Pentru a doilea sezon la rând, formația de volei feminin a Bacăului a reușit să treacă peste toate obstacolele și să se salveze de la retrogradare. Evident, nu este un trofeu. Dar, ținând cont de circumstanțe, are savoarea unuia. Așa l-am perceput anul trecut. Iar anul acesta, chiar mai mult.
Deși formatul de campionat 2022-2023 (doar 11 competitoare, dintre care una singură urma să retrogradeze) era unul mai favorabil în comparație cu cel din ediția precedentă, gruparea băcăuană avea de urcat Everestul pentru a rămâne în prima ligă. Pe bune, acum, ce șanse putea avea CSM-Știința cu un lot insuficient numeric, conceput pe ultima sută de metri și alcătuit preponderent din junioare?
Ce șanse putea avea CSM-Știința după parcursul dezastruos din tur? Și, mai ales, ce șanse putea avea CSM-Știința fără Florin Grapă alături? Și totuși, echipa aceasta tânără și neexperimentată a reușit să urce muntele și să înfingă steagul unei noi participări în A1. În comparație cu ceea ce a fost, ani la rândul, Știința, pare un nimic.
Având însă în vedere la ce s-a redus, în ultimii ani, Bacăul- la nivel de oraș, de infrastructură sportivă și de echipe reprezentative- este o victorie. Dacă vi se pare o exagerare, uitați-vă cum se zbate în coada ligii secunde fosta câștigătoare a Cupei Cupelor la handbal feminin Știința. Sau aruncați o privire către stadionul „Municipal” ori chiar către Sala Sporturilor „Narcisa Lecușanu”.
Și, eventual, amintiți-vă cum a sfârșit FCM Bacău, formația care, sub denumirea de Dinamo Bacău, devenea prima grupare din România calificată în sferturile de finală ale unei cupe europene la fotbal. Un oraș care se chinuie să supraviețuiască aidoma echipelor sale: cam asta a devenit Bacăul. Mânați de interese meschine și orgolii personale, politicienii par să nu fie afectați de spectrul retrogradării. Din perspectiva lor de suporteri greu încercați, cetățenii înțeleg însă mult mai bine situația.
Apropo de suporteri. În 2014, atunci când au revenit de la București cu titlul de campioane ale României, voleibalistele antrenate de Florin Grapă au fost întâmpinate în curtea clubului de doi jurnaliști care nu-și puteau imagina că după acel trofeu nu vor urma și altele. Sâmbătă noaptea, când s-au întors de la Cluj cu garanția rămânerii în A1, jucătoarele antrenate de Daniel Banu au fost așteptate în Bacău, pentru a fi felicitate, tot de numai doi suporteri.
De data aceasta alții doi: un tată și fiica sa, la rândul său voleibalistă, deocamdată numai la nivel de Speranțe la CSȘ Bacău. Chiar dacă era vorba doar de obținerea permanenței în A1, cei doi au sărbătorit reușita ca pe un adevărat trofeu deoarece știau cât de greu le-a putut fi fetelor. Nu ne rămâne decât să sperăm că bucuria aceasta nu va fi și ultima. Și poate că următorul trofeu va însemna ceva mai mult decât evitarea retrogradării.
