Ovidiu Budeanu a falimentat PARTIZANUL/A disparut o fabrica celebra

Cei care locuiesc pe strada Stefan cel Mare din municipiul Bacau sunt dezolati de privelistea oferita de locul unde odinioara se afla Fabrica de Pielarie si Incaltaminte &#8222Partizanul”. Un maidan si o gramada de moloz, atata a mai ramas din vechea fabrica bacauana. Vestita in lumea intreaga pentru calitatea produselor, &#8222Partizanul” a ramas doar o amintire. Aici se confectionau, printre altele, pantofi din piele de curca pentru Elena Ceausescu si cizme de vanatoare pentru fostul dictator. Aproape toata armata romana era incaltata cu ghete produse la Bacau. Cu alte sute de mii se dotau militarii din Irak, Iran, Kuweit etc. Acum, incaltamintea marca &#8222Partizanul” sau &#8222Cotidian” nu mai exista, ca si fabrica de altfel. Cumparata de omul de afaceri Ovidiu Budeanu, fosta &#8222Partizanul” a ajuns o ruina. In evidentele Registrului Comertului, firma figureaza &#8222in dizolvare”. La aceeasi adresa, in evidentele Ministerului Finantelor, figureaza o societate, TABCOBAC SA, cu un singur salariat.

Cu putin timp inainte de Revolutie, Fabrica de Pielarie si Incaltaminte &#8222Partizanul” avea aproape patru mii de angajati. A fost cunoscuta mai intai sub acest nume, ulterior devenind &#8222Cotidian”, dar si sub aceasta titulatura fiind la fel de vestita in lumea intreaga. Din nefericire, existenta ei si a miilor de angajati avea sa se franga imediat dupa decembrie 1989. Fabrica a intrat intr-un con de umbra din care nu a mai putut iesi si s-a sfarsit pana la urma intr-o gramada de moloz. &#8222Eu cred ca un rol deosebit de important l-a jucat in acele zile de ianuarie 1990 campaniile de denigrare a oamenilor care lucrau acolo, a celor ce isi asumasera conducerea acestei fabrici. Este extrem de usor sa manipulezi masele”, spune Gheorghe Pirvu, ultimul responsabil cu politica din fabrica. &#8222Imediat dupa Revolutie incepuse un atac puternic impotriva fostilor comunisti, toata lumea fiind indemnata sa se debaraseze de ei si de ceea ce au facut rau in tara. Ce rau facusera acestia in fabrica &laquoPartizanul&raquo? Nu mint deloc daca afirm ca, pe vremea lui Nicolae Ceausescu, fabrica ajunsese vestita in intreaga lume. Pantofii din piele de curca si cizmele cow boy ajunsesera vestite in America de Sud, Japonia si SUA, ca sa nu mai vorbesc de Europa, unde incaltamintea fabricata in Bacau era foarte solicitata”, povesteste Gheorghe Pirvu. Se angajase ca ucenic in 1945, la fabrica fostului patron Filderman. &#8222Fabrica avea pe vremea lui Filderman o sectie de tabacarie, una de incaltaminte si una de croitorie. Pentru tabacarie exista si o moara unde se macina coaja, pentru tanin. Pieile erau aduse cu caruta din tot judetul. Interesant este faptul ca Filderman construise si o hidrocentrala care ii furniza energia electrica necesarra productiei. Exista un canal pe atunci cu apa din Bistrita. Cei mai in varsta isi amintesc de vechiul stavilar. Filderman avea si o moara, pe strada Turbinei, care a ars insa. Cand m-am angajat eu, director era Iuju Stainer. Directorii si maistrii locuiau in cladirea in care acum se afla Curtea de Apel. La parter erau birourile, iar la etaj locuintele acestora. Mi-amintesc si acum, veneau la serviciu cu trasura. Din cate stiu, se pare ca acea cladire a fost revendicata dupa Revolutie de urmasii lui Filderman, ca si cladirea in care se afla TERMLOC, ce apartinea tot familiei Filderman. Nu stiu insa daca si fabrica”, isi aminteste Gheorghe Pirvu. A venit nationalizarea in 1948 si totul a intrat in posesia statului, iar fabrica incepuse sa se dezvolte.

Sotii Ceausescu se incaltau la &#8222Partizanul”

&#8222Cea mai infloritoare perioada a fabricii a fost pe timpul lui Ceausescu. Pornita cu doar 40 de muncitori, fabrica a ajuns in cativa ani la peste 4000 mii de angajati. De unde se lucra cu benzi glisante formate din carucioare de lemn, se ajunsese la benzi rulante adevarate, masini de cusut moderne, luasera fiinte noi sectii iar productia era foarte mare, ca si solicitarile de altfel. E drept, ni se cerea sa ne angajam ca vom depasi planul, luna de luna, an de an, noi o faceam, dar asta era doar pe hartie. Nu acest lucru era foarte important, important ca eram pe pietele mondiale, pe cea interna sI aveam specialisti de prima clasa. Mi-aduc aminte ca fostul director Dan Pricop se angajase intr-o sedinta in fata unui prim secretar ca vom depasi planul. Eu n-am fost de acord si nici nu eram de fiecare data. Intr-un moment in care era mai bine dispus, i-am explicat respectivului de ce ma opuneam. Imi dadeam seama ca minteam. Stiti ce mi-a spus fostul prim secretar? Ca nici el nu credea in angajamentele noastre dar era nevoit sa le accepte, din cauza raportarilor catre centru. &laquoStiam ca ma mintiti si minteam si eu mai departe&raquo, mi-a spus razand fostul prim secretar” isi aminteste Gheorghe Pirvu. In fiecare an se confectionau la &#8222Creatie” pantofi pentru Elena Ceausescu. &#8222Fostul director de la AVICOLA, Petru Placinta, oferea pe piata pielea de curca. Era vorba despre pielea de pe picioare. Din aceasta, noi faceam posete si incaltaminte de dama. Exportam in America de Sud, spuneau ca e din piele de crocodil. In fiecare an, ii trimiteam Elenei Ceausescu o pereche de pantofi si o poseta. Veneau si ministrii si luau cadouri de acest gen. Pentru dictator, confectionam cizme de vanatoare, port arma si port hart. Nu a vizitat niciodata fabrica”, spune Gheorghe Pirvu. Mai sunt cateva amanunte interesante. Prin anii 83 – 85, fabrica a tinut si o echipa de fotbal in Divizia B. Era un inginer la &#8222Creatie”, Mitica Ungureanu, care stia numarul la pantofi la toti arbitrii din tara! La &#8222Partizanul” a lucrat si prima sotie a arbitrului Mircea Salomir, pe atunci portar la SC Bacau, mama actualului arbitru, Marian Salomir, decedata intre timp.

&#8222Budeanu a luat fabrica pe nimic”

&#8222Pot afirma cu tarie ca Ovidiu Budeanu a cumparat fabrica &laquoCotidian&raquo pe criterii politice si pe bani putini sau pe datorie, spune Gheorghe Pirvu. Din cauza disensiunilor si a valului starnit in ianuarie 1990, n-a fost posibila o privatizare a fabricii cel putin prin metoda MEBO. S-au tot schimbat directorii, unii au fost dati afara la cererea muncitorilor, cum a fost cazul cu Dan Pricop, un om exceptional si care a facut mult bine fabricii. Dar lumea uitase si spunea sa mai fumeze si altii kent. In acea luna m-am pensionat si eu, pentru ca nu putea suporta umilinta. Fabrica era dotata tehnologic din toate punctele de vedere. Se infiintase o sectie de Fibrotex iar pielea &laquobox&raquo de la &laquoCotidian&raquo era vestita. Nu s-a mai vrut sa se continue si decaderea a inceput de cand Ovidiu Budeanu a intrat in posesia fabricii. Cum necum, a inceput demolarea ei, desi un timp s-a mai facut incaltaminte, sub alta denumire, Prodbac. Necunoscuta fiind, erau putine solicitari, asa ca rentabilitatea a scazut drastic.Din moment ce fabrica a disparut, inseamna ca actualul patron nu a avut intentia sa faca ceva, sa mentina &laquofirma&raquo si locul ocupat pe piata. Nu stiu la ce s-a gandit Ovidiu Budeanu, insa a inceput cu vanzarile, inchiderea unor sectii de baza, a continuat cu cantina fabricii, sectia Fibrotex. Aici se aflau utilaje din Italia, noi noute. Au fost vandute la fier vechi. S-a continuat cu inchirierea spatiilor si in scurt timp fabrica nu mai exista. A scazut si numarul muncitorilor, infiorator de mult. Nu stiu ce intentii are patronul, care este de fapt stapanul locului viran care a mai ramas dupa demolarea cladirilor. Sa faca un Mal sau o retea de magazine Bila. Incaltamintea marca &laquoPartizanul&raquo sau &laquoCotidian&raquo a ramas doar o amintire. Frumoasa pentru unii, trista pentru altii. Sunt oameni care si-au mancat tineretea in fabrica, au pus umarul la dezvoltarea si afirmarea ei. Ce s-a ales din munca lor? Praful si amintirile. Chiar daca aproape toate vin din vremea de trista amintire. Si nu murea nimeni de foame, locuri de munca erau, se organizau microrevelioane, excursii, copiii salariatilor mergeau la Cresa sau Caminul &#8222Partizanul”, cei tineri locuiau la Blocul Tineretului. Nu era luxul de pe lume, insa era primul pas”, ne spune vadit emotionat Gheorghe Pirvu, fost salariat la ceea ce a fost odata Fabrica de Pielarie si Incaltaminte &#8222Partizanul”, ulterior &#8222Cotidian”, rivala cu nu mai putin vestita &#8222Clujeana”. 4000 de oameni au ramas someri, la care se adauga situatia precara a familiilor acestora. Un liberal, un candidat la functia de primar al municipiului, a reusit in doar cativa ani sa inchida o fabrica profitabila, cu nume sI renume. Acum, lucreaza doar buldozerele.

In evidentele Registrului Comertului, COTIDIAN SRL, cu numarul de inregistrare 34/802/1997 si cod fiscal 9694828, la rubrica STAREA FIRMEI, este trecut – DIZOLVARE. De asemenea, societatea nu mai figureaza in evidentele Ministerului Finantelor.Scris de Dan MINDIRIGIU, Gheorghe BALTATESCU