Duminică, 19 Septembrie, pe dealul Sugura, în zona numită Moscoșeni, satul Buruieniș, au fost descoperite oasele unui soldat rus din Primul Război Mondial. Cei care au făcut descoperirea sunt membrii Asociației Prospectorii Istoriei, care cercetează zona frontului din Valea Trotușului, între Ghimeș și Comănești.
„Despre această zona se cunosc foarte puține date, însă prospectorii consideră ca este de o importantă majoră pentru desfășurarea luptelor în anii 1916-1917, fiind localizată în una din trecătorile prin care trupele austro-germane au încercat să străpungă spre Comănești, devenind facilă înaintarea către Tg Ocna-Onești, în cazul în care această înaintare ar fi fost reușită”, se arată într-un articol pe site-ul asociației.
Cel care a descoperit osemintele este Ovidiu Gherman din Bacău.
„Începusem cercetarea zonei de vreo oră. Nu găsisem nimic interesant în această perioadă așa că am decis să merg mai departe spre nord, văzând câteva adăposturi individuale mai jos de linia de tranșee. Știind că aici pozițiile au fost ocupate de armata rusă inițial, ulterior fiind ocupate și reconsolidate de către austro-germani în Noiembrie 1917, am luat în considerare semnalele de adâncime pentru a percepe obiectele acoperite de pământul excavat pentru adâncirea tranșeelor, după ce au fost ocupate”, povestește acesta.
„Într-unul din adăposturi am avut un semnal de adâncime care mi-a atras atenția în mod deosebit, fiind pe o suprafață relativ mare, așa că m-am decis să excavez. Am introdus cazmaua la distanță mai mare de centrul semnalului, pentru a nu distruge obiectul. Am reușit să decupez un „capac” cam de 30cm, după care am continuat în adâncime, verificând periodic cu pinpointerul.
După ce am extras a doua cazma de pământ, am observat o porțiune neagră-maronie, care s-a dovedit mai târziu a fi o bucată dintr-o cartușiera din piele. Iar pe marginea gropii, ceva ce părea a fi un os. Atunci l-am chemat pe Florin, care era cu Mihaela la distanță de aprox. 50 de metri în spatele meu.
Am simțit atunci un fior pe șira spinării; poate era de la vântul rece care bătea pe coamă dealului. Dar nu cred că era de la vânt… Împreună am început să dislocăm pământul din jurul osului; s-a dovedit a fi un craniu uman. Atunci am sunat la 112”, povestește Ovidiu Gherman.
Adâncimea medie la care a fost îngropat soldatul Sasha a fost de 40cm față de nivelul actual al solului, primele obiecte metalice care au dat semnal detectorului lui Ovidiu fiind cartușele aflate în apropierea craniului.
Singurele obiecte care au fost localizate acolo unde era de așteptat, au fost plăcuța de identificare fragmentară, care se află sub piept și bocancii militari cu care era încălțat soldatul, din care s-au păstrat o talpă și fragmente din piele.
De asemenea, prospectorii au constatat lipsa echipamentului de luptă: arma, baioneta, casca militară, fiind prezente doar cele două cartusiere, care conțineau peste 100 de cartușe pentru arma Mosin Nagant, utilizată de către armata rusă în primul război mondial.
Pe baza unei bucăți de piele ștanțată cu numărul batalionului din care făcea parte, s-a stabilit că soldatul respectiv era înrolat în Batalionul 25 Infanterie Rezervă din Corpul 9 Armată, care a fost prezent în zona Tulgheș – Agăș începând cu Decembrie 1916, până la sfârșitul anului 1917.
