Sunt oameni care-ți pot schimba viața; în bine sau în rău. Osho este unul dintre ei. Nume de la naștere: Chandra Mohan Jain. Este perceput ca filosof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas. La 30 de ani de la moartea lui, spiritul ideilor sale este în ofensivă.
L-am putea asemui cu Nietzsche, cel care spunea că ,,Dumnezeu a murit”, în vreme ce creştinismul a ajuns la sfârşit iar omul, îndreptându-se din centru către nimic, trebuie să zămislească Supraomul? Posibil, dar numai dintr-o anumită perspectivă: idealul apariției unui nou tip de ființă umană. Această ființă ar fi, potrivit lui Osho, un Zorba Buddha. Un om capabil de a se bucura atât de plăcerile lumești, cât și de marea seninătate a spiritului. Un scriitor american, Tom Robbins, a spus despre Osho că este ,,cel mai periculos om de la Iisus Hristos încoace”. Sunday Mid-Day (India) l-a inclus în lista celor zece persoane care au schimbat destinul Indiei. O listă din care nu lipsesc Gandhi, Nehru și Buddha însuși. Osho este un fel de Socrate al secolului al XX-lea. Persuasiunea sa are însă glasul unui imperativ structurat în manieră psihologică modernă, din care lipsește uneori libertatea socratică a cugetării libere, nemanipulate. Osho este un psiholog de o altă factură, de vreme ce ne spune că ,,psihologii continuă să muncească pe șoareci, fiindcă nu dau mai mult credit decât atât unui om. Ei cred că dacă pot înțelege mintea unui șoarece, au înțeles omenirea”. (Osho, ,,Libertatea de a fi tu însuți”, București, Editura Litera, 2019, p.107) Îl percep pe Osho ca pe un guru talentat, nu ca pe un filosof.
Pentru Osho, ,,nu există nici soartă nici destin”, (ibidem, p. 48), decât dacă vrei să scapi de responsabilitate. ,,Dacă există Dumnezeu, omul nu poate niciodată să fie liber.” (ibidem, p. 44). ,,Dumnezeu trebuie să moară pentru a fi salvată libertatea omului.” (ibidem) Mai mult, ,,și religia trebuie să moară (…). Și trebuie să creăm o religiozitate care nu are Dumnezeu și nici religie, care nu are pe nimeni deasupra, mai puternic decât tine, și nicio religie organizată, care să creeze diferite tipuri de colivii – creștină, mahomedană, hindusă, budistă. Colivii frumoase…” (ibidem, p. 46) Da, omul este doar o marionetă, pe lângă Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu și religia trebuie să moară, susține Osho… Dostoievski, marele apărător al credinței întru Dumnezeu, i-ar căuta, democratic, beregata lui Osho: ,,Dacă Dumnezeu nu ar exista, totul ar fi permis!”. Și încă un gând: ,,…dacă Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat”. (F. M. Dostoievski, „Frații Karamazov”, vol. I, București, Editura Univers, 1982, p. 217)
În India există ,,Stațiunea internațională de meditație Osho”. Ocupă o suprafață de 16 hectare. Mii de persoane o asaltează, anual. Meditații, cursuri, seminarii, bucătărie specială, Spa, spectacole, dans, cazare, tehnologie de vârf… ,,Osho Auditorium” este cea mai încăpătoare sală de meditații din lume. Adepții lui Osho au creat o veritabilă industrie a persuasiunii din ideile acestui guru. ,,Omul, așa cum este, nu este de ajuns. El poate fi mai mult, poate fi mult mai mult. Orice este el, este doar o sămânță. Nu știe ce potențial poartă în sine”… (ibidem, p. 48) Această idee a lui Osho este exploatată la maximum.
Deocamdată, cel puțin, dărâmătorii de statui și doctrine nu s-au gândit să treacă și peste Osho, cu buldozerele nihilismului. Osho s-a gândit însă și la această variantă. Iată-i premoniția: ,,Odată ce începe să se întâmple ceva, atunci apar problemele. Odată ce ceva va crește în viața ta, fără a crește în inimile mulțimii ce te înconjoară, vei deveni un străin, vei deveni un outsider. Și mulțimea nu iartă niciodată străinii, mulțimea nu iartă niciodată outsiderii; îi distruge. Trebuie să-i distrugă, doar pentru a avea conștiința împăcată”. (ibidem, p. 72)
