Societatea modernă, de-a lungul decadelor, ne-a modelat valorile, comportamentele și aspirațiile printr-o varietate de mijloace, fie ele reclame, mass-media sau politici publice. Am fost supuși unui proces constant de influențare, într-o direcție anume, doar pentru ca mai târziu să ni se spună că ceea ce ni s-a insuflat este greșit și că ar trebui să ne schimbăm din nou. Această dinamică nu este doar confuzantă, ci adesea frustrantă pentru indivizi, care ajung să se simtă manipulați și trădați de o societate care se răzgândește constant în privința valorilor pe care le promovează.
Un exemplu clasic este cel al reclamelor la țigări. În trecut, fumatul era promovat agresiv ca un simbol al statutului social, al puterii și al libertății. Reclamele din anii ’90 prezentau oameni de succes, atrăgători și încrezători care fumau, sugerând că țigările nu doar că îți îmbunătățesc imaginea, dar îți conferă și un aer de sofisticare. Astăzi, însă, fumatul este văzut ca un viciu dăunător, iar fumătorii sunt adesea demonizați. Statul, care odinioară permitea aceste practici și chiar beneficia de pe urma taxelor provenite din vânzările de țigări, a trecut acum la o poziție în care fumatul este nu doar descurajat, ci și penalizat financiar prin accize mari și taxe suplimentare, totul sub pretextul protecției sănătății publice și a bugetului.
Un alt exemplu relevant este legat de sucurile acidulate. Pentru generații, am fost bombardați cu reclame care ne promiteau o experiență revigorantă, socială și fericită, în asociere cu consumul de băuturi carbogazoase pline de zahăr. Aceste produse erau prezentate ca parte integrantă a unui stil de viață activ și modern. Acum, însă, ni se spune că aceste băuturi sunt extrem de dăunătoare pentru sănătatea noastră, contribuind la obezitate și alte boli cronice, și că trebuie să le evităm. În plus, ambalajele acestor produse, adesea din plastic, ne fac acum să ne simțim vinovați pentru impactul pe care îl au asupra mediului, deși, în trecut, tocmai companiile care le produceau ne îndemnau să consumăm cât mai mult.
Automobilele reprezintă un alt punct în care societatea și-a schimbat dramatic discursul. De zeci de ani, reclamele auto ne-au făcut să credem că deținerea unui vehicul, în special unul mare și puternic, era esențială pentru succesul personal și profesional. Cine nu avea mașină nu era „cineva”. Astăzi, aceeași societate ne spune că nu este „sustenabil” să folosim mașini personale, că poluăm, și că ar trebui să renunțăm la automobile în favoarea transportului alternativ, precum bicicletele sau transportul în comun. Infrastructura, odată dedicată în totalitate șoselelor pentru autoturisme, este acum ajustată pentru piste de biciclete și trotinete, semn că mobilitatea personală a fost redimensionată sub presiunea noilor idealuri ecologiste.
În perioada comunismului, ne-am confruntat cu penurii de alimente precum carnea, zahărul, uleiul sau pâinea, iar după Revoluție, societatea ne-a spus că suferisem din cauza lipsei acestor produse. Ni s-a sugerat că libertatea de a consuma carne și alimente procesate era un simbol al bunăstării și al prosperității. Astăzi, însă, ni se spune că aceste alimente nu sunt sănătoase, că trebuie să ne schimbăm regimul alimentar pentru a ne îmbunătăți sănătatea și pentru a salva planeta. De exemplu, carnea roșie este prezentată acum ca fiind nesustenabilă și dăunătoare mediului, iar unii activiști propun chiar taxe suplimentare pentru a o face inaccesibilă publicului larg, încurajând în schimb dietele vegane sau vegetariene.
În plus, reclamele la produsele de frumusețe au creat timp de decenii un ideal de frumusețe inatacabil. Industria cosmetică ne-a vândut ideea că doar prin utilizarea unor anumite produse vom fi atractivi, prezentabili și acceptați de societate. Astăzi, se pune un accent tot mai mare pe „naturalete”, iar multe dintre acele produse promovate în trecut sunt acum criticate pentru ingredientele lor nocive pentru sănătate și mediu, deși au fost ani de zile considerate standardul de aur.
Industria modei a trecut și ea printr-o schimbare bruscă. Ne-a împins să cumpărăm haine „la modă”, schimbând colecții la fiecare sezon și creând un consumism excesiv. Fast fashion-ul a fost promovat ca accesibil și atractiv, dar acum aceleași companii care ne-au încurajat să cumpărăm în exces ne spun că practicile noastre sunt dăunătoare mediului și muncitorilor din țările în curs de dezvoltare, cerându-ne să ne schimbăm obiceiurile de cumpărare în favoarea unei mode mai „durabile”.
Acest ciclu constant de schimbare a valorilor și standardelor, impus de către societate și industrii, lasă mulți oameni în derivă, confuzi în fața unor noi reguli și norme care par să vină mereu cu o nouă agendă. Ani de zile, am fost convinși să adoptăm anumite obiceiuri, doar pentru a fi, mai târziu, criticați și penalizați pentru aceleași lucruri pe care societatea le-a considerat odinioară „cool” și „aspiraționale”.
