si o sufoca. Probabil ca a avut o intelegere cu tiganu&#8217. O fi luat si bani pentru pamant, cine stie?!”, ne spune nora Anicai Romedea.

Interlopul a renuntat la pamant, cand a aflat ca politia a intrat pe fir

De frica fiului sau, Anica Romedea nu a mai stat acasa. Dupa ce s-a intors de la notariat, batrana s-a refugiat la o vecina, careia i-a povestit pe indelete ce i s-a intamplat. Cum si Tamara M. are interes ca terenul batranei sa nu intre in posesia altei persoane, a actionat imediat. A luat-o pe Anica cu masina si s-a oprit direct la Sectia 2 Politie. Aici a reclamat ca interlopul-cumparator a amenintat-o pe batrana cu moartea, daca nu-si pune semnatura pe actele de vanzare. &#8222Peste noapte, vecina a ramas la mine, spune Tamara M. I-a fost frica sa stea acasa la ea. De altfel, nu este pentru prima data cand fuge de raul lui Vasile”. Fiul risipitor nu se astepta ca mama sa sa faca plangere la politie. Desi batuse palma cu interlopul privind vanzarea terenului, Vasile Romedea a batut in retragere cand a vazut ca politistii se intereseaza de caz. &#8222Am facut o intelegere cu persoana respectiva sa-i vand o parte din teren, spune spasit Vasile. Eram buimacit de moartea fratelui meu, cumparatorul s-a tinut ca scaiul de mine si am ajuns la notariat. Dar nu voiam sa vand casa mamei, ci doar o bucata din gradina. Nu am luat nici un ban pentru tranzactie. Acum insa a cerut sa-i achit un milion de lei, cat a cheltuit cu benzina. Nu este adevarat ca am amenintat-o cu moartea pe mama. Vorbeste aiurea”. Politistii care s-au ocupat de caz s-au linistit in privinta conflictului de interese din familia Romedea. Vasile a promis sa nu mai faca afaceri cu pamantul care nu-i apartine. Interlopul ce urma sa profite de naivitatea lui Romedea si-a luat gandul de la proprietate, desi intocmise pana si schita pentru crasma pe care urma sa o ridice acolo. Vecina Tamara M. asteapta momentul cand octogenara va vinde terenul, iar Anica ofteaza ca nu are noroc de copii. Unul a murit, unul vrea sa o lase pe drumuri, iar unul si-a luat lumea in cap.

Scris de Lili ADOCHITEI

De la 1 ianuarie 2006 indemnizatia de crestere a copilului este de 8 milioane lei vechi si se acorda copilului pana la implinirea varstei de 2 ani sau 3 ani in cazul celor cu handicap. Poate primi acesti bani doar parintele natural sau adoptiv care a realizat venituri supuse impozitarii timp de 12 luni si opteaza pentru concediu maternal, respectiv mama sau tatal. Daca se opteaza pentru reangajarea pe piata muncii, cel care a primit indemnizatia lunara va primi un stimulent de 3 milioane lei vechi. „Deja sunt in jur de 120 de mamici care au renuntat la indemnizatia de 8 milioane si s-au incadrat in munca. Este cazul femeilor cu salarii mari care lucreaza in magistratura sau care au functii de conducere&#8221, a precizat Gheroghe Apostu, directorul Directiei Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (DMSSF) Bacau. In judetul nostru, pana la acest moment au fost inregistrate un numar de 5.696 de cereri din care 4.336 vor beneficia de plata in prima transa, respectiv in perioada 5-15 februarie 2006. Diferenta de cereri si cele care se vor mai adaugi pana pe data de 3 februarie li se va plati indemnizatia corespunzatoare lunii ianuarie in a doua transa de plata, respectiv in perioada 16-25 februarie. „Persoanele care vor depune cerere pentru acordarea indemnizatiei de crestere a copilului dupa 3 februarie, vor primi aceasta alocatie corespunzatoare lunilor ianuarie si februarie in perioada 5-15 martie&#8221, a declarat Gheorghe Apostu. El a mai precizat ca cele 5.696 de cereri de crestere a copilului vor respecta reglementarile hotararii de guvern 53/2006. „Directia de munca prin Posta Romana va anexa mandatului de plata a indemnizatiei si o declaratie complementara cererii initiale. Ea va fi completata de catre Directia de Munca cu toate elementele necesare, iar la semnarea mandatului de catre beneficiar se va semna si aceasta declaratie. Ulterior, aceasta cerere va fi returnata prin acelasi Oficiu Postal la Directia de Munca si se va anexa dosarului de drept.&#8221

Beneficiarilor acestor stimulente care au optat ca plata sa li se faca prin cont bancar, aceasta le va fi facuta prima data prin posta pentru a se regla aceste declaratii. Luna urmatoare plata indemnizatiilor se va face prin cont bancar. Din 2007, se va acorda unajutor mai mic pentru mame: 6 milioane lei vechi, valoarea stimulentului pentru cele care reintra in campul muncii pana cand copilul va implini 2 ani (3 ani in cazul celor cu handicap) va fi de 1 milion lei vechi. Aceste venituri vor fi completate de o alocatie de stat pentru copil de 2 milioane lei vechi tot pana la implinirea varstelor prevazute mai sus. Aceasta alocatie are scopul de a preveni abandonul la nastere si a stimula natalitatea.Scris de Ionut VATAFU

De la 1 ianurie 2006, masinile mai vechi de trei ani nu mai primesc autorizatie pentru taximetrie. Normele europene sunt restrictive si au in vedere siguranta beneficiarilor. Cele aflate in circulatie pot sa practice acest serviciu daca au licenta, autorizatie si ITP. Un zvon venit peste noapte a bulversat societatile de taximetrie si pe taximetristii individuali: masinile care au o vechime mai mare de trei ani nu mai pot fi inscrise pentru aceasta activitate. Pentru a lamuri care este situatia, deoarece telefoanele au sunat neintrerupt toata dimineata in redactie, ne-am adresat domnului Maricel Nechita, presedintele Camerei Taximetristilor, filiala Bacau. „Lumea a inteles gresit stirea de pe unele canale de televiziune. Da, este un proiect de lege initiat de Camera Nationala, in care se stipuleaza ca masinile care vor intra in serviciul de taximetrie incepand cu 1 ianuarie 2006 nu pot sa aiba o vechime mai mare de trei ani. Punct. Proiectul este in Parlament si asteptam sa vedem cum va iesi de la forul legislativ al tarii. Este o cerinta a institutiilor specializate din Uniunea Europeana si dorim ca 2007 sa ne gaseasca pregatiti. Asta-i tot&#8221. Cat priveste autovehiculele aflate deja in serviciul de taximetrie pot circula in continuare, daca au licenta si autorizatie, cat si inspectia tehnica periodica (din sase in sase luni este termenul de verificare). In opinia presedintelul Camerei Taximetristilor, articolul din lege a avut drept argument asigurarea sigurantei calatorilor, a celor care apeleaza la serviciile societatilor de taximetrie. Sunt proprietari de masini care au ridicat problema numarului de kilometri, chiar daca masina are peste trei ani. „Nu se ia in calcul numarul de kilometri, ci doar vechimea, ne-a mai spus Maricel Nechita. O alta problema a intervenit acum si taximetristii, dar si societatile comerciale au avut obligatia ca pana la 1 ianuarie sa-si pregateasca masinile conform hotararii Consiliului Local, mai precis este vorba de culoarea galbena, obligatorie in perioada urmatoare. Noi am obtinut doar o mica derogare de la CL pentru cei care au vopsit doar cupola, acestia mai au termen pana in iunie pentru a intra in legalitate, adica sa o vopseasca toata in galben. Celelalte masini, care au alte culori, vor fi scoase de pe traseu, dupa ce conducatorii auto au fost amendati si apoi nu s-au conformat. Au avut la dispozitie un an si ar fi trebuit sa inteleaga ca nu este joaca&#8221, ne spune presedintele Camerei.

Taximetristii

au luat foc

In strada, spiritele erau incinse. Fiecare analiza si judeca masura dupa propriul interes. In parcarea de la hotelul DECEBAL am dat tocmai peste un recent amendat cu un milion de lei pentru ca masina lui avea o alta culoare. „Ne iau pielea de pe noi. Ce mai vor, ca ne-am saturat. Mi-a dat Politia o amenda de un milion de lei, in 48 de ore trebuie sa achit 500.000 de lei. Banii astia ii fac intr-o zi de munca de 12-14 ore. La patron trebuie sa dau 2,5 milioane, la fisc alte sute de mii, la RAR, la ITP, eu impart 500 de mii de lei la 10. Toata lumea crede ca noi facem avere, abia ne tinem familia&#8221, ne spune taximetristul cu numarul de identificare 62. In discutie este nu numai vechimea masinilor, ci si capacitatea in litri a portbagajului, a masinilor cu trei usi. Nu vor mai fi admise masini cu doar doua usi laterale. Maricel Nechita spune ca este obligatoriu inscrirea pe masini a indicatorului de taxi, care reprezinta numarul de autorizatie dat de Primarie.

Un miliard pe bancheta din spate

Societatile de taximetrie nu duc lipsa de reclamatii. Asta o recunoaste si presedintele camerei. Cele mai multe se refera la timpul acordat de dispecer si cel la care se prezinta taximetristul, apoi multe reclamatii sunt cele care privesc obiectele pierdute in aceste masini, mai ales telefoane mobile. Un gest extraordinar l-a facut un taximetrist de la TTB care a gasit pe bancheta din spate un pachet, in care s-a dovedit a fi peste un miliard de lei. Taximetristul a predat banii celui care reclamase intre timp pierderea. „Avem si noi problemele noastre cu taximetristii, insa cei mai multi sunt loiali societatilor, dar si clientilor. Recomand tuturor clientilor sa fie atenti la numarul de inmatriculare, la numarul de indentificare, dar si la numele societatii care este inscrisa pe masina, atunci cand se urca in masina, pentru a putea eventual reclama neajunsurile, dar si obiectele pierdute. De fapt, aceste probleme le vom discuta intr-o sedinta, cu toate societatile si cu taximetristii independenti, pe 9 februarie.Scris de Gheorghe BALTATESCU

Inspectorul Dumitru Ficuta a trimis la festivalul de la Chisinau trei copii care au &#8222sarit” peste faza nationala. Micutii au plecat cu 8 milioane la ei, bani de transport, masa si taxa de participare. Si profesoara care a insotit participantii nu a avut asigurata decat cazarea. Castigatorii concursului international s-au ales tot cu o diploma si o farfurie. Cazul &#8222Ficuta” a intrat in atentia politistilor de la Investigarea Fraudelor.

In 2005, festivalul &#8222Micul Print”, faza nationala, s-a desfasurat in perioada 1-3 iunie, iar faza internationala tot in aceleasi zile. In mod normal, concursul de la Chisinau trebuia organizat dupa ce se tinea cel din Romania, pentru a da posibilitatea copiiilor castigatori sa faca urmatorul pas. Dar nu a fost asa. Cu toate acestea, tara noastra a fost reprezentata de trei elevi: doi de la Scoala Generala nr.15 si unul de la Scoala Generala nr.10. &#8222Copilul meu a iesit castigator doar pe scoala, ne-a declarat unul dintre parinti. Ma asteptam sa participe la faza nationala a concursului, dar spre surprinderea mea nu a fost asa. Am fost informat ca trebuie sa plece la Chisinau, direct la faza internationala. Nu mi-a venit sa cred! Desi mi s-a parut ceva dubios ca se sare o faza importanta, mi-am pregatit copilul de drum”. Cei trei copilasi urmau sa plece peste Prut, cu o profesoara de muzica, in ziua de 30 mai. &#8222Am avut un dialog foarte scurt cu domnul Ficuta, declara profesoara Gabriela S. M-a intrebat daca am trei copii talentati si am dat un raspuns afirmativ. &laquoPleci cu ei la Chisinau si sa nu ne faci de ras&raquo, mi-a mai spus domnul Ficuta”. Cadrul didactic nu a comentat decizia organizatorului festivalului. A luat legatura cu parintii, a stat de vorba cu ei si s-a pregatit de plecare. &#8222Profesoara mi-a spus ca pentru deplasare, copilul meu are nevoie de aproximativ 8 milioane de lei, declara unul dintre parinti. Am facut efortul financiar, pentru ca era o sansa pentru baiat. I-am facut pasaport si a plecat”.

Copiii bacauani au platit la Chisinau pana si taxa de participare

Desi inspectorul Ficuta s-a batut cu pumnul in piept ca banii care nu-i ies la socoteala in tara (in special banii alocati pentru premiile copiilor castigatori) au fost folositi pentru organizarea festivalului din Chisinau, micutii bacauani au platit peste tot. &#8222Ei au avut asigurata doar cazarea, intr-un hotel de categoria a treia sau a patra, ne spune profesoara Gabriela S. Pentru mancare au scos bani din buzunar, la fel si pentru transport. In plus, copiii au fost nevoiti sa plateasca si o taxa de participare, perceputa in valuta. Nici eu, ca insotitor, nu am avut prea multe facilitati. Am suportat costurile transportului si meselor. Mi s-a asigurat doar cazare. Nu am primit nici o indemnizatie pentru ca am avut grija de copiii, dupa cum domnul Ficuta nu mi-a dat nici un leu de cheltuiala. Pana acum am fost de trei ori cu copiii la Chisinau. Am facut-o insa de dragul meseriei”. Nici premiile pentru castigatorii festivalului international nu s-au dovedit extraordinare. Ca si la Bacau, micutii talentati s-au ales cu o diploma, o farfurie si un ecuson. Nici vorba de recompense banesti, cupe sau plachete.

&#8222Multi din banii pe care-i obtin in Bacau ii canalizez spre Moldova”

In luna mai 2005, inspectorul Dumitru Ficuta a depus la Primaria Bacau proiectul festivalului concurs &#8222Micul Print”, bugetul total pentru desfasurarea manifestarii fiind estimat la 180 milioane de lei. Inspectorul solicita autoritatilor locale suma de 100 de milioane, precizand in referatul respectiv ca alte 50 de milioane vor fi asigurate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, iar cu 30 de milioane vor contribui sponsorii. Pe lista de cheltuieli, organizatorul mentiona urmatoarele sume: cupe – 15 milioane, plachete – 5 milioane, ecusoane – 5 milioane, diplome – 5 milioane, afise -5 milioane, mape – 5 milioane, inchiriere sala – 30 milioane, cheltuieli jurizare – 10 milioane, premii – 30 milioane, cazare si masa – 70 milioane. Consiliul Local a fost de acord sa puna la bataie suma de 70 milioane de lei, pe care Ficuta a primit-o in doua transe. In ziua de 31 mai, a fost virata suma de 30 milioane, iar in ziua de 10 iunie s-au virat si celelalte 40 de milioane. Nu se stie cum au fost cheltuite cele 150 de milioane &#8222colectate” pentru festivalul de la Bacau. Cert este ca Dumitru Ficuta a &#8222uitat” sa dea premiile copiilor (30 de milioane), insa nu s-a sfiit sa-si puna semnatura pe acte, in locul parintilor. &#8222Am facut o greseala majora, recunoaste inspectorul. Dar am fost silit sa fac acest lucru, pentru ca am obtinut prea putini bani pentru concursul de la Bacau. Consiliul Local m-a finantat numai cu 50 milioane. Eu organizez si festivalul de la Chisinau. Multi din banii pe care-i obtin in Bacau ii canalizez spre Moldova”. Anul trecut insa, festivalul de la Chisinau a avut loc in aceeasi perioada cu cel din Bacau. A fost timp suficient ca organizatorul sa-si faca socotelile, sa vada ce bani lasa in tara si ce trimite peste Prut?! Apoi, Consiliul Local a virat mai mult de jumatate din suma solicitata dupa data de 10 iunie, cand concursul de la Chisinau era deja o amintire. In situatia data, justificarile inspectorului legate de cele 29 de milioane care trebuiau sa ajunga in buzunarul copiiilor castigatori la Bacau nu-si mai au rostul.

Politistii de la Investigarea Fraudelor sunt cu ochii pe Ficuta

Cazul &#8222Ficuta” a intrat in atentia conducerii Inspectoratului Scolar Judetean Bacau. &#8222Am discutat problema in sedinta de luni dimineata, ne-a declarat Radu Ababei, inspectorul general al ISJ Bacau. S-a hotarat sa se faca o comisie de cercetare si in functie de rezultatele comisiei respective vom lua masurile necesare in Consiliul de Administratie sau vom solicita interventia politiei. Am avut o discutie si cu domnul Ficuta. M-a asigurat pe mine si pe colegii mei ca el nu a bagat nici un ban in buzunar, chiar daca sunt cateva probleme in acest sens. Daca are sau nu acte justificative pentru sumele primite vom afla dupa ce comisia de cercetare isi va face datoria”. Dumitru Ficuta a intrat si in vizorul politistilor de la &#8222economic” care au demarat, la randu-le, o ancheta. &#8222Politistii de la Serviciul Investigarea Fraudelor s-au sesizat din oficiu si vor analiza cazul inspectorului Ficuta”, a precizat comisar Carmen Sova, purtatorul de cuvant al Inspectoratului de Politie Judetean Bacau.Scris de Lili ADOCHITEI

Cronotopul: marti, 31 ianuarie, ora 16.00, Casa de Cultura. Sub sloganul aMai bine mai tarziu decat niciodata”, balul a inceput cam cu jumatate de ora intarziere. Totusi, lucrurile s-au desfasurat repede: concurentii au intrat, au defilat, si-au luat premiile si au plecat. Toata afestivitatea” nu a tinut mai mult de… sa zicem o ora si jumatate, cu indulgenta!

Dupa deschiderea asigurata de majorete, carora cu toate inerentele mici nesincronizari le-a reusit o figura frumoasa (de aconstructie”), la sfarsit, s-a intrat repede in paine, sau de ce nu in alte produse alimentare, cum ar fi branza sau… varza. Concurentii, sapte baieti si sapte fete, si-au facut aparitia pe scena, acompaniati de huiduielile publicului (mai mormaite sau mai sonore, dupa caz) si de balbele prezentatorilor (culmea, dupa ce au stat tot timpul cu ochii in foi, s-au incurcat si la citit. Emotiile sa fie de vina?!). Concurentii se pare ca au fost si ei aalergati”, aimpiedicati”, acocosati” de emotie. Au grabit pasul de defilare, nu au avut o tinuta – macar verticala – la mers, o domnisoara nu prea stia sa mearga pe tocuri, dovada: genunchii indoiti, o alta isi dadea teatral capul pe spate ori de cate ori trebuia sa schimbe directia… si asa mai departe. Daca defilarea a fost cum a fost, apoi nici la aframantari de limba” concurentii nu au stralucit. Dupa aceea, o pauza, in care trebuia sa ne incante cu prezenta-i delicata o interpreta de muzica populara. aDar, se pare ca nu poate interpreta”, a adaugat prezentatorul, dupa ce-i facuse deja elogiul. Bulversat de aceasta intamplare, a trecut la prezentarea numarului urmator – poezii de Nichita Stanescu, strecurand in discursu-i si cateva perlute: poezia are caracter adudic” si e aneomodernista”. Cele doua fete responsabile cu recitatul au spus poezia cu mainile la spate si cu laserul in ochi… Si apoi, intarziata populara! Interpreta a cantat bine si a dansat amaruntal, maruntal”. Poate cea mai reusita a fost sceneta dupa schita lui Caragiale, aFive o”clock”, chiar daca prezentarea a continut fragmente din comentarii la limba romana (s-a vorbit despre extraordinarul simt de observatie al lui Caragiale, despre contrastul dintre aparenta si esenta…), iar actorii nu se auzeau prea bine in microfoane.
La a doua proba, in timp ce participantii isi etalau tinutele de seara (am temarcat rochia uneia dintre aspirantele la Miss: lunga, larga, bleu, din satin, croiala gen camasa de noapte…), am avut ocazia sa aflam ce detesta, ce pasiuni/ preferinte au, si motto-urile lor. Concluzia: mai toata lumea uraste minciuna, asculta manele, dance, hip-hop, iar ca motto, aproape toti vor sa(-si) traiasca… viata, clipa, la maxim, la extrem, zambind, pentru ca maine este o noua zi, sau pentru ca maine ar putea fi mai rau. Altceva, anu te incurca cu maruntisuri”, anu uita trecutul pentru ca nu stii ce-ti rezolva viitorul”, si aunde nu e batalie nu este victorie”. Ca supliciu suplimentar, cate o intrebare de cultura generala, cu trei variante de raspuns: cine a compus aOedip” (concurentul nu stia ca e vorba de Enescu), ce nationalitate are Ronaldo, unde nu ajunge vaca friptura (in India ar fi fost raspunsul corect), ce animal se mira in fata unei porti noi (cica ursul, zice participantul…). Si gata cu atorturarea” concurentilor. Cat delibereaza juriul, ava vor tine companie solistul…”. Mda, prezentatorul ne-a mai amuzat cu un dezacord, dar nu stiu cine l-a mai bagat in seama de fapt, caci jumatate din public a plecat la plimbare. Mai ales ca respectivul solist a interpretat doua melodii rock (GreenDay), iar asta nu prea a fost pe gustul manelistilor din sala (ahuooo”). Mai bine primiti au fost breakerii de la aActivisions”, iar apoi, o clipa de playback (trupa aClipa” – blonda si gelatu”). Melodii – compozitie proprie, cam in stilul raposatei formatii aGenius”, ca sa nu mai spun ca dansatorii ce evoluau pe fundal aveau o coregrafie a la 3rei Sud-Est din vremurile lor de aglorie”. :)) Desi playback, baiatu” suna ca din butoi. Fata in schimb avea voce buna, pacat ca si-o irosea pe asa siropeli: acrede-ma, vreau sa fiu numai a ta/ caci eu n-am sa mai fiu rea/ imi plange inima/ lasa-ma sa pasesc in viata ta/ te iubesc nu ma uita/ da-mi te rog dragostea”.
In sfarsit, decizia juriului: locul al treilea, Costel Epure si Mihaela Cochior, locul al doilea, Ionut Zamfir si Ioana Turcan, Mister Boboc – Sebastian Bogdan, si Miss Boboc – Simona Panaite, acea mai draguta fata” si in opinia publicului.Scris de Oana TANASA