Se spune ca, dupa ce regele Pirus i-a invins pe romani la Heracleea, felicitat fiind de supusi, ar fi rostit: „Inca o victorie ca asta si suntem terminati”. Regele Epirului câstigase batalia cu pierderi uriase, motiv pentru care a si pierdut, ulterior, razboiul. De atunci se foloseste expresia „victorie a la Pirus” pentru a desemna un succes obtinut cu costuri imense.
Este ceea ce se preconizeaza a se intâmpla in Ucraina. Nu e nicio indoiala ca trupele guvernamentale ii vor infrânge, pâna la urma, pe rebelii din Est.
Dar pretul acestei victorii va fi coplesitor: Ucraina a ramas fara aviatie militara, nu mai are blindate si este nevoita sa cumpere tancuri de la vecini; o prima transa de T72 a fost primita din Ungaria.
Populatia refuza sa se prezinte la incorporare, au fost introduse noi impozite pentru a finanta razboiul, Parlamentul pregateste legi pentru introducerea cenzurii. In Est, sute de mii de oameni au fugit din calea luptelor, câteva mii au fost ucisi, sunt sute de case distruse.
Infrastructura rutiera este grav afectata, retelele de apa si cele electrice sunt grav afectate. Costul reconstruirii este imens si este putin probabil ca guvernul de la Kiev sa aiba mijloacele financiare pentru a reconstrui ceea ce a distrus.
Razboiul a fost partea cea mai usoara pentru Kiev, urmeaza adevarata proba de foc: incercarea de a guverna pe baza resurselor existente.
Deja, agricultura este compromisa pentru ca Rusia a impus embargo pe produsele ucrainene. Piata ruseasca absorbea cel putin jumatate din productia agricola a tarii. Industria este si ea la pamânt: capacitatile principale de productie se afla in cele doua regiuni separatiste.
Dar muncitorii ori au fugit din calea luptelor, ori au fost ucisi de bombardamente. Donetkul si Luganskul nu vor uita miile de civili ucisi de fortele guvernamentale. Nu va fi pace in cele doua provincii.
Sa ne amintim ca SUA au cucerit Irakul in câteva saptamâni, dar n-au reusit sa-l guverneze nici dupa zece ani.
