Oameni pentru care profesia se confunda cu viata

Eugenia Harja, directorul Directiei de Statistica Bacau: „Am o deformatie profesionala: vad mereu o corelatie intre date”

Eugenia Harja este unul dintre directorii bacauani a caror viata se confunda cu institutiile sau intreprinderile pe care le conduc. Nu pentru viata de om pe care a trait-o in Directia Judeteana de Statistica, ci mai ales pentru felul in care se prezinta ca profesionist si pentru felul in care reprezinta aceasta institutie. Multi se pot intreba daca doamna Eugenia Harja a gasit, in tinerete, statistica sau aceasta a gasit-o pe ea. Astazi, de Ziua Mondiala a Statisticii, am considerat ca este potrivit sa o intrebam si noi, iar raspunsul primit a fost cel putin surprinzator.

-Asadar, doamna directoare, in materie de statistica a fost, cum se spune, dragoste la prima vedere? Cine pe cine a gasit prima oara?

-Cred ca statistica m-a gasit pe mine. Nu am avut o pasiune pentru statistica in facultate. Nici nu prea eram hotarâta, in clasa a XII-a unde sa ma indrept, dar imi doream ceva mai deosebit. Sigur, insa, voiam sa merg la Bucuresti, la ASE, la Planificare si cibernetica economica. Am ales facultatea pentru ca suna numele ei mai altfel decât al altora. Era mai mult o necunoscuta, ceva mai nou. Cibernetica era, atunci, in voga. Era, cred, al doilea an când aparuse ca facultate. De fapt, nici nu-mi era prea clar ce o sa fiu dupa terminarea facultatii. La absolvire erau, atunci, repartitii guvernamentale. Te prezentai in fata unei comisii, iar când iti venea rândul spuneai unde ai vrea sa ajungi. Aveau prioritate cei cu domiciliu acolo. Eu, din Târgu Neamt, eram proaspat casatorita, dar sotul meu venise cu serviciul in Bacau. As fi preferat, la repartitie, Piatra Neamt, dar am fost nevoita sa aleg Bacaul, desi nu-l cunosteam. Am fost sfatuita sa aleg fabrica de reparat avioane, in apropierea careia lucra si sotul si unde erau si salariile mai mari. Dar am refuzat propunerea, in primul rând pentru ca aveam impresia ca acolo era un regim de lucru rigid. Eu iubeam libertatea. Atunci am inceput sa intreb bacauanii. Ma tenta centrul de calcul al ICRTI, insa in final m-am interesat de intreprinderile sau institutiile care nu au paznic la poarta. Asa mi-a fost recomandata Directia de Statistica, aflata intr-o vila frumoasa, aproape de Centru. Asta am ales, iar presedintele comisiei de repartitii m-a felicitat, pentru ca am ales ceva de profil.

-N-ati gasit un paznic la poarta, dar ati dat peste un director, desigur.

-In prima mea zi de serviciu, pe o ploaie strasnica, m-a adus sotul, pe la ora 10,00, ca in perioada de practica. Directoarea mi-a atras, insa, atentia ca acolo programul incepe la ora 7,00. Atunci deja am regândit alegerea mea, mai ales când am aflat ca postul meu era vacant pentru biroul Statistica Agriculturii. Eu agricultura n-am iubit-o niciodata, nu o cunosteam, eram fata de oras. Am si zis ca de a doua zi nici nu mai calc pe acolo. Insa, pentru ca acel birou avea destui oameni, m-au repartizat la „Comert”, de unde o doamna urma sa iasa, peste trei luni, la pensie. Asa am ajuns la compartimentul Studii si sinteza sociala.
Si au trecut, de atunci, 34 de ani.

-Cât de mult v-a marcat statistica viata? Cred ca s-a confundat de multe ori cu ea. De 24 de ani sunteti si profesor universitar, in acelasi domeniu.

-Cum la inceput statistica m-a gasit pe mine, tot asa mi-a iesit in cale si partea ei academica. Nu m-am gândit la asa ceva niciodata. Insa, la zece ani dupa ce am intrat in Statistica am ajuns sa predau statistica la universitate. Regretatul profesor Patrut, organizatorul catedrei de stiinte economice a universitatii de stat, astazi Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, a venit la mine sa-mi propuna postul de profesor de statistica. Am ezitat sa accept. Era diferenta intre ceea ce practicam si teoria pe care ar fi trebuit sa o predau. Terminasem de zece ani facultatea si, in plus, era dupa 1989, când conceptele in statistica deja erau schimbate. Nu se mai vorbea, de exemplu, de balanta legaturilor dintre ramurile economiei nationale, ci de sistemul conturilor nationale. Dar, timp de o ora, a avut rabdare sa ma convinga, iar eu am spus, in cele din urma „Da”. Atunci a scos, din geanta, una dintre rarele carti de statistica existente si m-a anuntat ca de a doua zi am primul curs de predat. Dupa ce ma momise ca abia dupa o luna voi intra in pâine. Astfel, in fiecare week-end eu pregateam cursuri si seminarii. Nu aveam culegeri de probleme. Le compuneam singura, le rezolvam, ca material didactic la seminarii. In prima promotie am invatat cot la cot cu studentii.

-Sunteti, de 24 de ani, omul care imbina statistica practica si statistica teoretica. Se ingaduie ele?

-Si domnului Patrut i-am spus ca una e teoria si alta practica si o spun si astazi in mare parte. Ceea ce se invata la scoala nu se regaseste in totalitate in practica. Sau putini o fac. Cei care, dupa facultate, lucreaza in institute de statistica regasesc in practica ce invata. Dar ceilalti nu. Marea majoritate ar trebui sa cunosca bazele statisticii, notiunile elementare. Nu degeaba statistica si econometria sunt considerate discipline fundamentale si se fac la toate specializarile din stiintele economice (contabilitate, marketing, turism, finante-banci etc.). Ele contribuie la gândirea logica a unui viitor economist. Dar nu tot ceea ce se preda la statistica va intâlni in practica viitorul economist. Eu, daca la inceput am predat statistica teoretica, pe parcursul anilor am inceput sa-mi selectez notiunile, accentuez mult pe latura practica, familiara mie din contactul cu firmele, cu economistii. Studentii uita, de obicei, unele notiuni teoretice, dar indicatorii, metodele statistice pot fi intâlnite in practica si ar fi rusinos sa nu le cunoasca. Acestea sunt abc-ul economistului. Noi, la Statistica, ne confruntam uneori cu solicitari eronate de date din partea economistilor (indici, ritm de crestere al sporului, corelatii intre acestea). Unii aplica mecanic formule, dar nu gândesc rezultatul.

-Statisticianul este, practic, primul om care cunoaste anumite realitati ale comunitatii. Isi da seama daca ceva merge bine sau rau. Cum ii influenteaza viata?

-Eu, când constat anumite evolutii stau de vorba cu oamenii mei, ii intreb ce au aflat, de ce e asa. Intotdeauna ne punem intrebarea daca ceva nu e, cumva, gresit. Venim cu intrebari suplimentare, ne explicam indicatorii, fenomenele. Este, de fapt, o practica in statistica. Reactia noastra e ca a fiecarui om: ne suparam când nu e de bine, ne bucuram când treburile arata cum trebuie. De câtiva ani, cifrele noastre ne-au adus suparari, pentru ca Bacaul nu mai este primul judet in regiune, unul dintre cele mai bune din tara. Si scade continuu, iar judetul Iasi ne-a luat-o cu mult inainte. Si aceste cifre se rasfrâng asupra calitatii vietii noastre, a tuturor. Nu intâmplator dintre cei plecati in strainatate cei mai multi sunt bacauani, iar multi nu se mai intorc. Nu de bine au plecat.

-A intrat statistica si in familia dumneavoastra?

-Da, din prima zi. Dar, eu acasa nu mai fac nici un fel de statistica, pentru ca nu mai am timp. Sotul meu s-a molipsit, insa, de statistica, de la mine, si ii si place, pentru ca i-a placut mult si matematica. Pâna la urma vorbim aceeasi limba, ne completam. Daca mie nu prea imi place statistica agricola, am in el un tovaras de baza. Il consult. Ii si place agricultura. De altfel, a si lucrat la noi in institutie.

-Statistica inseamna rigurozitate, organizare, nu permite altceva. E vorba de date precise. Sunteti, insa, un om foarte ordonat. V-a influentat, astfel, statistica?

-Nu pot spune ca sunt chiar atât de organizata pe cât mi-as dori. Din când in când mai fac si reorganizare, mai ales sub influenta lipsei de timp. Muncesc cam 12 ore pe zi. Dar statistica te invata, prin excelenta, sa fii ordonat. Nu te poti abate de la anumite reguli. Altfel strici tot. Insa, mereu trebuie sa ai grija sa-ti iasa toate corelatiile. Capeti o deformatie profesionala, mereu vezi corelatii intre date, pentru ca nimic nu e singular in societate si in natura, toate se leaga intre ele.

-Da, statistica inseamna exactitate, rigurozitate. Dar dumneavoastra demonstrati o anumita sensibilitate, poate si pentru ca sunteti femeie. O demonstreaza felul cum arata biroul dumneavoastra. Atitudinea matematica a statisticianului nu v-a indepartat de arte, de poezie, de muzica?

-Depinde cum esti format. Dimpotriva, frumosul, arta, imi sunt aproape. Lucrez foarte bine intr-un mediu placut. La mine in birou vezi mereu câte o papusa, o floare, un obiect frumos. Intr-un asemenea mediu parca ai alt spor. Nu te poti indeparta de frumos, ar fi foarte plictisitor. Nu poti trai numai printre cifre.