Dezordinea in care traieste societatea româneasca e din ce in ce mai evidenta. Traim intr-o harmalaie generala, in care nimeni nu asculta pe nimeni, nimeni nu crede pe nimeni. Avem vreo trei orchestre, cinci solisti si niciun dirijor adevarat.
Unii susura ca au facut si vor face, altii striga ca nu s-a facut nimic, ci doar s-a furat. Opozitia arata cu degetul spre Putere si viceversa. Blaga a imbracat haina de oaie si a ajuns in punctul in care incearca sa-i inghita pe mieluseii PNL, Antonescu a demisionat ca sa intre in istorie si ca sa-i pedepseasca pe confratii liberali (care ar fi putut scoate 20 la suta de dragul lui insa nu au facut-o), Diaconescu a anuntat ca va fi in turul II la prezidentiale, iar Iohannis a avut o viziune, aceea ca un neamt va salva din nou, dupa un secol si jumatate, România de la haos.
Si s-ar putea sa fie potrivit pentru asta. In timp ce ai nostri, suferind de logoree, isi rostogolesc, seara, spre popor toate fanteziile de peste zi, ca intr-un soi de psihoterapie, Iohannis abia isi desclesteaza dintii ca sa raspunda intrebarilor. Timpul vorbelor a trecut, a venit timpul faptelor. Bine, bine, dar de ce, intotdeauna, românii au nevoie de un strain ca sa-i impace, sa-i certe, sa faca ordine inautru si sa le apere interesele in afara?
E asa de mare dihonia? Suntem asa de dezbinati, de neintelepti? Nu sunt impotriva ideii de a avea ca presedinte un german, dar ma deprima sa vad ca ai nostri nu sunt in stare sa se certe discret, sa negocieze intelept, sa se desparta civilizat si intâi sa gândeasca, apoi sa decida. De ce vor, liderii politici, un strain? O varianta ar fi ca, astfel, nici rivalii nu vor avea toata puterea si ca vor obtine un ragaz in care se vor pregati mai temeinic pentru batalia din 2016.
Dar de ce, dupa cum arata sondajele, si poporul il vrea? O posibila cauza ar fi faptul ca in România nu a existat niciodata democratie. Am avut felurite dictaturi, a boierilor greciti, a marilor oameni de afaceri care controlau cheresteaua, grânele, transportul, apoi dictatura comunistilor. In momentele grele, de dezordine, am sperat ca un strain care vine dintr-o tara in care lucrurile merg bine ar putea aduce Binele aici, in România. Acum, in 2014, avem un neamt acasa, la noi, si vrem sa-l punem la treaba. Nu e mai simplu asa?
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
