Intrebarea esentiala in presa este ce ar dori cititorul sa afle de la ziarist, pentru ca tirajul sa fie optim, pentru ca audienta sa fie maxima. S-au facut studii, savantii au analizat, au amestecat in oale bolborosind potiuni vrajite, ochi de balaur si gheare de inorogi si, intr-un final, au dat verdictul. Pe primul loc se afla interesul omului pentru banii semenului sau: câti are, de unde ii are, ce va face cu ei, cum ii poate intra in gratii sa „ciupeasca” si el ceva, care sunt caile absconse prin care i-a obtinut.
Daca banii sunt transparenti, prin afaceri la vedere si munca asidua, nu intereseaza. Iar pe locul doi in interesul general actual se afla foamea omului pentru necazurile semenului sau, sa aiba la ce se raporta, sa aiba de unde-si procura o satisfactie cât de meschina, ca furunculul lui Ioneasca e mai dureros decât propriul furuncul. Asta-i realitatea, iar dovada este faptul ca ziarele cele mai citite sunt tabloidele, pline de mizerii si stiri false, tesute in asa fel incât sa dea de mâncare celor slab educati, superficiali, lenesi la minte si in toate privintele.
Revenind la bani, e frecvent intâlnita opinia conform careia daca un om instarit doneaza din avutul sau, atunci cu siguranta exista la mijloc un interes obscur, in genere identificat cu spalarea de bani. Termeni importanti, ce dau fiori de placere celui care ii foloseste, chiar daca nu stie cu se se manânca. Sâmbata a avut loc un bal de caritate, care i-a reunit pe unii dintre cei mai influenti si avuti oameni din Bacau. Atmosfera subtire, stralucitoare, chipuri asisderea, parfum discret de bunastare. Oameni care au acceptat invitatia unei organizatii feminine de voluntariat sa doneze pentru nevoiasi. Daca nu ar fi vrut sa doneze, nu s-ar fi dus acolo si nimeni nu ar fi stiut macar ca au fost invitati. Dar s-au dus si au dat bani buni pentru nevazatori, pentru femeile batute de soti, pentru tinerele care isi cauta chinuit un drum in viata, pentru femeile din Penitenciar care au calcat gresit, dar ar vrea sa revina la lumina. Donatiile nu au fost cu strigare, ca la nuntile „de bun gust”, ci de unii nici macar vazute din cauza iuresului de distractie, de cântari, dansari si voie buna in care s-a derulat totul.
Teo Trandafir, amfitrioana manifestarii, a sintetizat intr-o scurta vorba interesanta o realitate ce ne bântuie din ’89 incoace: „societatea moderna traieste de pe urma unor astfel de actiuni caritabile. De generozitatea celor care au depinde bunastarea celor care nu au”. Cu alte cuvinte, de ceea ce se poate lipsi un om poate depinde supravietuirea altuia. Cu alte cuvinte, polarizarea materiala a devenit emblema si a societatii noastre, ca in toate societatile aflate in curs de dezvoltare, unde clasa de mijloc este prea subtire ca sa se mai vada din prapastia ce se casca intre cei avuti si cei saraci lipiti.
Un astfel de act de caritate este salutar, fara indoiala. Din pacate, evenimente de acest gen sunt rare, dar din fericire, si in Bacau, in relativ maruntul nostru târg exista oameni capabili sa organizeze asa ceva si sa dea o boare de speranta unor napastuiti. Fara sa fie judecati de gura sloboda a lumii sau de tabloide de doi bani.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
