Din ziar, într-o carte
O distinsă profesoară de limba şi literatura română, Tatiana Galan – cititoare de ani buni a rubricii din cotidianul „Deşteptarea” –, a trecut în scurte povestiri subiectele dezvoltate de noi în caseta săptămânală. După prima probă, am constatat că avem a face cu „o proză didactică” şi am lansat provocarea: „Ce-ar fi să scrieţi o cărticică pentru şcolari în stilul acesta? Ar fi un îndreptar uşor şi plăcut la citit”. Aşa a apărut o broşură de 162 de pagini: „Şi păpuşile… vorbesc!” (Craiova, Editura „Didactica nova”, 2021; director, prof. dr. Dumitru Gherghina).
Autoarea are stil
Cartea este construită într-o manieră apăsat didactică, dar cu substanţă ludică şi chiar artistică. Practic, e o suită de dialoguri între păpuşile-elevi, provocate de conţinutul tematic al „Românei pentru toţi”, dar aşezate cu pricepere de Tatiana Galan în cheie glumeaţă, respectând canoanele unei nevăzute piese de teatru. Subtitlul „şi alte poveşti” se regăseşte în secvenţele culturale nu neapărat lingvistice: prezentarea Societăţii Cultural-Ştiinţifice „Rădineşti, Gorj”, a unor meşteşuguri ori reţete de bucate sau a manifestărilor prilejuite de bicentenarul naşterii lui Vasile Alecsandri (14 iunie 2018), la care autoarea a fost de faţă.
Prioritară – limba română
Într-o vreme când regionalismele, cuvintele populare ori arhaismele sunt tot mai puţin folosite, profesoara îşi propune să le reînvie pentru cititori (i-aş vedea aici pe cei din clasele IV-VIII), ca apoi să treacă la subiecte mai puţin familiare publicului larg. Le preia din pagina 6 a cotidianului băcăuan şi, cu onestitate, reproduce numele rubricii („Româna pentru toţi”) sau al subrubricii („Văz şi auz”), cu precizarea datei apariţiei. Tonul este şăgalnic: „– Dacă ar fi să vă adresaţi mai multor prietene, cum aţi scrie titlul unei scrisori? – Ştiu eu, se afirmă păpuşa-prichindel. Dragele mele. – Greşit, observă păpuşa-băiat băcăuan cu studii înalte. La plural spunem sau scriem dragile mele prietene, nu *dragele mele prietene”. Urmează o descriere gramaticală a cazului. Alteori exigenţa e mână în mână cu fantezia, tot în cazul temelor: „– Să fii atentă atât în pronunţare, cât şi în scriere. – Nu vă mai scriu. – Ba ai să-mi scrii, dar fără erori. – Credeţi că e posibil să nu-mi scape măcar una, cum ar fi virgula? – Nici una. Mi se ridică părul în vârful capului, mă fac roşu în obraji, ochii mi se măresc în orbite, caut repede ceaşca cu ceai. Ce Dumnezeu, n-aţi trecut printr-o şcoală?”
Cartea a apărut înainte de DOOM3, aşa că discuţia privind ortografierea substantivului propriu compus „Moş Crăciun” trebuie refăcută: din 2021 se scrie fără cratimă.
Ce poate urma?
De acord cu propunerea prefaţatorului, Marin Arcuş: „Lucrarea poate fi un material valoros pentru un regizor, care ar realiza un spectacol teatral de păpuşi cu spectatori mici şi mari, sau s-ar putea crea o simfonie a păpuşilor à la Joseph Haydn”.
