„Acest ministru al unei tari mici face o politica mare”. Eduard Herriot.
„Titulescu a fost mai mult decat un om el a fost un profet”. Elena Vacarescu. Se cuvine sa omagiem memoria celui a carui personalitate a dominat cu stralucire si prestigiu scena politica romaneasca si internationala intre cele doua razboaie mondiale, Nicolae Titulescu. S-a nascut la 4 martie 1882, la Craiova, fiind fiul magistratului Ion Titulescu. Eminent elev la Liceul „Carol l” din localitate, obtinand premiul de onoare, in 1900 pleaca la Paris pentru a studia Dreptul si se consacra disciplinelor juridice si celor inrudite cu ele, starnind, prin cunostintele sale, admiratia unor reputati savanti francezi. Tot aici isi sustine doctoratul, pe care il obtine cu „Magna cum Laudae”. Intors in tara in 1905, este numit profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iasi, apoi, in 1909, la cea din Bucuresti, unde va milita pentru modernizarea invatamantului juridic din Romania, perfectionare care sa raspunda exigentelor dezvoltarii social-economice a tarii, infloririi stiintei si culturii romanesti. Pentru a propaga conceptiile sale juridice, politice si filozofice, Nicolae Titulescu a folosit catedra universitara, bara avocatiala, precum si coloanele publicatiilor stiintifice, discursurile parlamentare, conferintele cu caracter juridic, politic sau diplomatic. Ideile si sentimentele patriotice au fost principalul izvor in care Titulescu a gasit permanent forta necesara luptei sale consacrate apararii independentei nationale a Romaniei. „Vrem sa fim prietenii tuturor natiunilor, fara exceptie, dar in treburile noastre nu primim ca stapani decat pe noi insine”, declara Titulescu. La 4 iunie 1920, la Trianon, a semnat Tratatul de pace cu Ungaria prin care s-a consfintit recunoasterea unirii Transilvaniei cu Romania, fiind unul dintre primele obiective implinite. Problema care se punea in perioada urmatoare era respectul tuturor tratatelor de pace, lupta impotriva revizionistilor care vizau o noua reimpartire teritoriala. Din apararea fara preget a intereselor Romaniei peste hotare, Titulescu si-a facut un adevarat ideal. Unul dintre principiile sale valabile si azi a fost „indivizibilitatea pacii”, deoarece „razboiul odata declansat intr-un continent va fi foarte greu de localizat”. In acest sens a fost unul dintre principalii sustinatori ai Pactului Briant Kellog, semnat la Paris in 27 august 1928, constituit din 15 state, prin care „tarile semnatare se obligau sa renunte pentru totdeauna la razboi ca instrument de politica nationala si se angajau totodata pe veci sa nu recurga decat la mijloace pasnice pentru aplanarea diferendelor de orice natura ce ar surveni intre ele”. Titulescu s-a ocupat multi ani de problema pacii, de definirea si avantajele ei. In 1929, in sala Reichstagului din Berlin, la conferinta Dinamica Pacii, spunea: „Bunul cel mai de pret al unei tari este pacea prelungita, care singura ingaduie unei natiuni sa-si gaseasca drumul, care singura ingaduie sa se aduca civilizatiei generale, binefacerile creatoare ale geniului national”. De altfel, intre anii 1920 si 1936, marele diplomat roman a reprezentat Romania in toate sesiunile Adunarii Societatii Natiunilor Unite, prezidand, fapt unic in analele acestei organizatii, in timpul celor doua sesiuni consecutive din 1930 si 1931.
Nicolae Titulescu a fost adeptul pactelor intre tari, indiferent de regim sau de numarul tarilor semnatare. Astfel, datorita lui a luat fiinta in februarie 1933 „Mica intelegere” care avea ca membri: Romania, Iugoslavia si Cehoslovacia, iar mai tarziu, la 9 februarie 1934, la Atena, s-a semnat oficial actul de constituire a „Intelegerii balcanice” impreuna cu reprezentantii Iugoslaviei, Greciei si Turciei, avandu-l ca presedinte pe Titulescu. Pasionat de problemele majore ale tarii, carora li s-a dedicat timp de peste trei decenii, Nicolae Titulescu si-a pus intreaga sa capacitate consolidarii independentei si securitatii Romaniei, a cresterii prestigiului ei in lume. „Aparent departe de Tara – releva el – am dus de fapt Tara acolo unde ma aflam si pe cat a stat in puterile mele, am impus o atentiune internationala”. In expunerile sale, Nicolae Titulescu avertiza toate statele Europei de pericolul fascismului, de militarizarea Germaniei care, in 1935, a parasit Liga Natiunilor. A avut o atitudine intransigenta fata de razboiul de cotropire a Abisinei de catre Italia. Datorita manevrelor interne ale fortelor pro-germane, pro-fasciste, la 29 august 1936, Nicolae Titulescu este demis de la conducerea Ministerului de Externe. El paraseste tara, luand drumul exilului unde isi va continua fecunda-i activitate. In ultimii ani ai vietii se stabileste in Franta, la Cannes, unde la 17 martie 1941, la numai 59 de ani, inchide sclipitorii sai ochi pe o imagine cumplita: „icoana Tarii sale mutilata la hotare, cu care sufletul sau nu se va impaca niciodata”. Astazi, osemintele pamantesti ale lui Nicolae Titulescu odihnesc din propria-i dorinta, din martie 1992, in inima tarii, la Cimitirul „Sfanta Ecaterina” din Scheii Brasovului. Este suprema reparatie, dar si omagiul neamului romanesc fata de pilda iubirii sale pentru tara.Scris de Prof. Dumitru TATARU