Dincolo de tumultul strazii, al bataliei aproape fratricida de pe scena politica, la sfârsitul saptamânii trecute, in Bacau, au avut loc doua evenimente care au oferit bacauanilor bucuria de a reveni in salile de spectacol, pentru a se refugia in frumusetea dansului, teatrului, a muzicii, artelor plastice si poeziei, uitând, si pentru doar câteva ore, tristetea de fiecare zi.
Nu au fost cele mai frumoase zile – climatic vorbind – insa acest aspect nu i-a impiedicat sa umple pâna la refuz salile unde au avut loc Concursul “Neghinita” sau Festivalul de dans contemporan, dovada ca am depasit asa-zisul complex al provincialismului.
Am vazut copii, parinti, tineri, foarte multi tineri, traind intens orice reusita a celor de pe scena, aplaudând mesajele si interpretarea unei melodii sau a unui dans contemporan, chiar daca uneori poarta un limbaj mai putin accesibil.
Disponibilitatea pentru a explora si teritorii stapânite altadata doar de initiati, puterea de a merge la izvor sunt, cred, masura si rezultatul educatiei, a dialogului intre comunicator si receptor, tot mai des invocat in actul cultural, bazat insa pe limbajul adecvat si potrivit.
Ce poate fi mai frumos sa vezi si sa asculti, chiar daca totul a fost sub semnul concurentei, zeci de copii, de vârste diferite, care au muncit zile, luni si chiar ani pentru doar o clipa in care au devenit ingeri, tintind catre divin si nemuritor. Si care au fost sau sunt recompensele?
Ca peste tot in lume, artistul se multumeste cu aplauze, daruite de spectatori. Am vazut pe scena Teatrului Municipal pe cei mici, copiii nostri, am avazut tot pe aceeasi scena artisti din Australia, din Portugalia, Letonia sau Luxemburg in spectacole ce leaga continentele, intr-un mesaj universal, cel al artelor, pilonii rezistentei fiintei umane in fata anacronismelor care tind sa vicieze existenta umana.
Dragostea, frumosul, iubirea si credinta vor dainui cât ratiunea nu ne va parasi, cum la fel de bine ele sunt sentimente esentiale, autentice, care ne definesc ca om cultural. Atât timp cât suntem prezenti in amfiteatre, in sali de spectacole, artisti, ziditori, privitori sau ascultatori, inseamna ca suntem vii si nu ne-a atins boarea absurdului.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
