Ofițer pe frontul cinstirii permanente a eroilor patriei

Militarii de carieră, veteranii de război și, în fapt, toți băcăuanii au cinstit ieri, 25 octombrie, Ziua Armatei Române. Evenimentul a coincis cu declanșarea campaniei băcăuane pentru cinstirea Centenarului Marii Uniri, cu o serie întreagă de evenimente. Primul dintre ele a fost simpozionul „Bacăul – capitala rezistenței și victoriilor întregirii naționale”, care a reunit în Bacău un important număr de militari, istorici și reprezentanți ai autorităților locale. Ieri, însă, în Parcul Catedralei a fost pusă piatra de temelie și a fost sfințită crucea viitorului Monument al Eroilor. Despre aceste evenimente și despre semnificația lor am stat de vorbă cu președintele Filialei Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” (ANCERM), col. (r) Paul-Valerian Timofte, care este și președintele Asociației Județene a Veteranilor de Război, darși vicepreședinte al ANCERM. Pentru activitatea sa a fost propus pentru titlul de Cetățean de onoare al Bacăului și pentru înaintarea la gradul de general. Colonelul Paul-Valerian Timofte este un veritabil ofițer pe frontul cinstirii permanente a eroilor patriei.

– Care este, domnule președinte, semnificația sărbătoririi Zilei Armatei României în anul în care sărbătorim și Centenarul Marii Uniri?
– Spre deosebire de alți ani, Ziua Armatei României a fost sărbătorită acum pentru a 74-a oară, în contextul în care întreaga națiune română, dar în special armata, încearcă prin modalități altfel decât celelalte de a-și face cunoscute valorile morale și pe cele materiale. Armata Română, în anul 2018, se prezintă altfel. Nu mai este ca acea armată care era cum o știm, cu trupe de elită și militari în termen, ci acum numai cu trupe de profesioniști. Ce înseamnă a fi militar profesionist? Înseamnă a te dedica trup și suflet carierei militare, depunând jurământul față de drapelul țării și, fiindcă suntem aliați în NATO, și cu obligația de a merge acolo unde interesele acestei Alianțe o cer.

– De ce sărbătorim Ziua Armatei României chiar pe 25 octombrie în fiecare an?
– Și Armata României trebuia să aibă o zi a ei. Până în perioada interbelică Armata nu a avut o zi aniversară. Dar, între cele două războaie mondiale, prin decret regal s-au înființat zile ale armelor: Ziua Transmisionistului, Ziua Tanchistului, Ziua Artileristului, Ziua Vânătorului de Munte, Ziua Marinarului, Ziua Aviatorului, cu obligativitatea ca pentru acestea să se aleagă și câte un sfânt protector. După Al Doilea Război Mondial, din care am ieșit practic învinși, s-a hotărât ca Ziua Armatei să fie sărbătorită pe 2 octombrie, după model sovietic. De ce 2 octombrie? Pe 2 octombrie 1943 Stalin aprobase înființarea pe teritoriul URSS a Diviziei 1 Voluntari și a Diviziei „Tudor Vladimirescu”, obiecte ale unui adevărat cult al admirației și prestigiului comunist, fiind folosite drept argumente propagandistice pentru a se dovedi frăția de arme româno-sovietică, eroismul luptelor anti-hitleriste, superioritatea morală și ideologică a armatei populare față de corupta fostă armată regală, atașamentul indisolubil al armatei față de popor. Dar, România a fost și singurul stat comunist care a scos afară de pe teritoriul ei trupele sovietice, iar din 1960 s-a hotărât ca Ziua Forțelor Armate să fie 25 octombrie. Pentru că într-o zi de 25 octombrie a fost eliberată ultima palmă de pământ național, în nord-vest, în orașele Carei și Satu Mare. Însă tot pe 25 octombrie era și ziua Majestății Sale Mihai I. Nu s-a spus până acum niciodată public aceasta, dar atunci comandanții armatei au hotărât să dea bătălia decisivă, eliberatoare, chiar pe 25 octombrie, în cinstea aniversării regelui.

Repere băcăuane ale Centenarului Marii Uniri

– Cum sărbătorim în acest an Ziua Armatei Române?
– Au fost pregătite, de-a lungul anului, mai multe evenimente: o expoziție de tehnică militară, organizarea Zilei Porților Deschise la Baza Aeriană din Bacău, dar și întâlniri ale militarilor cu elevii pentru a se promova școlile militare și cariera militară.

– Suntem în an Centenar. Care sunt reperele istorice ale acestui eveniment pe pământ băcăuan?
– Pentru noi, băcăuanii, Centenarul are semnificații aparte. Cel puțin doi ani, în Primul Război Mondial, de aici de la Bacău a fost condusă întreaga operațiune militară de pe Valea Oituzului. De aceea în acest an, pe 24 și 25 octombrie, noi am organizat un simpozion național cu tema „Bacăul – Capitala rezistenței și victoriilor întregirii naționale”. Această realitate nu a fost luată în seamă în ultimii 30 de ani. Dar din Bacău au fost conduse toate aplicațiile și tot ce s-a întâmplat în Trecătoarea Oituz. Dacă se spărgea acest front, România dispărea ca stat. Oituzul a fost bariera cea mai puternică în calea dușmanilor. Împreună cu un fost camarad eminent, regretatul col. Corneliu Chirieș, am făcut cercetări, în ultimii 30 de ani, în toate localitățile județului, în special acolo unde au fost ostași eroi și cimitire din Primul Război Mondial. Până prin 2013 am găsit numai 13 cimitire. Acum sunt 14. Acolo odihnesc cam 80.000 de ostași din toate țările beligerante. Am fost prima țară care a spus că pentru noi eroi de război au fost și inamicii. Bacăul acelor vremuri cumplite a avut, însă, șansa de a alege un primar excepțional, Mihail Văgăunescu, cel care după ce a fost ales șeful Asociației Mutilaților de Război a fost și primar, dar și senator și prefect. S-a ocupat, însă, mai mult de Primăria Bacău și atunci a dat dispoziție ca din teritoriul orașului să fie cedat un teren pentru un cimitir al eroilor de război. Așa a apărut Cimitirul din Strada Constanței, unde sunt circa 5.380 de români, 4.000 de ruși și 31 de evrei, și Cimitirul Lazaret, cu 2.500 de eroi. Bacăul avea și Comandamentul Armatei Române. Aici generalul Prezan (și mai târziu și mareșalul Antonescu) au făcut planuri de luptă decisive. De asemenea, tot din Bacău, pe 23 noiembrie 1918, a plecat spre Blaj un avion, pilotat de locotenentul Vasile Niculescu și căpitanul Vasile Precup, pentru a duce acolo documente în care transilvănenii să fie anunțați că Armata Română va trece Carpații pentru a elibera și acest teritoriu. Și tot din județul Bacău Regele Ferdinand a rostit un discurs istoric în care a promis ostașilor împroprietărirea, dacă va fi câștigat războiul. Atunci ostașii au plecat la luptă cu mare entuziasm, sperând în mai binele lor și al familiilor lor.

Zborul Bacău-Blaj – eveniment istoric cinstit peste ani

– De ce s-a zburat la Blaj tocmai din Bacău?
– Pentru că Bacăul avea pe timpul războiului șapte aerodroame. Și pentru că Bacăul a fost, realmente, o capitală a rezistenței în Primul Război Mondial.

– Am înțeles că acest zbor va fi reeditat în luna noiembrie a acestui an.
– Va fi marcat evenimentul pe 20 noiembrie și în Bacău, și la Blaj, dar despre aceasta vom vorbi mai mult la timpul potrivit. Va fi un mare eveniment, inclusiv în Bacău.

Bacăul sub semnul personalității Reginei Maria

– Un reper în istoria aceasta foarte agitată a fost, în județul Bacău, chiar Regina Maria. Asociația Națională Cultul Eroilor poartă acum numele reginei.
– Cum de am dat noi acest nume asociației? Imediat după 1918, văduvele eroilor s-au mobilizat și au propus înființarea de cimitire și mausolee pentru eroi. Ministerul Apărării Naționale, regele și Regina Maria au hotărât să se înființeze o Societate a Mormintelor Eroilor Căzuți în Război. Președinte nu putea fi decât regina, care stătuse permanent pe front. Ea fusese numai în zona Onești de 17 ori. Aici, în zona Bacău, au funcționat șase sau șapte spitale de linie, pe la care regina trecea permanent. Nu degeaba era supranumită „Mama răniților”. Mulți pacienți erau bolnavi de tifos exantematic. Regina venea la ei, îi mângâia, îi săruta pe frunte, deși boala era contagioasă. Dar, ca un paradox, poate prin pronie cerească, nu s-a îmbolnăvit. Societatea a funcționat în perioada interbelică sub mai multe forme, până în 1927, la moartea regelui, după care a devenit Asociația Cultul Eroilor, apoi Așezământul Național Cultul Eroilor, până în 1948 când a fost desființată. A fost reînființată în 1991. Din 2012 se numește și „Regina Maria”.

Primii eroi căzuți la datorie în trei războaie au fost băcăuani

– Acum 25 de ani a fost înființată și filiala din Bacău a Asociației Naționale.
– În filială, care acum poartă numele fondatorului ei, colonelul Corneliu Chirieș, urcat de câțiva ani buni la Domnul, facem muncă de voluntariat. Plătim o cotizație simbolică, pentru a putea marca, atunci când e momentul evenimentele. Dar facem muncă de cercetare și am descoperit multe locuri în care eroii nu mai erau cunoscuți. Așa am regăsit cele 14 cimitire ale eroilor, dar avem și foarte multe morminte individuale de eroi. Iar aici vreau să semnalez o realitate prea puțin cunoscută: primii eroi care au murit pe fronturi au fost băcăuani. În 1877-1878 a fost Andrei Lupu, din Osebiți – Luizi Călugăra. În Primul Război Mondial primul erou căzut la datorie a fost locotenentul Nicolae Macarie, la Poiana Sărată. Anul trecut l-am deshumat și l-am pus, cu puținele obiecte de lângă el, inclusiv casca găurită de glonț, în biserica Eroilor Neamului de alături. Locul primului mormânt este, însă, marcat cum se cuvine. Iar în Al Doilea Război Mondial primul erou căzut a fost Ioan Boroș, la Herța, acum aflat în Cimitirul Central din Bacău. Iată primii trei eroi, din trei războaie, băcăuani, primii căzuți la datorie.

– Sunt eroii și veteranii de război omagiați cum se cuvine la noi?
– Da! De treizeci de ani batem localitățile județului și, cu sprijinul tuturor primarilor și consilierilor locali, am făcut cunoscute numele eroilor, le-am îngrijit mormintele. În ultimii 25 de ani au fost ridicate aproape 70 de monumente noi. Datoria noastră, a celor din Filiala Cultul Eroilor, a fost și este să găsim dovezile scrise sau materiale ale existenței lor. Iar numele eroilor apar pe monumente în fiecare localitate.

– Ce mesaj ați vrea să le transmiteți acum camarazilor dumneavoastră?
– Cu prilejul celor 74 de ani de când sărbătorim Ziua Armatei, le transmit tuturor, în acest an Centenar, un salut camaraderesc, un salut de prietenie și urarea de a avea putere să ducem mai departe flacăra nestinsă a comemorării eroilor neamului. Celor mai tineri le doresc succese și instrucție la cataramă, pentru că acum războaiele sunt cu totul altfel decât pe vremea înaintașilor.
La mulți ani, camarazi!