Chinuita toata viata
Sotul i-a murit pe front in vara anului 1944. A ramas vaduva la vârsta de 21 de ani si cu un copil de crescut. Parintii ei si ea au suferit cumplit inainte de 1989 pentru ca au fost chiaburi. Tatal a facut un an si jumatate de puscarie pentru ca "a sabotat statul" si a murit la un an dupa ce a fost eliberat. Pentru sacrificiul suprem al sotului femeia primeste numai 407 lei.
O vaduva de razboi, din Rachitoasa, al carei sot a murit in Al Doilea Razboi Mondial, traieste dintr-un venit de mizerie. Maria Cracea, aflata acum la vârsta de 88 de ani, a suferit cumplit din cauza regimului de dinainte de 1989, dar nici dupa Revolutie nu a avut parte de masurile reparatorii la care se astepta. Suma de bani pe care o primeste ca vaduva de razboi nu-i ajunge sa se intretina, daramite sa mai plateasca si o femeie care sa aiba grija de ea. "Am avut de patimit multe dupa ce sotul mi-a murit in razboi, ne-a spus Maria Cracea. Si drept recunoastere a meritelor lui si a sacrificiului suprem pe care l-a facut pentru tara mi-au dat o pensie de 204 lei. Mi-au mai facut apoi o renta de 203 lei pentru decoratiile pe care le-a primit. Pentru a angaja o femeie care sa ma ingrijeasca imi trebuie 600 de lei pe luna!". Batrâna, cu studii liceale urmate inainte de 1940, mai are o pensie de stat, pentru anii pe care i-a lucrat, de 129 de lei, dar tot nu ajunge la 600 de lei.
Tatal, bagat in puscarie pentru "sabotaj"
Maria Cracea a ramas vaduva in iulie 1944. Sotul ei, sublocotenet (invatator), a murit pe front, pe malul Nistrului, inainte cu o luna de a veni rusii. "Cu multe insistente, in 1945 mi-au dat pentru mine 50 la suta din solda sotului si tot atâta pentru copilul (o fetita-n.n.) pe care il aveam, isi aminteste batrâna. Era o suma de bani din care puteam sa ne intretinem si eu, si copilul. Dar in 1948, dupa nationalizare, m-au chemat la comisia capacitatii de munca sa-mi spuna ca ne ia pensia celor care suntem chiaburi. Parintii mei erau considerati chiaburi si din aceasta cauza si ei, si eu am avut foarte mult de suferit." Maria Cracea ne-a mai povestit ca in 1947 le-a fost luata casa de catre Securitate iar in 1952 tatal ei a fost bagat in puscarie "pentru sabotaj". "A fost acuzat ca a cosit fara autorizatie ovazul semanat de el pe pamântul nostru. Aceasta era o minciuna. Avea autorizatie. Pentru ca mama era analfabeta, au profitat de asta. I-au luat autorizatia la primarie si au ascuns-o intr-un sertar", afirma femeia. Tatal ei a fost tinut in puscarie mai bine de un an si jumatate. La un an de la eliberarea din puscarie a murit.
"A trebuit sa fug"
La rândul ei, si mama batrânei a fost persecutata politic, in fiecare seara fiind chemata la interogatoriu de catre un securist si tinuta pâna la 11.00 noaptea. "Si eu trebuia sa ma prezint la politie in mod regulat, pentru ca altfel ma arestau, declara Maria Cracea. Eram tot timpul urmarita. A trebuit sa fug la Tecuci, sa-mi pot creste in liniste fata si sa o dau la facultate." La Tecuci, a locuit intr-un bordei impreuna cu fiica. In 1960 a venit pe lume ce-a de-a doua fiica. Ambele au studii superioare. Prima are facultatea de litere iar cea mica a facut doua facultati, de inginer in mecanica agricola si de matematica. "Fiica cea mare a fost repartizata la Galati si m-am mutat cu ea acolo, unde am stat pâna la Revolutie, mai spune Maria Cracea. In 1990 m-am intors in Rachitoasa, in casa parintilor. Dar am avut si un hectar si jumatate de gradina in jurul casei, teren pe care au pus stapânire altii si nu l-am mai putut lua inapoi. Am dus-o foarte greu si nici macar acum nu am parte de o viata cât de cât lipsita de griji. Fiica mea cea mai mica a trebuit sa isi lase serviciul si sa vina sa stea cu mine." Convinsa ca are dreptul la o suma mai mare pentru ca sotul ei s-a jertfit in razboi, batrâna a dat in judecata Casa de Pensii. Conducerea acesteia sustine, insa, ca are de partea ei legea si ca drepturile i-au fost stabilite intocmai cum prevad actele normative, in vigoare.
Elena Tintaru
