Recent, Banca Mondială a onorat România cu un Raport despre unele dintre vânătăile noastre de țară. Între altele, amar, ni se spune că ineficiența sistemului de învățământ (sistem care ființează normal doar în câteva oaze locuite de responsabilitatea unor profesori), atitudinile nefavorabile față de învățarea pe tot parcursul vieții, ineficacitatea formării profesionale și a politicilor active pe piața muncii, combinate cu exodul creierelor, provoacă deficite de competențe și neconcordanțe cu reala cerere a pieței. Nu sunt uitate trimiterile către salarizare și inechitățile sistemului de pensii.
Exodul românilor, privit de guvernanții noștri ca fiind o virtute a libertății, este însă mai ales un efect al mizerabilei guvernări. Când nu-ți găsești un loc de muncă decent în țara ta, ce poți face decât să-ți iei lumea în cap? Numai în ultimii cincisprezece ani au emigrat două milioane de români, adică aproape 20% din forța de muncă. Grav este și faptul că tinerii, mai ales tinerii cu studii superioare și competențe grozave, părăsesc țara. Și cum să n-o părăsească, atunci când știu că vor fi nevoiți să supraviețuiască într-un mediu ostil salarizării corecte și condițiilor de muncă normale, în care viitorul le ,,surâde” pitit în orizontul unui gen de gulag al pensionării? Astăzi, confirmă și Banca Mondială, peste un milion de pensionari primesc doar venitul minim lunar: 1.125 de lei. Pensia medie este de doar 2.108 lei. Prețurile/ tarifele sunt occidentale, vreme în care jaful public sfidează până și practicile mafiei consacrate.
Patriotismul a devenit o poveste care scâncește în paginile manualelor de istorie. Hulitul slogan al lui Aristofan, ubi bene, ibi patria, pare să-și fi găsit locul pe sacrul spațiu al stemei noastre. Ca tânăr cu grozave competențe în IT, medicină, economie etc., sfidat de faptul că există în sistemul public românesc și pensii lunare de 100 000 de lei, poți rezista ispitei de a emigra? Societatea noastră are chipul unui bolnav care are nevoie de spitalizare urgentă, pentru terapie intensivă. Una morală, mai ales. Cancer social, pensiile speciale și tot felul de sporuri și recompense de jilț public sunt o bătaie de joc pe care Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituțională o încurajează cu artificii legislative golănești. Atitudinea acestor instituții pare ruptă din manualele nescrise ale clanurilor interlope. Știu ce înseamnă golan și interlop.
Citind Raportul Băncii Mondiale despre România, te curtează gândul că ești cetățeanul unei țări care a fost jefuită de Speranță. Noroc de faptul că țara aceasta nu înseamnă doar Parlament, Guvern și Curte Constituțională. Speranța poate fi reconstruită.
