Să facem abstracție de subiectul disputei dintre Viktor Orban și liderii occidentali ai UE. Să ne prefacem că nu contează în dezbatere și să analizăm doar o singură problemă: este subiectul de competența legislației naționale sau este o problemă care a fost lăsată în grija legislației comunitare?
Când au aderat la Uniunea Europeană, țările au acceptat să renunțe la o parte din suveranitatea lor în favoarea oragnismelor centrale ale Uniunii. Dar o altă parte a rămas să fie gestionată la nivel național. Politica de mediu, politicile monetare, fiscalitatea, accesul la Justiție se reglează de către Comisia Europeană, Parlamentul European și alte organisme.
Dar Educația a rămas în coordonarea autorităților naționale. Niciodată vreo țară din UE nu a semnat vreun act în care să spună că cedează dreptul de organizare și control a acestui sector organismelor Uniunii Europene. Dacă facem, așadar, abstracție de subiectul disputei, avem un alt fel de conflict. Și anume: este îndreptățit Bruxelles-ul să decidă modul în care funcționează sistemul de educație dintr-un stat UE? În mod normal, răspunsul ar fi NU.
Pentru că înțelegerea a fost că Educația rămâne să fie gestionată de fiecare țară în parte, potrivit specificului național. Dar, de ani de zile, nu mai e nimic normal în relația dintre Bruxelles și capitalele naționale. De fapt, asistăm la un conflict între unele state ale UE – cele care au pus mâna pe pârghiile de control – și restul țărilor, care se văd aduse în situația de a executa nu ceea ce scrie în tratatele de aderare, ci ceea ce doresc mahării – Germania, Franța, Olanda.
Noi, românii, avem experiențe neplăcute în această relație care ar fi trebuit să fie una între egali și care s-a dovedit a fi una între stăpâni și slugi. Am uitat când a venit ordinul de la Bruxelles de a se «trânti» Referendumul de demitere al lui Băsescu? Sau când intervenția jandarmilor de la București de pe 10 august a fost subiect de dezbatere în Parlamentul European în vreme ce același parlament s-a făcut că nu vede modul în care forțele de ordine au tratat „vestele galbene” în Franța? Sau cum minele de cărbune din România și termocentralele trebuie închise în vreme ce în Germania se construiesc termocentrale și se extind mine de cărbuni?
Din păcate pentru noi, nu mai există nici o forță politică dispusă să apere interesele României în raport cu UE. Alte țări, ai căror politicieni nu s-au vândut serviciilor străine, au curajul să-și apere interesele. Ungaria, Polonia, Slovenia, Cehia încă nu au capitulat. România s-a predat. Nu și românii. Să nu va mirați, deci, de ce românii își declara admirația pentru Orban. Pentru Viktor Orban , să fie clar.
