Oituz, hotarul dintre identitate si uitare

„Uitati aici, domnu”, snuruletul asta-i tesut, vedeti ca are un model pe mijloc!” Ochii se mijesc in cautarea filigranului din fir negru. E greu, lucratura e atat de fina incat doar banuiesti complicata impletire. „Eu cos, tes, fac broderie, fac si mancare, si spal. Numai copii nu fac, in rest tot ce face o femeie fac si eu. Acum am si timp, ca sunt pensionar”. Barbatul zambeste larg si in ochi i se aprind luminite mucalite. Il cheama Aluiz Balint si mai are un talent: stie glume multe si le spune cu har. Iar Caminul Cultural din Oituz se scutura de ras, bunici si nepoti laolalta hohotesc. Si mai vine si Chiriac Apostu cu fabulele lui ca sa sporeasca hazul. Femeile mai ca scapa ghemele, furcile, andrelele, spata razboiului si ce alte lucrusoare trebuincioase la ocupa mainile, in timp ce barbatii isi bat palmele peste pantalonii albi ca neaua ce mai rezista pe dealurile din jur. Directorul caminului, Gheorghe Oprea, indeamna pe fiecare sa spuna ce stie, ca doar e sezatoare, nu spectacol regizat dinainte. Mana de om cu parul alb se invarteste ca prasnelul printe oameni si le aduce aminte de povestile de demult, ii iscodeste, le da tonul la cantec… Lucrul acesta pare sa-i convina si lui Florin Zanceascu, prins in jocul acesta, pe care il sporeste cu talentul sau actoricesc. Insa actorul expulzat de pe scena bacauana nu a venit doar in calitate de artist, el vegheaza si ca director al Centrului Judetean pentru Conservarea sI Promovarea Culturii Traditionale. Si nu se joaca, alungand impresia ca artistii sunt boemi incorigibili. Sezatoarea de la Oituz este doar una dintre intanlirile lunare pe care centrul le organizeaza in tot judetul, oriunde mai exista un sambure de traditie, de dans, cantec sau mestesug ce trebuie pastrat. Iar Malina, un ghem de fata, sporeste increderea ca nu-I totul pierdut. Are cinci surori mai mari care, la fel ca ea, au cantat toate in Corul „Ciripel”, unele au jucat in formatia de dansuri a Scolii 1 din Oituz, niciuna n-a uitat ca bunicii lor au o mostenire ce trebuie pastrata si dusa mai departe. Iar impletirea dintre traditie sI noutate nu este nicidecum nepotrivita, melodiile cantate de Rares Draghici fiind si ele o alta fereastra deschisa spre frumos. (N.Brosteanu)