1 noiembrie 2024
Acasă Blog Pagina 534

Plătești ca să fii maltratat!

Despre ce se întâmplă prin căminele, stablimentele înființate și destinate persoanelor vârstnice, rămase fără un sprijin din partea familiilor s-a mai scris prin presă, circulă informații pe rețelele de socializare, se vorbește la liber. Și, din păcate, nu de bine. Cu denumiri care fac trimitere la sfinți ocrotitori sau la condițiile ideale pe care le oferă, acestea au acoperit un gol, deoarece statul nu a mai investit în acest domeniu, cu toate că numărul persoanelor în vârstă a crescut.

Fiind private, s-a acreditat ideea că nu se subordonează, nu pot fi monitorizate de instituțiile abilitate ale statului, astfel că s-a ajuns ca acestea să funcționeze ca un stat în stat, unele cămine fiind patronate de indivizi puși pe căpătuială, fără scrupule, care nu au nicio legătură cu civilizația, cu protecția socială, cu îngrijirea persoanelor în vârstă.

Se adaugă regimul cazon, restricțiile la vizite și un personal în cele mai multe cazuri necalificat, needucat, fără studii corespunzătoare, amintind de lagărele naziste, după cum a reieșit din dezvăluirile presei și cercetările organelor abilitate. Căminele cu această destinație sunt acreditate de Ministerul Muncii, o altă instituție cu atribuții în monitorizarea activității lor este Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, cum nici Protecția Consumatorului sau Direcția Sanitar Veterinară nu sunt scutite de obligații de control.

Nimeni nu este exonerat de răspundere în caz că, așa cum s-a întâmplat în județul Ilfov, beneficiarii sunt tratați inuman, degradant, cu încălcarea grosolană a legisla ției, a bunului simț și a principiilor general umane. Și, ce să vezi, niciuna din instituțiile amintite nu-și asumă responsabilitatea, fiecare aruncând vina în curtea celeilalte, iar șeful guvernului, în stil românesc, a propus înființarea unei comisii interministeriale.

Dincolo de conotațiile politice ale cazului din Ilfov, avem de a face cu o nouă palmă pe obrazul statului, o mare rușine, care a ajuns să gireze crimele la adresa cetățenilor care și-au pus nădejdea, după o viață de muncă, în statul român și în oamenii lui.

 

Ocaziile ratate se răzbuna. Azi, cazul Valea Uzului

Am spus, intr-un comentariu de acum câteva zile, că, în politica românească ocaziile ratate vor începe să se răzbune. Prima astfel de confirmare vine în cazul Cimitirului Valea Uzului, care a fost tratat impardonabil de autorități.

Dealtfel, încă de când s-a dat sentință prin care Justiția cerea demolarea crucilor eroilor români, am zis că situația se va deteriora și lucrurile nu se vor opri. Evenimentele legate de Cimitirul de la Valea Uzului au generat o serie de consecințe neașteptate și au creat un mediu tensionat în rândul populației și al autorităților.

Un aspect esențial în rezolvarea oricărei probleme este găsirea unei soluții care să multumească toate părțile implicate. În cazul Cimitirului de la Valea Uzului, acest aspect crucial a fost ignorat. Faptul că autoritățile nu au reușit să găsească o rezolvare care să satisfacă atât drepturile eroilor români îngropați acolo, cât și dorințele comunității maghiare, a alimentat tensiunile și a amplificat conflictele.

În absența unei soluții coerente și satisfăcătoare, conflictul va continua. Si va continua ori pana cand se va ajunge la o solutie care sa multumeasca toate partile, ori pănâ când autoritatile vor da jos militaria din pod si vor trece la actiuni de forta, lucru care va complica si mai mult situația. Astfel de măsuri extreme nu ar face altceva decât să adâncească diviziunile și să perpetueze un ciclu nesfârșit de răzbunare și tensiuni.

Există o bogată colecție de presă din ultimii 70 de ani care demonstrează faptul că la Valea Uzului au fost înmormântați militari români. Treptat, din arhivele istorice încep să iasă la iveală și documente oficiale care atestă această realitate. Aceste dovezi istorice sprijină în mod concret drepturile eroilor români și contrazic negarea sau minimalizarea lor.

Acțiunea de sâmbătă, în care au fost instalate cruci de lemn, reprezintă un punct de cotitură în această problemă. Cei care au efectuat această acțiune susțin că au argumente juridice care le apără dreptul de a instala aceste cruci. Prin aceasta, ei vor să atragă atenția asupra faptului că și crucile maghiare, finanțate de Ministerul Apărării din Ungaria, au fost instalate fără autorizație. Acest lucru indică faptul că atitudinea juridică și argumentele legale devin o armă în cadrul acestei dispute, complicând și mai mult situația.

Un ultim aspect important care demonstrează că lucrurile nu vor rămâne neschimbate este implicarea politică extinsă în această problemă. Practic, toate partidele politice încearcă să capitalizeze această situație pentru a-și contabiliza profitul electoral. Aceasta arată că, în loc să se găsească o soluție pragmatică și echilibrată, aspectele politice și interesele electorale au preluat controlul, perpetuând un climat de tensiune și divizare.

În ansamblu, modul în care a fost tratată problema Cimitirului de la Valea Uzului se pare că se răzbună în mai multe feluri. Refuzul de a găsi o soluție care să satisfacă toate părțile implicate, potențialele acțiuni de forță, descoperirea de dovezi istorice și documente oficiale, argumentele juridice și instrumentalizarea politică arată că această situație complexă este departe de a se încheia. Pentru a găsi o rezolvare durabilă și echitabilă, este necesară o abordare pragmatică, deschisă la dialog și respectând drepturile și sentimentele tuturor comunităților implicate.

A apărut Revista ATENEU, nr. 646, iunie 2023

În toate punctele de difuzare a presei ale SC DEȘTEPTAREA SA găsiți ediția pe luna iunie a Revistei Ateneu, cu un sumar divers, select, bogat în evenimente, cronici literare, eseuri, reportaje, comentarii, poezie, proză, cronici de film și muzică.

La rubrica evenimente, Ștefan Radu semnează cronica-reportaj „Necesarele întoarceri identitare”, de la lansarea volumului criticului și istoricului literar Constantin Călin „Întoarceri la Alecsandri”, care a avut loc la Biblioteca Universității Vasile Alecsandri”. Citez doar trei  scurte opinii exprimate: Adrian Jicu: „Constantin Călin este un reper pentru mediul cultural băcăuan, un element identitar pe care unii, din motive doar de ei știute, par a-l ignora. Ar trebui să repetăm cine este și ce înseamnă, ce a fãcut profesorul Călin pentru Bacău, pentru literatura și cultura băcăuană”; prof.univ.dr. Vasile-George Puiu, care a dezvăluit câteva repere ale prieteniei care îi leagă, apreciind „urmele” lăsate de profesorul Călin în evoluția și consolidarea universității băcăuane. A rememorat însă și „anumite decizii și omisiuni” birocratice din mediul academic local, care i-au marcat acestuia parcursul profesional: „De ce oare Constantin Călin nu este Doctor honoris causa al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău?”, a spus universitarul băcăuan. I s-a alăturat în acest demers Cornel Cepariu, președintele filialei Bacãu a UZPR, care a reamintit celor prezenți că profesorul Călin este laureat al Academiei Române pentru activitatea sa extraordinară și că a devenit Cetățean de onoare al municipiului Bacãu. „Poate a venit vremea ca și Universitatea să recunoască toate aceste merite…” Uneori sunt greu de înțeles criteriile academice obiective care definesc spațiul universitar băcăuan, își încheie Ștefan Radu cronica, pe care o puteți citi integral, în pag.2.

Vă mai recomand: Carmen Mihalache – „Rinocerii”, în epoca post-umanului; Ioan Dănilă – Terminologia religioasă; Violeta Savu – Magia vechiului cinematograf; Marius Manta – Poezia ca plenitudine a lumii; Gabriel Pop – Interviu cu Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române: „De zece ori e crezut un străin mai mult decât un român când vorbeşte despre români”; Gheorghe Iorga – Cum citim „Iluminări”?; Dimitrie-Ovidiu Boldur – Africa, Africa! – ah, ce trecut şi realităţi crude; Vasile Spiridon – Unitatea abisală germinativă; Ionel Savitescu – Jumătate de secol cu Borges; Ion Fercu – Prejudecăţile: infern şi provocare eternă; Cornel Simion Galben – Personalităţi băcăuane: Mihai Merticaru.

10 iulie 2023

    Elevii de 10 de la „Ferdinand”

    Colegiul Național „Ferdinand I” și acum, în perioada examenelor, își reconfirmă statutul de unitate de învățământ de top, unde performanța academică este la ea acasă. Acest fapt este dovedit fără putere de tăgadă de rezultatele excepționale și foarte bune ale celor 60 de absolvenți de clasa a VIII-a, 50%  dintre aceștia obținând medii peste 9.50 la Evaluarea Națională. Nu mai puțin de patru elevi au înregistrat performanța maximă – media 10 la acest examen definitoriu pentru drumul de liceeni ce li se așterne în față. Ei sunt: Ionică Maya Maria, Manolache Ioana Rucsandra, Medvedev Medeea Ștefania și Stoica Briana Maria.

    Lor li se alătură elevii Mihai Mihaela și Gavrilă Călin care au fost admiși la orice liceu din țară grație rezultatelor de excepție obținute la Olimpiada Națională de Educație Tehnologică și Aplicații Practice (Premiul I, eleva Mihai Mihaela), respectiv Olimpiada Națională de Creativitate Științifică (Premiul I, echipajul format din elevii Gavriliu Călin și Spulber George).

    De asemenea, gândurile de apreciere ale întregii comunități ferdinandiste se îndreaptă și către cei 18 absolvenți care au obținut note de 10 fie la disciplina limba și literatura română ( 9 elevi) , fie la matematică ( 9 elevi). Și către toți absolvenții care au scris o filă de onoare în cartea devenirii personale. Cadrele didactice ale colegiului susțin și promovează progresul și rezultatele fiecărui elev, se apleacă cu înțelegere, răbdare, pasiune și responsabilitate asupra fiecăruia dintre ei. Părinții sunt aici, dintotdeauna, un partener esențial în șlefuirea unor personalități complexe, în obținerea rezultatelor frumoase, venind permanent în întâmpinarea inițiativelor școlii și sprijinind constant procesul instructiv-educativ. Așa se face că rezultatele meritorii sunt rodul muncii susținute, al seriozității și ambiției, conjugate cu demersul constant de a insufla copiilor valori și principii morale, de a le oferi modele comportamentale, de a le deschide orizontul pentru lumea ce va să vină, atât de către părinți cât și de către profesori sau de către elevii mai mari, de ciclu liceal. Acest „împreună” pe care oamenii locului îl clădesc zilnic face din apartenența la comunitatea Ferdi o bucurie, un țel, o mândrie!

    Felicitări, dragi copii ! Suntem mândri de voi toți!

    Echipa managerială și Cristina Frânculescu, consilier educativ CNF

    „Anii de gimnaziu la “Ferdinand” au însemnat pentru mine o călătorie splendidă, pe parcursul căreia am ajuns să-mi descopăr talente și pasiuni. Pot spune că din toate experiențele minunate avute până acum, cele speciale au fost etapele naționale ale olimpiadei de Educație tehnologică și aplicații practice. Mergând din clasa a V-a la această olimpiadă, dorința mea de a participa nu s-a stins odată ajunsă în clasa a VIII-a, în ciuda faptului că trebuia să învăț pentru Evaluarea Națională. A fost greu să țin pasul cu pregătirea pentru examen în timp ce învățam și pentru olimpiadă, însă obținerea Premiului I la etapa națională mi-a demonstrat că, prin muncă, dedicare și ambiție, se pot obține rezultate minunate. Datorită acestui premiu, am avut posibilitatea de a mă înscrie la liceu fără susținerea examenului. Le mulțumesc tuturor profesorilor care m-au susținut în toți acești ani și, în mod deosebit, doamnei profesoare Liliana Puiu, care mi-a insuflat pasiunea pentru disciplina Educație tehnologică și mi-a călăuzit pașii la etape naționale. Le mulțumesc și părinților mei, care îmi sunt alături și mă susținut în tot ceea ce fac. Îmi doresc să studiez tot  la Colegiul Național “Ferdinand I” deoarece vreau să continui drumul ascendent început în urmă cu patru ani.”

    Mihaela Mihai – clasa a VIII-a B

    „Sunt la Colegiul „Ferdinand I” încă din clasa pregătitoare, unde am învățat pentru prima dată că, pentru a reuși să obțin ceea ce îmi doresc, trebuie să muncesc. Timpul a trecut foarte repede. Parcă mai ieri eram în clasa a V-a și mă entuziasmam de primii pași făcuți către o lume nouă. În acești ani, clasa noastră a devenit o familie, una unită, și, chiar dacă eram doar niște copii, ne-am susținut întotdeauna unii pe alții și ne-am bucurat de succesele fiecăruia. Mă consider o persoană destul de ambițioasă, așa că m-am străduit să dau tot ce am putut la acest examen. Sigur, odată cu trecerea timpului și apropierea de ziua examenului, acumulam din ce în ce mai multe emoții, însă în dimineața probei de la limba și literatura română am decis să plec de acasă cu o energie pozitivă care mi-a alungat toate fricile mele din acele momente. Părinții au fost cei mai mari susținători ai mei și m-au ajutat în toate modurile posibile, așa că le mulțumesc pentru răbdarea pe care au avut-o cu mine. Recent mi-am dat seama că nu numai nota primită contează, ci, mai ales, drumul pe care l-am parcurs ca să o pot obține. Din punctul meu de vedere, un rol  important de-a lungul anilor l-a avut colectivul în care m-am aflat. Nu doar ca am avut colegi minunati, dar am avut și profesori care ne-au fost alături și ne-au ajutat să învățăm în cel mai plăcut mod posibil. Cu siguranță vreau să rămân la acest liceu, deoarece nu cred că m-aș simți mai confortabil în alt loc. Liceul „Ferdinand” mi-a oferit multă căldură pe parcursul anilor și posibilitatea de a participa la diverse activități interesante desfășurate datorită implicării și dedicării profesorilor și elevilor. Îi multumesc atât doamnei profesoare de limba română, Gigliola Ceunas, care ne-a călăuzit pe drumul fascinant al literaturii, cât și domnului profesor Vasile Stoica  ce reușea de fiecare dată să transforme o simplă problemă de matematică într-un joc interactiv! Multumesc tuturor profesorilor care ne-au înțeles si ne-au fost alături in fiecare clipă!”

    Stoica Briana – clasa a VIII-a A

    „Motto-ul meu în viață este “În fiecare zi o persoană mai bună decât în ziua precedentă.”, iar Colegiul Național “Ferdinand I” m-a ajutat să pun în practică acest deziderat. În acest colegiu nimeni nu este redus la tăcere din cauza ierarhizării. Copiii sunt auziți, iubiți și înțeleși. Tot ce trebuie este voință căci, în acest liceu, nu există limite pentru visate. Sunt pasionată de teatru, așa că am ajuns să fac o piesă cu o echipă minunată pe marea scenă a ReGalei Ferdinand. Urmând ca, în același an, cu aceeași echipă, acum având un nume – NightCourt, să participăm la un festival internațional de trailere pentru cărți. Pe lângă proiectele astea, au fost multe olimpiade și concursuri. Tot ce a trebuit a fost setea de cunoaștere, dorința de autodezvoltare și coordonarea profesorilor care, mândri de noi, ne-au susținut în fiecare încercare. Mulțumesc, dragă Colegiu și sigur ne reîntâlnim în toamnă! Dacă este să mă gândesc la drumul parcurs pentru a oferi acest interviu, atunci trebuie să mărturisesc  că am învățat să iubesc procesul mai mult decât rezultatul. Să mă bucur de fiecare realizare, oricât de mică și să fiu mereu mândră de mine cum sunt părinții mei. Am muncit mult, dar nu regret. “Un măr pe zi ține doctorul departe, iar un test pe zi ține zecele aproape.” Tot anul am avut ca scop principal promovarea examenului cu notă mare, iar acum, după ce am trecut de el, mă simt atât liberă și aștept o nouă motivație. Știu, în adâncul sufletului, că pornirea într-o nouă aventură numită “liceu”  îmi va deschide porți largi. Voi îmbrățișa fiecare oportunitate ce mi se va înfățișa pentru că am fost crescută cu “Persoana care greșește este cu 1000 de pași în față celei ce nu încearcă, pentru că începutul e mai aproape de sfârșit decât tribuna.” și  cred cu tărie în asta.

    Medeea Medvedev – clasa a VIII-a B

     

    „4 egal 9! Fals? Nu și de această dată, întrucât cele 4 ore ale examenului de capacitate au cuantificat 9 ani anteriori de învățământ primar și gimnazial. Pregătirea școlară și dezvoltarea personală aferente acestor ani s-au concentrat pentru reușita visată în doar câteva ore, în care gestionarea emoțiilor, atunci când totul depinde doar de tine, a fost pentru mine cheia succesului.  Experiența promovării examenului de capacitate cu media 10 mi-a arătat că perseverența, munca susținută și efortul, poate și un strop de șansă, sunt importante pentru obținerea unui rezultat meritoriu, însă nu reprezintă totul. Timpul minunat petrecut alături de colegi, excursiile, cărțile pe care le-am citit ori le-am scris, activitățile sportive și celelalte pasiuni au fost la fel de importante în dezvoltarea mea emoțională și educațională. Le mulțumesc cadrelor didactice pentru drumul parcurs împreună și le transmit recunoștință pentru susținere, grijă, sfaturile înțelepte și interesul pe care le-au dăruit educației noastre. Doamnei învățătoare Țintaru Anișoara, care m-a învățat că pot depăși orice obstacol, doamnei diriginte Savin Mihaela pentru echilibru și implicare, doamnei profesoare Gigliola Ceunaș pentru stilul pedagogic desăvârșit și nu în ultimul rând domnului profesor Stoica Vasile, un model  de intransigență și corectitudine. Le mulțumesc și colegilor mei ferdinandiști, cu care am împărtășit emoții, bucurii și clipe minunate, părinților și bunicilor, care m-au susținut și în ochii cărora citesc iubire și mândrie și tuturor celor care au fost alături de mine. O etapă s-a încheiat și deși mă bucur de o vacanță binemeritată , gândurile îmi zboară către viitor, nerăbdătoare să descopăr noile provocări ale vieții de licean.”

    Ionică Maya, clasa a VIII-a A

    „Pentru mine, a fi ferdinandist înseamnă mai mult decât a obține o educație de calitate – reprezintă oportunitatea unică de a-mi descoperi adevaratul potențial creativ, într-un mediu care încurajează excelența, inovația și munca în echipă. În acești patru ani am fost încurajat să particip la diverse competiții și festivaluri, de către profesori dedicați, care au remarcat capacitățile mele și ale coechipierilor mei. Acest lucru mi-a permis să îmi dezvolt disciplina, abilitățile tehnice și, cel mai important, încrederea în sine. Astăzi sunt mai sigur ca niciodată în tot ceea ce fac, datorită și colectivului extraordinar, alcătuit din oameni unici în toate sensurile cuvântului, cu perspective și talente contrastante, dar, totuși uniți de  pasiune și de dorința de a fi “the highest version of ouselves”. Mai mult, anii de gimnaziu m-au forțat să ies deseori din zona mea de confort. Gratie olimpiadei de Creativitate Științifică am făcut primul pas către depășirea unei frici – public speaking. Nu puteam să țin un discurs sau să prezint un proiect în fața clasei fără să îngheț, darămite să pun în lumină viziunea echipei noastre în fața unui juriu de specialiști intimidanți. Și, totuși, cu sprijinul profesorilor și al coechipierilor mei, am depășit acest obstacol. La fel pot spune și despre festivalul Boovie, care m-a învățat valoarea time-managementului și a spiritului de echipă. Îmi propun ca pe viitor să rămân ferdinandist în speranța că voi întâlni oameni deosebiți și în următorii patru ani de liceu.”

    Călin Gavriliu – clasa a VIII-a B

    „Pentru mine, Colegiul Ferdinand a fost mai mult decât o școala. El a fost casa mea, locul în care am crescut, am copilărit, dar, din păcate, acest capitol din viața mea s-a încheiat în momentul în care am ieșit din sala de examen. În ultimele două ore ca elevă în gimnaziu le-am petrecut susținând proba la matematică, gândindu-mă la faptul că ajunsesem la finalul poveștii clasei a VIII-a A. Astfel, aș vrea să le mulțumesc atât profesorilor îndrumători, care m-au ajutat să ajung la asemenea rezultate deosebite, cât și familiei mele și a prietenilor.”

    Manolache Ioana

    Corneliu Păduraru, antrenorul emblematic al echipei de volei masculin Știința Bacău, s-a stins din viață la vârsta de 73 de ani

    Astăzi, Bacăul și lumea sportului românesc plâng pierderea antrenorului emblematic al echipei de volei masculin, Corneliu Păduraru, care a trecut în neființă la vârsta de 73 de ani. Fostul președinte și vicepreședinte al clubului universitar, Corneliu Păduraru a dedicat peste patru decenii din viața sa echipei Știința Bacău, devenind unul dintre cei mai longevivi antrenori din sportul românesc.

    Corneliu Păduraru a fost parte integrantă a istoriei echipei de volei masculin a Științei Bacău timp de 44 de ani, începând din 1975 până în 2019. El a avut o contribuție imensă la cele mai mari performanțe ale clubului, devenind o figură simbolică în lumea sportului băcăuan.

    Inițial, Păduraru a început ca jucător de volei în cadrul echipei, iar ulterior și-a combinat rolul de jucător cu cel de antrenor. Efortul, pasiunea și devotamentul său i-au adus în cele din urmă poziția de antrenor principal al echipei de volei masculin a Științei Bacău.

    Sub îndrumarea sa, Știința Bacău a obținut cea mai bună clasare din istoria sa în prima divizie de volei masculin. În anul 1988, echipa pregătită de Corneliu Păduraru a reușit să termine Divizia A pe locul al patrulea, o realizare notabilă pentru club. De asemenea, în alte trei rânduri, în anii 1995, 2001 și 2002, echipa a reușit să se claseze pe locul al șaselea, confirmând astfel valoarea și talentul antrenorului lor emblematic.

    Corneliu Păduraru va fi mereu amintit ca o figură emblematică în istoria echipei de volei masculin a Științei Bacău și în lumea sportului românesc. Pasiunea, dedicarea și devotamentul său pentru acest sport au inspirat și vor continua să inspire tineri sportivi și antrenori. Pierderea sa lasă un gol imens în comunitatea sportivă, iar amintirea sa va fi mereu păstrată în inimile tuturor celor care l-au cunoscut și l-au iubit.

    Învăţaţi de la mine

    Mulţi au fost, sunt şi vor fi învăţătorii lumii acesteia, acei care s-au străduit, se străduiesc şi se vor strădui să aducă omenirii un dram de fericire pe acest pământ.
    La vârsta de şapte ani copilul este trimis la şcoală şi acolo primeşte primele noţiuni, primele cunoştinţe de literatură, matematici, geografie, botanică, zoologie, fizică, chimie, astronomie etc. Toate menite să-l facă înţelept şi fericit. Cu toate acestea, nu se află nici măcar un singur loc pe pământ unde oamenii să fie total mulţumiţi şi fericiţi, oricât de multe cunoştinţe ar avea.
    Altfel decât învăţaţii acestei lumi, Isus ne spune: Învăţaţi de la mine! Atât ucenicii, cât şi oamenii de rând, ba chiar şi duşmanii, l-au numit: Învăţător (cf. Mt 19,16; 22,16 etc.).
    Dar învăţătura Mântuitorului cine a pătruns-o? Cine a înţeles-o deplin? Cine a trăit-o? Numai acela care a înţeles predica de pe munte, cele opt fericiri. Așadar, cine-i? Desigur, numai acela care se străduieşte să fie, asemenea lui Isus, blând şi smerit cu inima.
    „Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară” (Mt 11,29).
    Nici imaginea jugului şi nici cea a inimii nu par prea interesante pentru lumea de azi. Cuvântul la ordinea zilei, pentru omul modern, este libertatea. Unii strigă: Jos jugul cenzurii, impozitele absurde, restricţiile de circulaţie etc.! Alţii: Lăsaţi inima în seama preoţilor, noi trebuie să producem, să realizăm planul menit să readucă paradisul pe pământ! Isus continuă să ne spună: Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima!
    Avea dreptate necredinciosul Nietzsche când a spus că el a căutat cea mai mare greutate şi a aflat că este el însuşi pentru sine: Am căutat cea mai mare greutate şi am aflat că aceasta sunt eu însumi.
    Când Isus ne invită să învăţăm de la el, când Tatăl ne cere să-l ascultăm pe el, vor să ne elibereze tocmai de această greutate, de noi înşine pentru a ne transpune în ştiinţa iubirii. Ştiinţa iubirii este jugul lui Isus, aceasta este povara dulce care duce la fericire.
    Emilio D’Angelo spune că numai cunoaşterea implică o egalitate de natură. Cristos s-a făcut om ca să ne facă mai conştienţi de ignoranţa noastră, să ne trezească pasiunea după cunoaşterea lui Dumnezeu.

    Pr. Richardo-Dominic Baciu

    GADARA ȘI HOTARELE EI…

    Duminica a V-a după Rusalii. O demonstrație despre străfunduri pustiite, duhuri ce înrobesc, vindecare, libertate și Înviere. Un prilej de a ni se arăta slava lui Dumnezeu. O tandrețe a Mântuitorului față de firea umană, fără precedent ori asemănare. Un fel de nevedere al adevăratului câștig, pentru că porcii zilei, în care duhurile cer scăpare, se vădesc mai importanți decât unii oameni, pentru concetățenii cei înspăimântați. Și o nedorință a mântuirii: îngerii căzuți, îngăduiți să-și încerce posibilitatea mântuirii, nu emit vreun gând de smerenie, ci fug spre adâncuri.
    Evanghelistul Matei (8, 28-34; 9, 1) ne prezintă detaliile întrevederii într-un mod de-a dreptul parcimonios. Dar cu un accent clar și bine pus. Omul este o unitate a contrastelor prin faptul că este creatură, dar totodată chip dinamic al Creatorului. El este în extremă dependență de Dumnezeu, dar și capabil să cugete, să lucreze și să tindă spre o relație tot mai strânsă cu Subiectul suprem. Textul biblic ne dezvăluie faptul că nu putem fi puternici, arătându-ne goliciunea ori mușchii, înzorzonându-ne cu valori de carton, aur, ori argint. Viguroși suntem doar la picioarele Domnului, așezați în siguranța cordialității Sale dumnezeiești pentru noi. Căci, smerita întâmplare din margine de cimitir a Gherghesenilor este ticluită și miezului lumii în care trăim. În câte rânduri nu ne-a cercetat Domnul, pentru a ne recalibra forța de mântuire, explicându-ne că valorăm mai mult decât am putea noi înșine înțelege. Și de ce este important a pricepe că nu trebuie să creștem și să sporim în cultura de turmă, preocupându-ne de cimitirul ultimativ al falselor valori…
    În ipostaza locuitorilor Gadarei ne regăsim cu toții. Porcii inimilor noastre sunt păguboasele sentimente și posesiuni. Să privim doar la ale noastre răspunsuri, atunci când simțim că ne sunt afectate comoditățile și rutina. Nimeni, însă, nu ne cere a ne dezbrăca cu totul de cele ale acestei lumi. Trebuie doar a le fixa locul, potrivit ierarhiei valorilor vieții noastre. De n-o vom putea-o face, vom fi la fel de păgubiți ca locuitorii cetății de astăzi. Să îndrăznim!

    Inspector scolar,
    pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

    Satul Păncești din comuna Sascut, primește gaz metan prin noua conductă de 7 km

    O conductă de gaz de 7 km lungime a fost pusă în funcțiune, sâmbătă,  în satul Păncești, comuna Sascut, marcând momentul în care primul consumator a primit oficial gaz metan prin acest obiectiv de infrastructură mult așteptat. Lucrarea, în valoare de 1,5 milioane de euro, a fost realizată de compania Delgaz Grid, cu sprijinul administrativ al Primăriei Sascut, care planifică extinderea rețelei de gaze în zonă.

    Reprezentanții Primăriei Sascut au anunțat că alți 11 km de conductă vor fi instalați în sat, pornind din tronsonul inaugurat astăzi, pentru a asigura furnizarea de gaz metan către consumatorii casnici din zonă. Delgaz a confirmat că există deja 55 de branșamente în așteptare și că acestea vor fi realizate în perioada următoare. Investiția în rețeaua de gaze nu a implicat costuri pentru bugetul local, iar costurile de racordare ale primului consumator au fost suportate de furnizorul de gaz.

    Parteneriatul eficient între administrația locală și mediul privat se dovedește a fi un succes la Sascut, contribuind la dezvoltarea comunității locale. „Implicarea primarului Ionel Apostol și a echipei sale a jucat un rol decisiv în reușita acestui proiect, evitând obstacolele birocratice care ar fi putut întârzia investiția”, a declarat prefectul Lucian Bogdănel.

    Inaugurarea conductei de gaz marchează un moment semnificativ pentru comunitatea din satul Păncești și aduce beneficii semnificative pentru locuitorii localității. Acum, consumatorii vor avea acces la o sursă mai sigură și mai eficientă de energie, ceea ce va îmbunătăți calitatea vieții în zonă.

    Programări online pentru înscrierea autovehiculelor la Direcția de Impozite și Taxe Locale

      Direcția de Impozite și Taxe Locale (DITL) a lansat o nouă platformă online pentru programarea înregistrării autovehiculelor, eliminând astfel stresul și timpul lung de așteptare la ghișeele instituției. Cu ajutorul acestei noi soluții digitale, procesul de înregistrare devine mai rapid și mai eficient pentru toți cetățenii.

      Începând de astăzi, cetățenii pot face programări online accesând link-ul https://taxe.municipiulbacau.ro/. Un aspect important de menționat este că nu este necesară crearea unui cont pentru a face o programare. Utilizatorii trebuie să completeze doar câteva informații de bază, cum ar fi numele și prenumele posesorului autovehiculului ce urmează să fie înregistrat, adresa de email și seria șasiului mașinii.

      După ce se completează formularul de programare, utilizatorii vor primi un email de confirmare cu un link pe care trebuie să-l acceseze pentru a confirma programarea. Această măsură de securitate adițională asigură că programările sunt autentice și valide.

      La momentul programării, cetățenii trebuie să prezinte la sediul DITL actul de vânzare/cumpărare al autovehiculului, cartea de identitate a mașinii și cartea de identitate a persoanei pe numele căreia va fi înmatriculată aceasta. Aceste documente vor fi verificate și înregistrate în sistemul DITL, iar procesul de înregistrare a autovehiculului va fi finalizat într-un timp cât mai scurt.

      150 de cruci de lemn la Cimitirul Valea Uzului

      Astăzi, în cimitirul de la Valea Uzului, a avut loc o acțiune în urma căruia 150 de cruci de lemn au fost amplasate în locul crucilor de beton, care au fost recent îndepărtate în urma deciziei instanței. Acțiunea a fost organizată de grupuri naționaliste, generând controverse și declarații contradictorii din partea partidelor politice.

      Partidul SOS a emis critici ferme la adresa acțiunii organizate în cimitirul de la Valea Uzului. Potrivit reprezentanților acestui partid, aceasta acțiune nu face decât să alimenteze tensiunile etnice și să aducă prejudicii relațiilor dintre comunitățile implicate. În schimb, Partidul AUR a aprobat și a susținut acțiunea, considerând că amplasarea crucilor de lemn este o expresie a identității naționale și a dreptului la memorializare.

      Relatări din teren indică faptul că au avut loc incidente și acte de sicanare între participanți și forțele de ordine.

      Organizatorii acțiunii susțin că nu au nevoie de aprobare sau autorizație pentru amplasarea crucilor de lemn, argumentând că legea nu impune astfel de cerințe pentru astfel de monumente funerare. Aceștia subliniază, de asemenea, că crucile de lemn instalate anterior, acum câțiva ani, pe cheltuiala Ministerului Apărării din Budapesta, nu dispun de autorizații valide. Această afirmație ridică întrebări cu privire la conformitatea amplasării lor cu reglementările legale.

      Situația de la Cimitirul de la Valea Uzului continuă să fie subiect de dispută și tensiuni.

      Sursa foto

      Un grup de pasionați de motociclete se alătură unei cauze nobile pentru a aduce bucurie în viața a două familii nevoiașe

        Un grup de motocicliști din Bacău s-au unit pentru a aduce zâmbete și fericire în viețile a două familii nevoiașe din zonă. Ei își propun să strângă cât mai multe donații pentru a veni în ajutorul celor 8 copilași care se află în situații dificile.

        Inițiativa a fost lansată după ce o asociatie locală le-a prezentat grupului de motocicliști două cazuri de familii aflate în nevoie. Prima familie provine din Galeri, Horgesti, iar cealaltă din Bacău. Fiecare caz este unic și necesită o abordare personalizată pentru a veni în întâmpinarea nevoilor specifice ale acestor familii.

        Cu scopul de a aduna cât mai multe lucruri necesare, motocicliștii îndeamnă comunitatea să doneze orice pot, pentru a aduce un strop de bucurie în casele acestor familii. În special, sunt binevenite haine, alimente neperisabile, articole de igienă personală și jucării pentru copii. Toate donațiile vor fi primite cu inima deschisă și vor fi distribuite în mod echitabil între cele două familii.

        Pentru a face acest demers mai spectaculos, motocicliștii din Bacău invită și posesorii de motociclete din zonă să li se alăture în această inițiativă. Cei care doresc să participe pot veni alături de ei pentru a impărți ajutoarele către familiile nevoiașe. Această acțiune nu numai că va aduce un plus de emoție, dar va atrage și atenția asupra cauzei lor nobile.

        „Dorim să transformăm această inițiativă într-un moment de solidaritate și fericire”, a declarat unul dintre organizatori. „Vrem să aducem un zâmbet pe chipurile copiilor și să arătăm că întreaga comunitate se poate uni pentru a face bine.”

        Pentru a dona sau pentru a se alătura acțiunii, cei interesați sunt încurajați să trimită un mesaj de anunț prin intermediul paginii de socializare a grupului de motocicliști. Oricine este din Bacău sau din împrejurimi și dorește să ofere ceva în folosul acestor familii nevoiașe este binevenit.

        Recurs la sentimente

        Scuzele sunt monumentele incompetenţilor.

        Viorel Moldovan

        Trecutul prezent. Nu știu dacă aceste două dimensiuni temporale pot sta alături fără a trezi  nostalgii, dorințe, bucurii pentru timpul de ieri și împliniri ce ar putea fi pentru cel de astăzi, cât mai ales pentru cel de mai târziu, frustrări ale neputinței de a schimba cursul unor lucruri ce s-au abătut de la matca lor sentimentală, hotărârea de a te opune implacabilului, speranța de a reuși într-un demers restaurator de istorie și temeinicie. Toate acestea reunindu-se într-un singur atoatecuprinzător și definitoriu ACASĂ. Despre care un cugetător anonim dar la spusele căruia facem adeseori apel: „Acasă este un loc în care crești dorind să pleci și îmbătrânești dorind să te întorci”.

        Știm foarte bine cu toții  că exodul românesc postdecembrist ne-a lăsat și ne lasă în continuare satele orfane de locuitorii săi, îndeosebi de cei tineri și de adolescenți, aceștia risipindu-se în cele patru zări ale lumii. Ușile caselor se închid încremenind în așteptare, școlile rămân pustii de elevi, orizonturile speranțelor de mai bine se îngustează tot mai mult.  Un celebru scriitor englez imortaliza, cândva, un trist și dureros adevăr: copacii mor în picioare. La români, truismul este altul: casele, școlile ne mor în picioare. Iar noi, cei care, cândva, le-am dat viață și rosturi, ne stingem de dorul lor. Cum bine se mărturisea despre spiritul afectiv românesc marele nostru povestitor de la Humulești în amintirile copilăriei sale: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele […], parcă-mi saltă şi-acum inima de bucurie!”

        Cu un astfel de sentiment tonifiant de apartenență afectivă aveam să fiu  dăruit, nu cu multă vreme în urmă, de către doi concitadini, vechi și statornici parteneri de „cuvinte potrivite” pe ogorul slovelor și ideilor meșteșugite – profesorii de limba și literatura română pre numele lor  Maria și Grigore Codrescu. Dascăli de referință pentru mulți dintre tinerii băcăuani și mentori de condeie, făcători de arte frumoase ale literaturii și de exegeze critice. Ei înșiși  truditori prolifici pe ogorul creației. Doi într-o barcă – dacă ar fi să-l parafrazăm pe englezul Jerome K. Jerome –, care au navigat ani fără de număr și navighează în continuare pe oceanul facerii de bine și de frumos pentru semenii lor. Și cel dintâi pentru oamenii din spațiul de țărână căruia le aparțin, adică cel din care și-au tras seva de viață și de devenire/împlinire. Sperând să ajungă totuși și cât mai curând, cu vești bune, la limanul lor de orizont sentimental: satul Berbinceni, din comuna Secuieni. Au croit destine. Acum mai au un singur dor, mi-au spus, și le duc vorba mai departe: amintirile nu ne lasă cu niciun chip să acceptăm, pasivi, cum trecutul se îndepărtează tot mai mult de noi, riscând să ducă în neființă și uitare unul dintre cele mai dragi lucruri nouă: școala din sat, adică locul în care am deslușit cele dintâi litere ale alfabetului și de unde ne-am luat, mai apoi, zborul spre împlinirile noastre de mai târziu și dintotdeauna. Nefiind singurii, tot de aici  pornind către  orizonturile lor civicoprofesionale zeci de generații. O școală a cărei istorie este una demnă de a fi înscrisă în pantheonul românesc al învățării de carte și despre care  profesorul Nicolae Ifrim scrie, în lucrarea sa monografică „Comuna Secuieni-Bacău de-a lungul vremurilor”: „Potrivit ordinului Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice nr. 2863/1892, se înființează o școală primară mixtă în satul Berbinceni. Învățătorul  numit s-a prezentat la post începând cu data de 1 martie 1892  […)].  Între anii 1897 şi 1899 s-a construit un local pentru școală, care  avea două săli de clasă […]. Școala a fost frecventată și de copii din satele Fundeni, Chiticeni și Văleni, până în momentul înființării școlilor proprii”. Un alt detaliu ce se impune a fi subliniat și scris cu majuscule: inițiativa înființării acestei școli într-un sat cu numai „920 de locuitori, dintre care doar 76 știu a ceti și scrie”, a aparținut ministrului din epocă al respectivului minister, Spiru Haret, cel care este considerat a fi fost cel mai mare reformator  al școlii românești din secolul al XIX-lea, tot el fiind cel care i-a definit menirea și i-a statuat rolul printr-o celebră metaforă: „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”.  Din periplul activității sale, de 108 ani, mai sunt de reținut două momente definitorii: din 1948 – anul reformei învățământului românesc postbelic –, aici a funcționat și ciclul gimnazial, până în 1979, acesta fiind desființat din cauza lipsei de elevi, ca rezultat al migrației masive a populațiilor sătești către zonele industriale. Mai apoi, exodul postrevoluționar masiv de după 1989 „a desăvârșit  opera”, școala fiind închisă în anul 2000, din lipsă de elevi. Istorie închisă între coperți de amintiri? Între ziduri al căror destin nu mai poate fi altul decât prăbușirea și trecerea în uitare?  Dar „greșelile nu se iartă, ci se repară”, spunea cândva marele nostru istoric Nicolae Iorga. Este tocmai ce vor să facă, acum, cei doi dascăli băcăuani, pentru școala din satul lor, de unde și-au început drumul de la învățăcei la învățători. De mai bine de două decenii grija lor este aceea de a repara ceea ce alții au greșit prin indiferență, prin lipsă de implicare, prin absența civismului militantist, știindu-se foarte bine că „oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac”, un adevăr indubitabil rostit cândva de marele nostru poet național. Ori, în mai bine de două decenii de la momentul când aici a răsunat  clopoțelul vestind ultima oră de clasă, timpul a intrat  într-o pauză fără de sfârșit.

        Dar și veșnicia își poate avea propriul sfârșit. Grație celor doi dascăli, demersurilor constante ale acestora pe lângă notabilitățile administrative ale comunei Secuieni – Consiliul Local și Primăria –, orchestrate și prin implicarea nemijlocită a Consiliului Județean, școala  își poate dobândi o nouă identitate sub acoperământul căreia ar avea șanse reale de a  reveni la statutul de promotoare a valorilor educativ-spirituale ale locului. Clădirea (care încă stă bine pe picioare), protejată de statutul său de obiectiv de patrimoniu cultural național, ar putea fi transformată/amenajată, cu costuri minime de la bugetul Primăriei,  în centru cultural în care să funcționeze o bibliotecă înzestrată prin donații private de carte și un punct de informare/documentare pe bază de voluntariat, o miniexpoziție care să reunească piese vestimentare tradiționale, obiecte de uz gospodăresc, documente ș.a. din arhivele locale, un cabinet medical la care să aibă acces și locuitorii din satele  Fundeni, Chiticeni și Văleni, dar și – de ce nu? – un amplu panou al onoarei pe care să fie expuse fotografiile excelențelor satului, ale celor care au scris, onorând-o prin faptele lor și îmbogățindu-le continuu, istoria așezării. Între aceștia: Cezar și Cleopatra Uncescu, Gheorghe și Maria Banu, Vasile și Telezna Grosu, dându-li-se astfel formă, chip și valoare de adevăr și cuvintelor rostite cândva de regele Ferdinand I: „Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa”.

        Iar pentru a se împlini cu adevărat și cât mai repede cu putință această „pohtă  ce pohtesc” pentru întreaga comunitate cei doi promotori și susținători ai ideii, soții Maria și Grigore Codrescu, nu e nevoie de altceva decât ca aleșii obștei secuiene să vibreze, la rândul lor, la sentimentele aderenței reale la  valorile patriotismului local al celor ce alcătuiesc comunitatea de astăzi, pentru a avea ce transmite, la rândul lor, celor de mâine și de mai departe.

        Mihai Buznea

         

         

         

         

         

         

         

         

         

         

         

         

        Ion Ionescu de la Brad omagiat în Bacău la 205 ani de la naștere

        Societatea Națională de Retrologie Agrară din România (SIRAR) a organizat, prin intermediul filialelor sale din Bacău și Neamț, în parteneriat cu Direcția pentru Agricultură Județeană (DAJ) Bacău, Societatea Horticultorilor din România și Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău un seminar de omagiere a personalității și operei savantului Ion Ionescu de la Brad, ctitorului Școlii românești de Agronomie, la împlinirea a 205 ani de la nașterea sa. Manifestarea a avut loc la DAJ, în curtea căreia, la împlinirea a 200 de ani de la nașterea savantului, a fost ridicat un bust al său.

         

        La evenimentul moderat de președintele Filialei Bacău a SIRAR, istoricul Vilică Munteanu, au participat Adrian Solomon – directorul DAJ Bacău, preotul protopop onorific dr. Florin Aurel Țușcanu – președintele Filialei SIRAR Neamț, părintele arhimandrit Andrei Ioniță, de la Catedrala Episcopală din Roman, inginerul Ion Măzăreanu, din Roman, pasionat cercetător al vieții și operei savantului Ion Ionescu de la Brad, dr. ing. Silvia Ambăruș – de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău, ing. Emil Munteanu – membru al SIRAR Bacău și viceprimarul comunei Negri (în care se află și satul Brad), Dănuț Patrichi. În sală s-au aflat și membri ai filialelor Bacău și Neamț ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Asociației naționale Cultul Eroilor.

        Adrian Solomon a adresat un salut de bun venit participanților la simpozion, dar a pledat și pentru ca fermierii de astăzi să înființeze o școală proprie de agricultură, care ar fi foarte necesară. Un salut a fost adresat și de Dănuț Patrichi.

        Viața, personalitatea și opera savantului omagiat au fost evocate de dr. ing. Silvia Ambăruș („Ion Ionescu de la Brad – ctitorul cercetării agricole din România”, părintele Florin Aurel Țușcanu („Ion Ionescu de la Brad și Romanul”, orașul în care s-a născut savantul), Emil Munteanu („Ion Ionescu de la Brad – deschizător de drumuri și precursor, primul profesor de științe agricole din România”).

        O interesantă prezentare pe aceeași temă a făcut și Ion Măzăreanu, inclusiv a celei mai recente lucrări semnată de el, „Cărțile și broșurile scrise de Ion Ionescu de la Brad” (Ed. Autograf, Piatra neamț, 2023).

        La final, istoricul și colecționarul Vilică Munteanu a surprins asistența cu prezentarea celor 16 medalii și insigne din impresionanta sa colecție dedicate savantului, una emisă în doar trei exemplare.

         

        O personalitate marcantă pentru știință

        Ion Ionescu de la Brad s-a născut pe 24 iunie 1818, la Roman, dar o bună parte din copilărie a petrecut-o la moșia schitului de la Brad, pe care o administra tatăl său. A studiat la Academia Mihăileană, apoi în Franța. În anul 1841 s-a întors în țară și a început să predea cursuri de știință agricolă la Academia Mihăileană. Evenimentele anului 1848 din Moldova și Muntenia l-au avut ca protagonist și pe Ion Ionescu de la Brad, după care a fost exilat opt ani în Turcia, dar unde a fost expert și consilier imperial, director al Școlii de Agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și trei mici ferme model pentru țăranii greci etc. După 1857 a fost primul director al statisticii din Moldova (1859), apoi profesor de contabilitate, economie politică și financiară la Iași.

        Pentru susținerea drepturilor țărănimii, a înființat patru gazete, cea mai cunoscută fiind „Țeranul Român” (1861-1863), a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcătuirea Legii pentru Reforma Agrară și numit inspector general al agriculturii pentru toata țara (1864-1869) și a îndrumat aplicarea reformei agrare din 1864. În 1869 a preluat moșia schitului de la Brad, împreuna cu fratele său, Nicolae. Acolo a practicat o agricultură exemplară și a întemeiat o școală practică de agricultură.

        S-a stins la Brad, unde a și fost înhumat.

        La bicentenarul nașterii sale, SIRAR a organizat la Bacău un impresionant simpozion de omagiere, la care a venit, din SUA, și strănepoata savantului, Irina Chiose.

        În Bacău, o stradă și sala de ședințe a Sucursalei Județene CECCAR poartă numele savantului, iar casa sa din Brad este în renovare avansată.

         

        Vacanță fără griji în afara țării? Sunt trei documente care nu trebuie să-ți lipsească din bagaj

        Pentru o vacanță relaxantă și lipsită de griji în afara României, există trei documente esențiale pe care nu ar trebui să le lași acasă: asigurarea RCA, asigurarea de călătorie și polița CASCO, scrie site-ul studiifinanciare.ro. Acestea te vor proteja în situații dificile și îți vor oferi liniștea de care ai nevoie în timpul călătoriei.

        Asigurarea RCA este obligatorie în România și este valabilă și în majoritatea țărilor europene. Această asigurare te protejează în cazul în care provoci un accident și acoperă daunele materiale cauzate altor vehicule sau proprietăți. Deținerea unei polițe RCA te asigură că poți călători legal în afara țării și că vei fi protejat în cazul unui accident. Este important să verifici dacă polița ta RCA include și componenta Carte Verde, care te protejează în întreaga Europă.

         

        În cazul în care ești implicat într-un accident în afara țării, trebuie să completezi cu atenție toate rubricile formularului de constatare amiabilă de accident sau să aștepți autoritățile competente să întocmească documentele necesare. Este recomandat să obții o copie sau să faci o fotografie a documentului de asigurare al vehiculului implicat în accident. Dacă accidentul s-a produs într-o țară membră a Spațiului Economic European, te poți adresa Biroului național din acea țară sau poți contacta BAAR (Biroul Asigurătorilor Auto din România) după întoarcerea în țară.

         

        Pentru a fi complet protejat în timpul călătoriei, asigurarea CASCO este un „must have”, mai ales în anumite țări. Această asigurare facultativă îți oferă acoperire în cazul în care tu ești vinovat de un accident sau în cazul în care mașina ta este furată. În țări precum Bulgaria, unde furturile de mașini sunt frecvente, asigurarea CASCO devine aproape indispensabilă. Este important de menționat că asigurarea CASCO nu este disponibilă pentru mașinile cu o vechime mai mare de 10 ani sau are restricții privind riscurile acoperite.

        Pentru a beneficia de asigurarea CASCO, vei plăti un procent din valoarea de piață a mașinii. Prețurile pot varia în funcție de valoarea mașinii și de oferta asigurătorilor, iar acoperirea poate include reparații și despăgubiri în caz de furt. Este important să citești cu atenție excluderile și restricțiile din polița CASCO, deoarece anumite situații pot fi excluse de la acoperire.

        Înainte de a pleca în călătorie, sănătatea ta trebuie să fie o prioritate. O asigurare de călătorie simplă poate fi una dintre cele mai ieftine și utile asigurări. Aceasta îți oferă acoperire pentru tratamente medicale în caz de urgență, iar costurile medicale în străinătate pot fi extrem de ridicate. Pentru un preț accesibil, vei primi tratamente medicale de până la 30.000 de euro. De asemenea, poți adăuga la polița de călătorie acoperire pentru bagaje și protecție împotriva anulării excursiei.

        Asigurările de călătorie au și ele excluderi și restricții, așa că este important să le citești cu atenție. De exemplu, sporturile considerate periculoase pot fi excluse din acoperire, dar poți cumpăra un supliment de asigurare pentru astfel de situații.

        În concluzie, dacă vrei să te bucuri de o vacanță fără griji în afara României, asigurările RCA, de călătorie și CASCO sunt esențiale. Aceste documente îți oferă protecție financiară și liniște în cazul unor situații neprevăzute. Asigură-te că le ai în bagaj înainte de a pleca în călătorie și bucură-te de vacanță!

        Succese remarcabile pentru sportivii din Onești la Campionatele Europene de Juniori II Youth U17 și U15

        Oneștiul, oraș cunoscut ca leagăn al sportului, continuă să confirme această titulatură, impresionând prin performanțele obținute de talentații sportivi ai Clubului Sportiv Municipal Onești la Campionatele Europene de Juniori II Youth U17 și U15, desfășurate recent la Chișinău.

        Lucian Cambei, fratele deja binecunoscutei halterofile Mihaela Cambei, a fost unul dintre cei mai strălucitori sportivi ai echipei, aducând acasă nu mai puțin de trei medalii notabile. El a obținut două medalii de aur la total și la stilul aruncat, demonstrându-și calitățile de excepție în acest domeniu.

        De asemenea, Lucian a câștigat o medalie de argint la smuls, confirmându-și valoarea și perseverența în competiție.

        Sipos Alexia, o altă speranță a sportului oneștean, a reușit să urce pe podium de trei ori, obținând titlul de triplă vicecampioană europeană.

        Alexia a fost premiată cu trei medalii de argint la disciplinele smuls, aruncat și total, demonstrând astfel abilitățile și tenacitatea de care dă dovadă în cadrul competițiilor internaționale.

        De asemenea, sportiva Maria Ghihaniș a reușit o performanță extraordinară, devenind triplă campioană de Juniori II Youth U17. Maria a cucerit trei medalii de aur, dominând competiția și confirmându-și statutul de campioană în a cincea zi de concurs la Europenele din Moldova.

        Aceste rezultate notabile nu ar fi fost posibile fără munca susținută a sportivilor, a antrenorilor și a întregii echipe a Clubului Sportiv Municipal Onești.

        Ei merită felicitări pentru eforturile lor continue de a duce numele orașului pe cele mai înalte podiumuri și de a aduce onoruri în comunitate.

        Oneștiul rămâne un adevărat exemplu de excelență sportivă, iar performanțele remarcabile obținute de acești tineri talentați reprezintă o sursă de inspirație pentru întreaga comunitate.

        Șoferii care conduc beți sau drogați și produc accidente grave nu mai primesc pedepse cu suspendare

        Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea denumită „Legea Anastasia”, care impune pedepse severe pentru șoferii care conduc sub influența alcoolului sau drogurilor sau fără permis de conducere și sunt implicați în accidente grave.

        Această lege a fost înaintată în memoria micuței Anastasia, o fetiță de doar 4 ani din Iași, care a fost tragic ucisă în fața propriei case de către o șoferiță care conducea fără permis de conducere.

        Legea prevede că șoferii care comit infracțiuni de conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe sau conduc fără permis de conducere și sunt responsabili de accidente grave vor fi trimiși direct în închisoare, fără posibilitatea de a beneficia de pedepse cu suspendare.

        Actul normativ completează articolul 91 alineatul (3) din Legea nr. 286/2009, astfel încât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să nu mai poată fi dispusă pentru infracțiunea de ucidere din culpă în aceste situații.

        Concret, legea stipulează că „Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor prevăzute la articolul 192 alineatul (2) și (3) dacă acestea au fost săvârșite în condițiile articolului 335 sau 336”. Astfel, șoferii care cauzează accidente mortale din culpă în urma conducerii unui vehicul fără permis de conducere sau sub influența alcoolului sau drogurilor vor fi direct condamnați la închisoare.

        Această lege reprezintă un pas important în încercarea de a preveni și descuraja astfel de comportamente periculoase în trafic, asigurând că cei vinovați de astfel de tragedii sunt sancționați adecvat. „Legea Anastasia” aduce o schimbare semnificativă în sistemul de pedepse pentru infracțiunile rutiere grave, promovând siguranța și responsabilitatea în trafic și dorind să protejeze viețile cetățenilor.

        Cu toate că nimic nu poate aduce înapoi viața micuței Anastasia, această lege poartă numele ei și servește drept amintire a tragediei care a avut loc acum mai bine de un an, sperând să prevină astfel de incidente teribile în viitor și să ofere o formă de dreptate pentru victime și familiile acestora.

        Peste 100 de copii din județul Bacău au primit binecuvântarea lui IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

          În cadrul unei ceremonii religioase desfășurate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a binecuvântat peste o sută de copii care au participat la școala de vară organizată de către Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din satul Cucuieți, comuna Dofteana, județul Bacău.

          În fața celor mici, IPS Teodosie a rostit o rugăciune de călătorie, cerând binecuvântarea divină și protecție pentru toți copiii în timpul lor de călătorie și în activitățile desfășurate în această perioadă specială. Arhiepiscopul a împărtășit din înțelepciunea sa și a oferit cuvinte de învățătură, îndemnându-i pe copii să rămână în credință și să învețe din învățăturile lui Iisus Hristos.

          De asemenea, în semn de afecțiune și apreciere, IPS Teodosie a oferit daruri copiilor, semnificând astfel bucuria și dragostea pe care le împărtășește cu toți credincioșii. Aceste daruri reprezintă și o amintire frumoasă a momentului special petrecut în cadrul școlii de vară.

          Evenimentul a fost susținut de Sectorul activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Tomisului, coordonat de Pr. Marius Constantin Murariu, Consilier eparhial, iar proiectul școlii de vară a fost coordonat de Preotul Gheorghe Vlad și Prezbitere Maria Izabela Pricop, care au avut grijă ca toate activitățile să se desfășoare într-un mod organizat și benefic pentru copii.

          Această inițiativă a avut scopul de a aduce bucurie, educație și spiritualitate copiilor care au participat, oferindu-le oportunitatea de a învăța și de a se apropia de valorile creștine într-un cadru prietenos și plin de iubire. IPS Teodosie și întregul personal implicat au reușit astfel să creeze un mediu propice pentru dezvoltarea spirituală și personală a copiilor, contribuind la formarea lor în spiritul credinței și al tradițiilor creștine.

          Dar dacă nu tăierea pădurilor ci concurența omului în ceea ce privește hrana determină urșii să coboare în sate?

          O postare recentă semnată Cristian Niculescu pe rețelele sociale a stârnit interes și dezbateri aprinse în special în ceea ce privește relația dintre oameni și urși. În mesajul său, Niculescu abordează problema creșterii numărului de urși în zonă și impactul acestora asupra comunității locale. De asemenea, el face o comparație interesantă între noțiunea de Bears Lives Matters (BLM) și situația locală în Munții Apuseni.

          Problemele întâmpinate în Țara Moților

          Cristian Niculescu își petrece mult timp în Munții Apuseni, explorând zonele montane cu bicicleta sau pe jos. În interacțiunea sa zilnică cu localnicii, el a aflat despre problemele cu care aceștia se confruntă în ceea ce privește prezența sălbăticiunilor în gospodării, în special a urșilor, mistreților și vulpilor. Pentru a se proteja de posibile întâlniri cu urșii, Niculescu merge în munte înarmat cu petarde, sperând să-i sperie în cazul unei confruntări.

          Creșterea numărului de urși și conflictele cu oamenii

          Prezența sporită a urșilor în zonele locuite din Munții Apuseni se datorează înmulțirii efectivelor de urși și concurenței pentru hrană. Activitatea umană, cum ar fi extinderea așezărilor, defrișarea pădurilor și culesul intensiv de fructe de pădure, afectează habitatul urșilor. Lipsa hranei vegetale îi determină pe urși să devină mai agresivi și să caute hrană în gospodăriile oamenilor, atacând animalele domestice, cum ar fi vacile.

          Birocrația și dificultățile legale în gestionarea conflictelor

          Soluționarea problemelor legate de urși implică o birocrație complexă. Pentru a extrage sau lichida un animal sălbatic care provoacă pagube, este necesară implicarea autorităților locale, completarea de formulare și plata taxelor către asociațiile de vânători. Procesul este adesea îngreunat de timpul necesar autorităților pentru a răspunde și de cerințele legale. Mai mult, există restricții stricte referitoare la uciderea unui urs, chiar și în cazul în care acesta atacă animalele de fermă. Aceste obstacole juridice și birocratice adaugă un nivel suplimentar de dificultate în gestionarea eficientă a conflictelor dintre om și urs.

          Ce spune Cristian Niculescu?

          „Mulți membri ai sectei Bears Lives Matters invocă tăierea pădurilor ca factor agravant pentru disperarea lui Moș Martin, care dă buzna peste oameni. Lucrurile stau un pic invers. Defrișarea are ca efect sporirea hranei pentru urși și nu doar pentru ei. Dar trebuie să te ducă mintea ca să înțelegi asta! În pădurea aflată la stadiul de masiv închis, plantele (deci hrana animalelor) se dezvoltă mai greu, din cauza luminozității slabe.

          Deci nu tăierea pădurilor mână ursul spre așezările omenești. Ci concurența pe care oamenii i-o fac la hrana vegetală. Știți culegătorii de fructe de pădure, care rad ciupercile, murele, fragii și zmeura. Îi vedeți cu gălețușele pe care le vând la marginea drumului. Lipsit de hrana vegetală, ursul omnivor devine mai mult carnivor, se duce și atacă vaca omului. E vorba și despre regimul de hrană, proteic sau nu.

          Din august, ursul începe să mănânce ca disperatul, ca să atingă nivelul energetic necesar traversării iernii. Adică halește mult ca să ia în greutate și să aibă de unde slăbi în sezonul rece, când hrana e rară. Cel mai bine e să pună pe el grăsime iar asta nu se pune cu fragi și mure!”, spune el.

          Nu cei mai puternici, ci cei mai slabi urși coboară în sate

          Ursii sunt animale oportuniste și își folosesc cu zgârcenie energia acumulată din hrana, scrie Niculescu. Acest fapt explică de ce apariții tot mai dese ale ursilor au loc în zone precum livezi, lanuri de porumb sau pe versanții montani sudici, unde nu există păduri masive, dar cresc plante precum afine, mure și merișoare, care constituie o sursă de hrana pentru aceste animale.

          El crede că apariția ursilor în așezările umane este rezultatul competiției pentru hrana dintre oameni și animalele sălbatice. Activitățile umane, cum ar fi defrișarea pădurilor sau culesul intensiv de fructe de pădure, afectează resursele alimentare ale ursilor. Lipsa hranei vegetale determină animalele să caute hrană în gospodăriile oamenilor, ajungând să atace animalele de fermă.

          În contextul unei creșteri excesive a populației de ursi, una dintre soluțiile propuse este extragerea exemplarelor mai slabe din populația de ursi, în special acelea care provoacă pagube în gospodării.

          O altă alternativă este așteptarea ca ursii să se adapteze la lipsa de hrană, astfel încât ursoaicele să nască mai puțini pui și de talie mai mică, care vor consuma mai puțină hrană.

          „Așa, dragi membri ai BLM, uneori e mai bine îi împuști pe cei mai slabi sau să îi relochezi în altă țară, care și-ar dori urși. Ursul nu e un pet pe care să-l hrănești din mână și să-l plimbi în lesă. Dar voi puteți să aberați în continuare”, a încheiat Cristian Niculescu.

          CJ Harghita a depus plângere penală împotriva ONG-ului care vrea să amplaseze 150 de cruci în Cimitirul Valea Uzului

            Consiliul Județean Harghita a depus o plângere penală împotriva liderului Asociației „Calea Neamului”, Mihai Tîrnoveanu, pentru intenția sa de a amplasa 150 de cruci în Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului.

            Președintele Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba, a depus un denunț la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, acuzându-l pe Mihai Tîrnoveanu de instigare. Acesta ar fi îndemnat publicul prin postările de pe rețelele de socializare să finanțeze ridicarea ilegală a celor 150 de cruci și să participe la amplasarea acestora în Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului.

            Toate aceste acțiuni sunt considerate ilegale deoarece nu există autorizații, avize sau consimțământul proprietarului cimitirului, comuna Sânmartin.

            Borboly Csaba a declarat presei că plângerea penală a fost făcută pentru instigare la ură, rasism și xenofobie, dar și pentru profanarea cimitirelor. El a furnizat „24 de pagini de print screen-uri” care demonstrează că Frăția Ortodoxă, Calea Neamului și mai mulți oameni publici au făcut declarații împotriva legii.

            De cealaltă parte, Mihai Tîrnoveanu de la „Calea neamului”, susține ca se află în deplină legalitate:

            „Sunt voci atât din tabăra maghiară, cât și din cea românească care spun că ceea ce facem noi este ilegal. Răspund: este în primul rând legitim, căci avem două certitudini documentate din punct de vedere istoric: în luptele de la Valea Uzului din 1916 au murit sute de români, iar conform documentelor din perioada interbelică și din anii 1985, 1988, în Cimitir au fost înhumați și militari ai Armatei Române, ultimele două surse, stipulând un număr de 148 eroi români înmormântați aici.

            În al doilea rând, din punctul de vedere al avizelor, crucile de lemn au alt statut decât cele din piatră, beton.

            În al treilea rând, foarte important, intrarea în deplină legalitate a celor 150 Cruci din lemn pe care le vom ridica se poate face conform legii și după instalarea lor. De ce nu obținem mai întâi avizele și după aceea să ridicăm crucile? E simplu, pentru că acordarea acestora ar putea dura ani de zile și pentru că, din nou spun, avizele se pot acorda și ulterior în deplină legalitate. Jertfa eroilor nu se negociază în ani de zile, nici măcar în clipe, am întârziat deja prea mult. Aici răspund celor care afirmă că și aceste Cruci din lemn vor fi demolate asa cum au fost cele din beton.

            Nu este deloc asa. Dacă cineva le va demola sau distruge, fără o hotărâre judecătorească, va răspunde direct din punct de vedere penal, riscă bine de tot pușcăria, căci crucile sunt in proprietatea noastră”, a declarat Tîrnoveanu.

            „Cele 600 de cruci lemn si monumente maghiare nu au niciun fel de aviz și stau în cimitir de peste 25 de ani. Dacă partea maghiară va merge în instanță împotriva crucilor noastre tot din lemn, ca și ale lor, vom merge și noi în instanță față de crucile lor ridicate fără niciun fel de aviz peste mormintele tuturor militarilor de diferite naționalități din Primul Război Mondial înhumați la Valea Uzului. Noi nu vrem demolarea niciunei cruci, de-a lungul celor 4 ani, românii au aprins lumânări și la crucile lor”, a mai adăugat acesta.

            În 2022, Tribunalul Bacău a anulat autorizația de construire a 50 de cruci și a unui monument în Cimitirul Valea Uzului, emisă de Primăria Dărmănești, și a dispus desființarea acestora. Această decizie a fost ulterior confirmată de Curtea de Apel Bacău prin respingerea recursului pe 10 februarie.

            După ce parcela românească din Cimitirul Valea Uzului a fost desființată și crucile și monumentul au fost înlăturate, președintele Asociației Calea Neamului, Mihai Tîrnoveanu, a anunțat că va merge la Valea Uzului în data de 8 iulie pentru a amplasa cele 150 de cruci în locul celor îndepărtate.