Profesorul Gheorghe Asavei, născut în satul Bistricioara, comuna Ceahlău, județul Neamț, a urmat cursurile liceului din Borca și a studiat la Facultatea de Fizică din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Din momentul absolvirii facultății, în 1968, și până la momentul pensionării sale, în 2010, a fost profesor de fizică la Liceul „George Bacovia”, actualul Colegiu Național „Ferdinand I” Bacău.
A ocupat funcția de director adjunct al liceului (1982-1990) și inspector de specialitate (2001-2006). Desigur, calitatea sa profesională, vocația sa pedagogică s-a exprimat prin zecile de generații cărora le-a fost mentor, pe unii dintre elevii săi conducându-i spre atingerea unor performanțe memorabile la concursurile și olimpiadele de fizică-premii naționale obținute de Popa Florin, Bora Florin, Bora Mihai, Blaj Gabriel, Vrabie Liviu sau premii internaționale obținute de Bora Florin și Filip Alexandru. Însă, pregătiți cu măiestrie și implicare didactică profundă de către profesorul Gheorghe Asavei, sute de absolvenți ai liceului și-au construit cariere excelente în inginerie, medicină, învățământ, cercetare științifică etc. El însuși a publicat lucrări științifice: Benzile de energie ale electronilor, Tranziții de fază, Probleme de fizică pentru gimnaziu și altele. Pentru rezultatele deosebite obținute de elevii săi, dar și pentru meritele sale profesionale, Gheorghe Asavei a fost distins cu titlul Profesor evidențiat, în 1983.
Director, prof. Nicu Harasemciuc: „Nu există profesor actual de fizică, elev din generațiile de până în anii 2010, care să nu fi auzit și să nu-l fi respectat pe profesorul Gheorghe Asavei. De ce? Tocmai pentru că modelul pe care l-a imprimat personalitatea sa, imaginea pe care și-a edificat-o în învățământul românesc, în urbea băcăuană în citadela școlară, numită fie George Bacovia, fie Ferdinand I, a reprezentat un modus vivendi pentru colegi și profesori. A mentorat, a inițiat oameni care și-au clădit destine, a manageriat un liceu care reprezenta la acele vremuri reperul performanțelor în educație. Iată de ce astăzi, la despărțirea de omul Gheorghe Asavei, suntem îndurerați dar, mai ales, recunoscători pentru ceea ce a lăsat în urma sa! Condoleanțe familiei! Drum lin, drag coleg!”
Director adjunct, prof. Nicoleta Zărnescu: „Profesorul pentru care timpul fizic și-a oprit curgerea a dat și va da un sens conștiințelor celor pe care i-a îndrumat, celor cărora le-a fost prieten sau coleg, celor care i-au împlinit menirea de dascăl. Dacă universul multiplu există, cu siguranță viețile noastre devin «o floare perenă care se întoarce să înflorească în univers» (apud profesorul universitar american Robert Lanza), astfel, sufletul transcede forma fizică. Neuitarea este una dintre calitățile omenirii, care survolează timpul și spațiul ce pot fi doar instrumente ale minții noastre. Spre neuitarea celui care ne-a fost coleg, profesor și îndrumător (manager sau inspector) ne îndreptăm și noi, Cancelaria Ferdinand, prin evocarea sensibilă a numelui său, prin juxtapunerea unor gânduri de rămas bun profesorului Gheorghe Asavei. Rămas bun, stimate profesor!”
Prof. Dragoș Florescu: „L-am cunoscut pe domnul profesor în 1973, fiind elev la Liceul «George Bacovia» (actualul C. N. «Ferdinand I»). De la început m-au impresionat naturalețea, profunzimea si bonomia domnului profesor. Sutele de ore de pregătire pentru concursuri și olimpiade mi-au îndreptat pașii spre facultatea de fizică. Voi rămâne veșnic recunoscător profesorului Asavei Gheorghe, precum și profesorului Poraicu Gheorghe pentru ceea ce au însemnat și înseamnă pentru mine, modele de profesionalism, prestanță și eleganță.”
Prof. Nicoleta Vascan: „Personalitatea profesorului Asavei s-a dezvoltat ca un cristal cu mai multe fațete. Iubitor de muzică clasică și de literatură, a transformat sala de clasă într-un loc de formare a spiritului, un loc unde poți să-ți desenezi viitorul. Rezultatele activității profesorului trebuie să aibă consistență și eficiență, precizie și exactitate. Le găsim pe toate reflectate în activitatea acestui distins profesor, valorificate în rezultatele generațiilor de elevi la formarea cărora a contribuit”.
Prof. Otilia Iftimescu: „Inspectorului de fizică Gheorghe Asavei îi sunt recunoscătoare pentru încrederea acordată mie ca profesor de fizică pe orele dumnealui. Așa a început drumul meu în cadrul Colegiului Național «Ferdinand I». Drum lin , domnule profesor! Mulțumesc!”
Prof. Ghiorghi Iorga: „«A fost un om deosebit», obișnuim să spunem, la indicativ perfect compus, mereu așa, cu un clișeu lingvistic devenit semn suprem de apreciere, despre un om care s-a săvârșit din viață, pe care l-am cunoscut într-un fel, care ne-a fost drag sau a făcut cinste comunității sale. Reflexul verbal amintit nu poate fi evitat nici în cazul dispariției oarecum neașteptate a celui despre care vom vorbi și vom scrie, de acum înainte, la timpurile trecutului: GHEORGHE «GHIȚĂ» ASAVEI. Doar că, de data asta, vorbele au relevanță, își recapătă sensurile originare, sunt coerente ca o meditație zen… L-am cunoscut pe Gheorghe Asavei într-o cvadruplă înfățișare: om, profesor, director adjunct și inspector școlar. Toate înfățișările lui s-au supus unei sintagme care, pentru el, chiar avea aura adevărului și a valorilor intrinseci, ireversibile: OM AL ȘCOLII. A făcut parte dintr-o generație de profesori pentru care învățătura temeinică, lucrurile bine făcute, duse până la capăt și responsabilitatea civico- morală și socială au fost principiile fundamentale ale vieții înseși. Mereu nemulțumit de cum merge învățământul românesc, chiar dacă elevii lui i-au dat nenumărate satisfacții profesionale, bucurii și împliniri de etapă, avea spirit critic nedezmințit vreodată, activ și integru în tot ce gândea și făcea. Hâtru în conversații, român neaoș-verde chiar și în discursuri oficiale, cu un simț înnăscut al umorului și al naturii umane, era, mai degrabă, dominat de o viziune terapeutic – «țărănească» asupra lumii și rosturilor ei tainice, adânci, neiubind «suprafețele» și imaginile false ale cuvintelor și lucrurilor. Era mereu «înlăuntrul fenomenelor», dar lua și distanța necesară pentru a le comenta, a le rostui, a le repune în ordinea lor naturală, logică. Am spune, un profesor de fizică descins din lumea lui Creangă într-o lume la care făcea mari eforturi să se adapteze, căreia voia să-i dea/ redea propriile idealuri și valori în care credea neabătut. S-a stins, iată, încă un CLASIC, dintre cei foarte puțini rămași, al Olimpului învățământului băcăuan și românesc. Of, Doamne! Fie-i ușoară, acum, țărâna cea mai grea! Da, GHEORGHE ASAVEI a fost UN OM DEOSEBIT! Adio, dragul nostru coleg de la «George Bacovia»/«Ferdinand» Bacău!”
