12 ani, intr-o viata de om, ar trebui sa insemne ceva, daca esti OM, evident. Ma gândesc ca, in aceasta perioada, poti realiza ceva, macar asa cum spune vorba aia de duh: faci un copil, sadesti un pom si construiesti o casa.
Din pacate, in cei 12 ani cât am indurat mica dictatura a micului om, s-au intâmplat vreo câteva lucruri…neinsemnate pentru comunitate, tocmai pentru ca s-au incheiat in chinuri ori nu s-au mai finalizat. Nu o spun doar eu, ci mai toata lumea din târg care n-a avut de câstigat in acesti 12 ani de pe urma celor trei mandate-dezastru. Nu mai departe, maretul Spital Municipal, o telenovela electorala care pare ca nu se mai termina.
Admit ca ar fi fost, intr-adevar, o mare realizare, o premiera la nivel local, dar si national, dat fiind ca proiectul este realizat (inca) din bani publici. Problema este ca, de vreo 5 ani, telenovela si-a prelungit episoadele pâna azi, tot soiul de intrigi derulându-se in acest scenariu (din fericire, descoperite de Curtea de Conturi).
Si bag sama ca va mai curge apa pe Bistrita pâna când primii bacauani vor ajunge sa se faca bine in cabinetele medicilor care ar fi putut profesa aici. Ar fi putut…pentru ca doctorii nu se prea inghesuie sa-si inceapa ori sa-si desavârseasca o cariera in Bacau.
Nici n-ar fi avut unde (constructorul e putin falit, iar cladirea inca nereceptionata)…si nici cu ce, intrucât, din câte stiu, aparatura, aflata inca in tipla, in subsolurile impozantei cladiri, a cam iesit din garantie (plus ca, de când a fost achizitionata, e sigur depasita moral).
Pacat de milioanele de euro care s-au cheltuit (sper ca nu in zadar) intr-un obiectiv de o reala necesitate, dar care nu poate fi folosit. Si de concetatenii care ar fi avut, cred, o sansa la fel de reala la viata. Sau la sanatate.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
