Un cunoscut fermier băcăuan, dar nu numai el, deplânge, de câțiva ani buni modul în care se acordă în România ajutoarele sociale. „România – spunea confraților săi fermierul – este olimpică la ajutoare sociale”, vizavi de realitatea crudă că asistații sociali sunt mulți și desemnați, în atâtea cazuri, mai ales pe motive… electorale. Politicienii văd în ei votanți.
Mi-am amintit de opinia fermierului acum când în Camera Deputaților a ajuns o propunere legislativă pentru majorarea ajutoarelor sociale, în trei etape, până la 1.200 de lei.
Să fim bine înțeleși: de astfel de ajutoare au nevoie, în mod real, destui oameni aflați în nevoie. Dar ața a fost cam mult întinsă aplicându-se legea în domeniu.
Unii oameni sunt în incapacitate de muncă, alții au rămas șomeri etc. Sunt necesare și alocațiile pentru susținerea familiei sau ajutoarele pentru încălzirea locuinței – în atâtea cazuri. Dar câți se înscriu la asemenea ajutoare și pe ce sunt cheltuiți banii primiți?
Fermierul nostru deplângea, de asemenea, situațiile în care caută lucrători agricoli și nu găsește. Mulți oameni au părăsit țara pentru a munci în străinătate, mai bine plătiți, dar sunt destui rămași pe acasă și care ar mai putea lucra câte ceva. Nu vor, pentru că, de bine de rău, au cu ce trăi de pe o zi pe alta. Iar agricultura nu este singurul domeniu văduvit de lucrători.
Majorarea ajutorului social ar fi necesară în condițiile în care și salariile și pensiile au mai crescut, dar și prețurile și tarifele percepute au sărit către orizonturi mai mari.
Ajutorul social nu poate fi desființat, dar – a conchis fermierul pe care l-am invocat mereu – acesta nu trebuie să ducă, de exemplu, la majorarea cifrei de afaceri a cârciumarilor.
Mai multă chibzuință în a acorda ajutorul social nu strică. Să devenim olimpici în alt fel.
