Nu cred că au trecut trei luni de când am spus că Ucraina va fi lasătă baltă de Occident, împărtășind soarta Georgiei, care și ea a fost împinsă să provoace Moscova și a fost învinsă pe câmpul de luptă. Războiul din Ucraina nu a început pe 24 februarie, când rușii au trecut granța; conflictul datează, după cum am obosit să tot spun, din 2014, de când, după victoria Maidanului, noua Putere de la Kiev s-a repezit să zdrobească rebeliunea – inițial pașnică – a teritoriilor estice.
Am scris, la vremea respectivă, despre cum trupele ucrainene au împrăștiat cu tancurile manifestarea de 9 Mai de la Mariupol și au atacat, apoi, sediul Poliției din oraș. 14 oameni au murit atunci, inclusiv șeful Poliției Rutiere și adjunctul trupelor teritoriale, care s-au împotrivit asaltului. Să nu uităm nici data de 2 mai, când zeci de oameni au fost arși de vii în Casa de Cultură a Sindicatelor din Odessa. A urmat, apoi, războiul, bombardarea localităților civile, masacrele copiilor din Donbass.
Înainte de invazia rusă din 24 februarie au fost câteva zile în care artileria ucraineana a tras mii de proiectile asupra zonelor rebele, încălcând, astfel, fragilele acorduri de la Minsk, pe care nu au dorit niciodată să le respecte.
După trei luni de război, Occidentul vede că planul său de a epuiza economic și militar Rusia nu merge. Cine a avut cât de cât dorința de a pune lucrurile cap la cap a putut să vadă că, de fapt, întreaga retorică antirusească a Ucrainei și toate provocările au avut drept scop forțarea Moscovei să escaladeze militar situația. Planul occidental era, ca, în vreme ce trupele rusești erau măcinate pe pozițiile defensive construite de ucraineni în Donbass, economia Rusiei să fie îngenunchiată de sancțiunile economice.
Doar ca socoteala nu s-a potrivit. Rusia nu a atacat punctual, doar în Donbass, a atacat pe un front larg. În Sud a ocupat litoralul Mării Negre, în nord a blocat trupele ucrainene în zona Kievului ca să nu poata ajunge în Donețk iar acum sparge frontul în Donbass, epuizând trupele Kievului. Ajutorul militar dat de Occident aproape că nu mai contează de vreme ce nu mai are cine să-l mânuiască iar sancțiunile impuse Rusiei au ajuns să pună pe butuci economia occidentală.
Ca de obicei, trebuie să facem pasul necesar în spate, pentru a vedea perspectiva mai largă, deoarece conflictul din Ucraina este doar unul dintre elementele schimbărilor ce au loc la nivel mondial. Dar, despre asta, altădată.
Cert este că Occidentul a început să înțeleagă faptul că o continuare a ostilităților poate avea efecte catastrofale asupra economiei sale. De asta a fost trimis Kissinger să propună ca Ucraina să cedeze teritorii Rusiei pentru a se încheia pacea. De la acea propunere au mai urmat și altele în același stil și se relatează că inclusiv vizita celor 3+1 președinți la Kiev a avut același scop.
Doar ca oferta nu pare să intereseze Rusia. Dacă va dori teritorii, și le va lua fără să întrebe pe nimeni. Are de partea sa avantajul militar. Dar Moscova știe că o pace prematură care nu se încheie cu înfrângerea, demilitarizarea și fărâmițarea Ucrainei nu are nici o logică. Rușii au luat prea multe țepe de la partenerii occidentali. Însuși acordurile de la Minsk au fost o astfel de țeapă: timp de opt ani nu au fost implementate, timp în care Ucraina și-a pregătit Armata de război. O pace încheiata acum nu ar face decât să înghețe conflictul și să dea răgazul Ucrainei de a-și reface capacitatea militară.
Ceea ce e mai interesant este că oferta SUA de a obține pacea în schimbul unor teritorii care nu le aparțin nu a mai mirat pe nimeni…
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
