Transporturile rutiere din România au o mare problema: toate drumurile trec prin localități și din acest motiv, viteza de deplasare a mărfurilor și călătorilor este dependentă de limita legală de 50 km/h. Să zicem 60, că de acolo se dau amenzile pentru viteză. Totuși, ce e cu nebunia asta, de ce în România șoselele trec prin localități și nu le ocolesc pentru a se evita accidentele și a crește viteza medie de deplasare a mașinilor?
Ei, bine, s-ar putea ca situația să nu fie așa simplă. În sensul că nu șoselele au fost construite prin localități, ci localitățile au fost construite pe lângă șosele. Evident, prin „șosele” înțeleg drumurile naționale și/sau județene, de trafic intens, nu străzile și aleile sau ulițele.
Să luăm un exemplu simplu: drumul județean 252 cu ramificația 252 A de la Bibiresti la Răcătău. Înainte să fie construit, satele Milești și Văleni, de exemplu, se aflau pe dealuri, aproape de alte localități, acum dispărute. De ce au dispărut? Din cauza schimbărilor climatice.
Precipitațiile au scăzut în intensitate și pânza de apă freatică nu a mai fost alimentată iar satele au rămas cu fântânile secate. Locuitorii lor s-au mutat mai către vale iar, când s-a construit drumul, s-a produs al doilea flux migrator, oamenii dorind să aibă casele la șosea. Este un aspect al poveștii.
Locuitorii satelor au dorit să fie mai aproape de drum pentru că asta însemna să fie mai aproape de civilizație. Adică să scurteze durata unei intervenții a ambulanței, să poată ajunge copiii mai ușor la școală, sau salariații la autobuzul care-i ducea la serviciul de la oraș.
Astăzi, vrem să construim autostrăzi care să ocolească satele pentru a câstiga timp pentru cetățenii de la oraș. În unele cazuri, faptul că drumul național trecea prin sat aducea și avantaje economice: acces mai ușor către piața de la oraș dar și un ban în plus câștigat vânzând legume, pâine sau vin pe marginea străzii, o sticlă cu apă la magazin și așa mai departe.
A socotit, oare cineva, ce va însemna, de exemplu șoseaua de centură pentru Bacău? Desigur, ne dorim să scăpăm de miile de mașini care tranzitează orașul, ne poluează cu gaze de eșapament și ne aglomerează străzile. Dar în termeni economici de pierderi financiare, oare ce înseamnă?
Mașinile alea, aflate în tranzit mai opresc la o benzinărie, la un restaurant, la un magazin. Se mai cheltuie niște bani care ajung în economia orașului. Să zicem că din cele circa 30.000 de mașini care tranzitează orașul doar 10% opresc și pasagerii cheltuie câte 50 de lei de fiecare mașină.
Asta înseamnă 150.000 de lei pe zi, 4,5 milioane pe lună și 54 de milioane pe an. Adică aproximativ 11,6 milioane de euro intră în economia Bacăului anual grație tranzitului auto, cât valoarea unui pod peste Bistrița. Centura vine cu avantaje și dezavantaje. În mod similar, autostrăzile oferă viteză pentru cei în tranzit, dar închid localitățile și le scot dintr-un anumit circuit economic.
Am ajuns să fetișizam aceste șosele și să le dăm valoare de panaceu pentru economia zonei; întrebarea este: vor fi ele atât de valoroase pe cât le considerăm?
