Nu o să vă spun că epidemia nu există. Nu voi vorbi despre vaccinuri. Nu o să discut modul în care este administrată această situație. Voi vorbi, astăzi, doar despre cum este creată toată această nebunie. Am auzit că autoritățile vor solicita sprijin internațional pentru că nu mai pot gestiona situația. Județul Bacău trece de 3 la mie, municipiul reședința de județ trece de 5 la mie, Bucureștiul e pe undeva pe la 10 la mie! Vine Apocalipsa?
Să ne uităm puțin pe niște cifre. Anul trecut, pe vremea asta, județul Bacău stătea mult mai rău. Pe 5 octombrie 2020 erau internați 277 de pacienți în spitale, față de 264 pe 5 octombrie anul acesta. Pe 4 octombrie 2020 erau internați 279 de pacienți față de 261 în 4 octombrie 2021. Numărul cazurilor noi era, însă mai mic anul trecut: 114 pe 5 octombrie 2020 față de 194 pe 5 octombrie 2021. Și aici avem o prima problema interesantă:
Deși anul acesta suntem bombardați cu informații despre numărul tot mai mare de noi îmbolnăviți, în spital ajung doar foarte puțini dintre aceștia. Astel, pe 3 octombrie 2021, din 240 de cazuri noi, numărul pacienților de COVID din spitalele județului crește numai cu 11.
Pe 4 octombrie, 124 de cazuri noi și 18 pacienți în plus. Pe 5 octombrie, 194 de cazuri noi și doar cu 3 pacienți mai mulți în spitale.
O primă concluzie este că, deși, oficial, se înregistrează mult mai multe cazuri noi, în spitale ajung foarte puține din aceste cazuri. Dar nu e numai atât! Cei 114 de nou-infectați din 5 octombrie anul trecut au fost confirmați de vreo sută de teste. Pentru cei 194 de nou-îmbolnăviți din 5 octombrie anul acesta s-au folosit 1015 teste! De zece ori mai multe teste! Pentru o zi de weekend, anul trecut pe vremea această s-au utilizat 119 teste, iar anul acesta – 520!
O a doua concluzie este că această creștere foarte rapidă a numărului de persoane infectate, și, deci, a incidenței la 14 zile, este o consecință a creșterii numărului de teste administrate. Statistic este cât se poate de normal. Dacă arunci 10 undițe în apă ai mai multe șanse să prinzi un pește decât dacă arunci o singură undița.
O a treia concluzie care se desprinde din analiza acestor date este că autoritățile par disperate să găsească tot mai multe cazuri. Dacă anul trecut testele se administrau cât de cât țintit – diferența dintre numărul de teste și numărul de confirmări era destul de mică, anul acesta se administrează de zece ori mai multe teste pentru a se descoperi doar dublul numărului de îmbolnăviți. Eficacitatea testelor este foarte mică, ceea ce poate duce la concluzia că multe dintre acestea se administrează inutil.
Putem discuta în continuare pe cifrele care sunt cât se poate de oficiale. Dar cred că nimeni nu poate nega faptul că o creștere atât de bruscă a numărului de teste a generat această creștere a cifrelor. Mai pe românește: din punct de vedere statistic este foarte probabil că și anul trecut să fi avut aceeași rată de infectare, același numărul de cazuri, aceleași rate de incidență, dar nu s-a testat în aceeași proporție ca acum.
De ce, însă, e nevoie de această creștere a cifrelor? Iată o foarte bună întrebare!
