Suntem la sfârșit de an, când se trage linie și se prezintă bilanțul. Dumneavoastră ați ales să abordați altfel acest moment. De ce?

Putem să spunem că e un moment de bilanț, dar în același timp suntem cu privirea și spre următorul proiect, cel legat de modernizarea pistei. De ce simt nevoia să punctez și alte aspecte legate de o investiție despre care a vorbit toată lumea în ultima vreme? Pentru că așa considerăm noi, cei de la Aeroport, că s-a spus puțin despre oamenii aflați în spatele ei. Avea dreptate un coleg care afirma că Aeroportul funcționează ca un ceas și când spunem „ca un ceas” ne gândim la un mecanism complet, aflat dincolo de cadran. Fiecare rotiță în parte are un rol important și în momentul în care una nu funcționează sau are o sincopă toți ceilalți suferim într-un fel sau altul. De asemenea, s-a spus puțin despre faptul că Aeroportul a fost funcțional în toată această perioadă în care s-a construit efectiv unul nou, iar „funcțional” nu este doar un cuvânt, simplu și banal. Am avut un șantier la nici 10 metri de locul în care întorceau avioanele, în care se pregăteau decolările, iar în jurul lor erau o serie de mecanisme, erau mijloace de transport și echipamente, erau și pasageri. A greși e omenește și într-o situație de genul acesta, de aceea trebuia ca oamenii să fie tot timpul atenți și la ceea ce se întâmpla dincolo de zona de demarcare, acolo unde se construia noul aeroport. Pare simplu, am pus o pânză, am protejat cumva zona operațională de cea în care se construia, dar formau un tot, șantierul și Aeroportul erau împreună.

Ați avut vreun incident în perioada în care se construia?

Nu, nu au fost evenimente, nu au fost întârzieri, nu au fost situații în care să fim trași de mânecă sau să fim nevoiți să stopăm activitatea. După zece ani de eforturi, merită în acest moment să vorbim și despre oameni. Pentru că deși sunt fața nevăzută a lucrurilor frumoase – investiții mari, aeroport nou-nouț – fără munca lor, cea de zi cu zi, în mod cert nu am putea să vorbim, azi, despre o lucrare care a ajuns la bun sfârșit și despre un aeroport care a rămas operațional de la un capăt la altul al investiției. Mai e un segment de angajați despre care aș vrea să povestesc, cei care s-au ocupat de tot ce înseamnă acte, hârțogăraie, cum spunem în termeni populari. Și la ei ziua începea devreme, când încă nu se lumina, și câteodată se termina noaptea, târziu. Pentru că nu a fost ușor, au fost multe documente pe care a trebuit să le transcriem, să le traducem, să le furnizăm celor de la Comisia Europeană. Noi vorbim frumos despre Comisia Europeană, dar acolo sunt oameni al căror profesionalism e foarte ridicat și te izbește un pic strictețea cu care privesc anumite lucruri. Aeroportul are un grup de juriști, de economiști, angajați care lucrează la fonduri europene, care s-au ocupat împreună astfel încât fiecare document să se afle în dosarul care trebuie și să fie livrat celor de la Comisia Europeană impecabil. Scopul atins l-a reprezentat obținerea avizelor de la UE fără de care Aeroportul ar fi trebuit să contribuie cu o sumă mult mai mare pentru realizarea investiției.

Ați primit sprijin și de la colaboratori?

Sigur și, la fel, puțină lume vorbește despre ei. Mă refer la oamenii din Ministerul Transporturilor sau de la Consiliul Concurenței, nu cei din vârf, ci la angajații care muncesc zi de zi la documente. Fără deschiderea lor, fără implicarea și atașamentul lor nu știu dacă reușeam. Să știți că, la un moment dat, și ei priveau Aeroportul Bacău ca pe o miză pentru că ne vedeau pe noi cât suflet punem ca să rezolvăm problema. Parcă își ziceau „hai să muncim și noi lângă oamenii ăștia că, uite, chiar își doresc și vor să realizeze ceva frumos, iar dacă vor reuși va fi meritul tuturor.” Nici despre ei nu prea vorbește lumea și atunci ar trebui să vorbim noi, pentru că și ei au contat în ecuația asta.

Vorbiți cu foarte mult patos…

E adevărat, dar toate astea înseamnă mult pentru noi, cei care am muncit de dimineața până seara și am făcut drumuri nesfârșite… Toate s-au pierdut un pic în acești zece ani, dar au contat foarte mult și m-am simțit datoare să spun că e și meritul oamenilor. Merită să fie aduși în prim-plan și dispecerii de sol, și cei care muncesc în jurul unui avion, și cei care scriu hârtiile, și cei care le avizează… Fiecare în parte are un merit și așa este corect să vorbești și despre ei la finalul unei investiții. Al uneia dintre ele, pentru că ne mai așteaptă o investiție. Când va fi gata și pista vom putea spune că avem un aeroport nou-nouț și vă promit că atunci voi încerca să-i adun pe toți cei care au pornit în acest proiect de modernizare și voi face o fotografie pe care să v-o livrez dumneavoastră, ca să-i faceți cunoscuți.

Aveți un mesaj, în final, pentru ei?

Vreau să le mulțumesc și să-i asigur că eu țin la ei deși au fost zile în care poate nu am fost într-o dispoziție extraordinară și păream mai dură sau le-am făcut reproșuri „la grămadă”, iar unii nu meritau asta. Pe parcursul acestor ani, am încercat să fac lucruri pentru ei, puțin câte puțin, dar dorința mea este ca la momentul în care această investiție va fi finalizată și vom avea un aeroport nou, să-l facem mult mai profitabil astfel încât și ei să se bucure, din punct de vedere financiar, de munca pe care o depun în fiecare zi.

Aeroportul și oamenii săi

„A fost bătălia vieții mele”

Livia Dumitrescu are 40 de ani și este șefa Compartimentului Juridic. Lucrează la Aeroport din 2008 și s-a ocupat de cele mai importante proiecte derulate de Aeroport, inclusiv de concesionarea către Blue Air. „Aceea a fost o perioadă grea din perspectiva răspunderii cu privire la certificare, dar și la rezilierea contractului”, mărturisește Livia, adăugând că au urmat mai multe procese în instanță, care s-au încheiat abia anul acesta. „A venit, apoi, o altă perioadă grea deoarece a trebuit să pornim întregul proces investițional de la zero”, explică ea. În 2014 au apărut noile reguli privind acordarea ajutorului de stat. Pe scurt, sumele alocate din fonduri publice aeroporturilor cu peste 200.000 de pasageri erau considerate ajutoare de stat și era obligatoriu să fie aprobate de Comisia Europeană. „Patru ani am muncit pentru a obține această aprobare”, spune Livia Dumitrescu. Patru ani în care Ionuț, băiețelul ei, a fost crescut mai mult de bunică. Munca asta, la care a participat întreaga echipă, a însemnat „zeci de mii de pagini redactate, sute de dosare, sute de drumuri la diverse instituții”, dar a avut succes, Aeroportul Bacău fiind primul și singurul din România care a obținut acest acord. A fost un obiectiv de suflet pentru Livia, „bătălia vieții mele”, o bătălie care nu s-a încheiat deoarece acum se lucrează la documentația pentru asigurarea finanțării noii piste.

A așteptat Ghidul „cu sufletul la gură”

Tot despre finanțe ne vorbește și juristul Gabriel Bunduc, 38 de ani, șeful serviciului Fonduri Nerambursabile – Proiecte, care se ocupă „de aducerea banilor în județ pentru Aeroport.” A lucrat și la obținerea acordului Comisiei Europene pentru obținerea ajutorului de stat, apoi „am așteptat cu sufletul la gură publicarea Ghidului solicitantului 2014-2020, prin care au fost finanțate toate investițiile: terminalul, turnul de control, pista, utilajele și echipamentele…” Cu sufletul la gură pentru că Ghidul a apărut abia în 2017. „Cel mai greu a fost înaintea aprobării ajutorului de stat, căci nimeni nu mai credea că vom obține acești bani, își amintește Gabriel. Un răspuns negativ ar fi însemnat ratarea proiectului de modernizare a infrastructurii aeroportuare.” Din fericire, după zile și nopți de muncă, demersul a avut succes. Printre picături, Gabriel a reușit să se căsătorească anul trecut, iar acum are o fetiță de nouă luni.

Declarație de dragoste pe Vârful Moldoveanu!

Iulian Radu, 39 de ani, de la serviciul „Operațiuni Sol”, răspunde, alături de colegii săi, de siguranța aeronavelor din momentul aterizării până la următoarea decolare. Profesor de geografie în prima tinerețe, el s-a reprofilat și a intrat în echipa Aeroportului Bacău în 2007, iar acum este îndrăgostit de aviație. Dispecerul de la sol răspunde de starea pistei, a căilor de rulare, a platformei și coordonează toată activitatea de îmbarcare și debarcare. „Sezonul cel mai greu este, firește, iarna, atunci când pentru a ține pista «la negru», oameni și utilaje lucrează non-stop, sub presiunea timpului, pentru a permite aeronavelor să aterizeze sau să decoleze la timp și în siguranță”, explică Iulian Radu. Cele mai mari emoții sunt provocate de cazurile medicale în care dispecerul este anunțat că în câteva minute va sosi o ambulanță cu un bolnav și va ateriza un elicopter SMURD sau avion medical ca să-l preia. În acele momente, organizarea este contra timp și trebuie să fie perfectă. De zece ani, Iulian e pasionat de fotografie aviatică, timp în care a realizat o colecție de peste 10.000 de fotografii, artistice și tehnice, cu toate avioanele care au tranzitat Bacăul. Încă nu e familist, dar va fi în curând. A cerut-o de soție pe logodnica sa „la înălțime”, așa cum îi stă bine unui tip pasionat de avioane, mai exact pe Vârful Moldoveanu.

„În copilărie, demontam și reparam orice”

Descopăr, treptat, că la Aeroport lucrează oameni dăruiți, care au energie, au pasiuni, ceea ce e foarte bine căci pasiunile aduc bucurii. Unul dintre aceștia este ing. Ioan Glăvan, 56 de ani, șeful Atelierului de mijloace tehnice aeroportuare, pasionat de mecanică. Serviciul pe care îl conduce se ocupă de reviziile tehnice, reparațiile capitale, reparațiile curente și reparațiile accidentale ale mijloacelor tehnice. Întreb și eu, căci nu știu, care sunt „mijloacele”? Utilajele de deszăpezire, utilajele de degivrare, utilajele pentru asigurarea securității și stingerii incendiilor, utilajele pentru întreținerea pistei, generatoarele care mențin în funcțiune echipamentele avioanelor între două zboruri. „Este un compartiment vital pentru Aeroport! Fără o funcționare optimă a acestor utilaje ar fi pusă într-un real pericol activitatea aeroportuară”, mă lămurește Ioan Glăvan. Este inginer TCM la bază, apoi a făcut Facultatea de Management și masterul Managementul Marketingului, dar pasiunea a fost și va fi mecanica. „În copilărie, demontam și reparam orice, de la ceasuri și fiare de călcat la biciclete și motorete”, mărturisește șeful AMTA. Ne întoarcem la discuția privind Aeroportul, iar Ioan Glăvan ține să precizeze, în final, pe un ton pedagogic: „În activitatea de mentenanță trebuie să lucrezi organizat, ordonat și disciplinat!”

„Noi respirăm aviation security”

Dragoș Hanu, 35 de ani, și Andrei Călin, 29 de ani, lucrează la Compartimentul de Securitate al Aeroportului, care răspunde de „aplicarea și monitorizarea unor măsuri ce derivă din regulamentele naționale și internaționale pentru asigurarea climatului de securitate”. Cer lămuriri și aflu că partea de securitate merge de la exterior spre interior, adică „de la intrarea în incinta Aeroportului și vizează toată suprafața acestuia până la aeronavă, inclusiv”, prin acțiuni de supraveghere, patrulare, activități de detecție comportamentală, identificarea bagajelor suspecte sau abandonate. Cuprinde, de asemenea, întocmirea programelor, procedurilor și protocoalelor de securitate. Incidente au avut loc, de-a lungul timpului, dar „am făcut față tuturor provocărilor cu brio”, spune Dragoș. Un incident interesant s-a petrecut în noul terminal, când a fost identificat un pasager cu un comportament suspect, apoi și coletul cu droguri pe care acesta îl abandonase înainte de zona de control. „Cel mai impresionant a fost exercițiul care a simulat explozia unui bagaj în dreptul ghișeelor de check-in din terminalul de pasageri”, povestește Andrei. Îi văd pe Dragoș și Andrei, senini, frumoși, optimiști și îi întreb: „Există niște rigori legate de profesie?” „Nu consumăm alcool, nu fumăm, mergem la sală și ne odihnim pentru că trebuie să avem mintea limpede”, spune Dragoș. „În plus, în timpul liber trebuie să fim disponibili pentru eventualele situații de criză care pot apărea în Aeroport”, adaugă Andrei. Cu alte cuvinte, tinerii aceștia, de la Compartimentul de Securitate al Aeroportului, au un regim spartan. „Ei, nu ni se pare chiar așa de greu, ne-am obișnuit cu acest mod de viață, spune Dragoș, zâmbind. Noi respirăm aviation security.”

Aeroportul Internațional “George Enescu” – trecut, prezent, viitor

Primele documente care menţionează activitatea aviatică în zona Bacăului datează din era de pionierat a domeniului. Evenimente de acest gen sunt menţionate aici din timpul primului război mondial, demnă de amintit fiind ziua de 23 noiembrie 1917, când un avion transportând fluturaşi si mesaje privind Marea Unire a aterizat pe aerodromul Bacău. Aeroportul a fost deschis pentru transportul public de pasageri și bunuri pe data de 1 aprilie 1946. Vechiul terminal al aeroportului a fost deschis oficial în anul 1971. Pe 30 decembrie 1975 aeroportul din Bacău a fost desemnat prin decret prezidențial „aeroport internațional”.În anul 1997, Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău devine membru A.C.I. (Airports Council International).În 2005 a fost supus unui proces de mărire și modernizare. Prin Ordinul 103 din 8 februarie 2011 emis de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii se aprobă certificarea ca aeroport internaţional a Aeroportului “George Enescu” Bacau. Amplasarea geografică, în centrul Moldovei, la mică distanță de orașele principale ale regiunii, Galați, Suceava, Iași, Piatra Neamț, Vaslui, Focșani și conectarea ușoara la linia feroviară și la drumul european E85 faciliteaza accesul populației la aeroport. Din 2015 au inceput investitii majore la infrastructura aeroportului. Activitatile de procesare s-au transferat in noiembrie 2017 intr-un nou Terminal. Astăzi, Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău procesează mai mult de 450 000 de pasageri anual, numărul acestora fiind în continuă creștere.

INVESTIȚII MAJORE LA AIGE BACĂU

1. Începând cu anul 2015 Aeroportul Internațional George Enescu Bacǎu a fost supus unui amplu proces de modernizare. Noile investiții au inclus:
-Un terminal cu o capacitate minimă de 300 pasageri/orǎ/flux pentru un trafic la orǎ de vârf și o suprafațǎ totalǎ de 6300 mp. Acesta a fost dat în folosință în luna noiembrie 2017.
-Proiectul de modernizare a Aeroportului Bacău mai cuprinde: un turn de control, o parcare auto, anexe administrative, garaje, un terminal pentru transportul rutier, un drum de acces la radiofar, o uzină electrică, o centrală termică, un rezervor de apă antiincendiu şi o staţie de pompare.
În luna aprilie 2019, odata cu darea în folosință a parcarii pentru pasageri, a fost recepționată cea mai mare investiție din istoria AIGE.

2. Pe lângă investiția derulată între 2015-2019, Aeroportul Bacău a finalizat documentația necesară în vederea obținerii finanțării din fonduri europene, în cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, pentru proiectul intitulat „Creșterea capacității portante și modernizarea pistei de decolare aterizare și a suprafețelor de mișcare aferente”.
Dupa obținerea finanțării, a urmat demararea procedurilor de licitație. În luna noiembrie 2019 a fost semnat contractul de execuție cu firma câștigătoare – FCC CONSTRUCCION; subcontractor SC TIAB SRL. La sfârșitul anului 2020 investiția ar trebui să fie dată spre exploatare.

2019 – Au fost reluate cursele charter Antalya

Dupa o absență de mai mulți ani, vara anului 2019 a readus băcăuanilor posibilitatea de a zbura către una dintre cele mai solicitate destinații de vacanță – ANTALYA direct de pe Aeroportul Bacău. Doi dintre cei mai importanți operatori de turism din România, Paralela 45 și Christian Tour, au introdus această cursă din iunie până în septembrie. Reușita acestei inițiative este susținută și de faptul că aceste curse sunt confirmate și pentru vara anului 2020.