E nr.II pentru că a existat şi nr.I în cotidianul nostru din data de 10 octombrie 2018. Nu credeam că va exista şi acest episod 2. Dar iată că există. Tocmai ce s-a publicat Legea nr. 129/2019 din 11 iulie 2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. (M.O. nr. 589 din 18 iulie 2019). O astfel de lege există în variantele ei anterioare. Astfel aminteam acum un an de Legea nr. 656/2002 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului” Cine intră sub incidența acestei legi? Întrebam atunci, şi ofeream şi răspunsul. Dacă ne uităm la art.10, mai toată lumea, dacă are afaceri de peste 15.000 euro, respective: „auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă: notarii publici, avocaţii; agenţii imobiliari; j) asociaţiile şi fundaţiile…etc. Doi ani după apariția sus numitei legi a fost publicată Legea nr. 571 /2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii. Legea „…se aplică autorităţilor şi instituţiilor publice din cadrul administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale, (…) autorităţilor administrative autonome, instituţiilor publice de cultură, educaţie, sănătate şi asistenţă socială, companiilor naţionale, regiilor autonome de interes naţional şi local, precum şi societăţilor naţionale cu capital de stat”. Nici școala n-a fost omisă, astfel a fost emis Ordinul nr. 5113 din 15 decembrie 2014 pentru aprobarea Metodologiei privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi al instituţiilor şi unităţilor subordonate/coordonate a căror activitate vizează învăţământul preuniversitar. Practic, în temeiul acestui ordin, în fiecare unitate școlară a fost desemnat un agent/consilier de integritate cunoscut doar de director care trebuie să raporteze faptele de corupție, ori ce crede el că sunt fapte de corupţie.
Ultima lege de prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (Legea nr. 129/2019 din 11 iulie 2019) abrogă legea 656/2002 şi devine mai restrictivă devenind o procedură specific concentraţională. Şi asta, pentru că prelucrarea urmăririi datelor unele de-a dreptul inutile devine o obligaţie plătită din banii noştri. Textul legii e stufos şi amplu, drept care o să ne referim, punctual, scos din context, altfel nu avem cum, la câteva prevederi. Astfel, după art. 5, intră sub incidenţa legii adică, definite ca entităţi raportoare (turnătoare): toate persoanele fizice/juridice ce iau contact, prin natura serviciului, cu operaţiuni ce privesc bunuri, ori numerar mai mari de 10.000 ron, ori care acordă consultanţă/reprezentare în astfel de operaţiuni. Sunt avute în vedere şi sume mai mici. Astfel, conform art.7, pct.5: Entităţile raportoare au obligaţia de a raporta către Oficiu tranzacţiile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 euro.
De asemenea, entităţile raportoare, din interpretarea, -per a contrario- a legii (art. 13), au obligaţia de a suspecta şi a turna la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi operaţiunile efectuate prin instrumente de plată electronice ce depăşesc suma de 150 de EURO. În scopul cunoaşterii teroriştilor şi spălătorilor de bani, entităţile raportoare aplică măsurile de cunoaştere a clientelei nu numai clienţilor noi, ci şi clienţilor existenţi chiar şi a rudelor acestora, dacă sunt persoane expuse public. Sub incidenţa acestei legi intră şi operaţiunile privind încheierea poliţelor de asigurare de viaţă, dacă prima de asigurare sau totalul ratelor de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unică de asigurare plătită este în valoare de până la echivalentul în lei a 2.500 euro. După art. 17 (1) Entităţile raportoare pot să aplice în plus faţă de măsurile standard de cunoaştere a clientelei, măsurile suplimentare de investigare, generate de interpretări subiective. Dacă, „relaţia de afaceri se desfăşoară în circumstanţe neobişnuite; activităţi în care se rulează mult numerar; structura acţionariatului societăţii pare neobişnuit sau excesiv de complexă, având în vedere natura activităţii sale; produse noi şi practici comerciale noi, inclusiv mecanisme noi de distribuţie şi utilizarea unor tehnologii noi sau în curs de dezvoltare atât pentru produsele noi, cât şi pentru produsele preexistente”…etc.
Iar după art. 21 (1): Entităţile raportoare, atunci când aplică măsurile de cunoaştere a clientelei, au obligaţia de a păstra toate înregistrările obţinute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, monitorizărilor şi verificărilor efectuate, inclusiv informaţiilor obţinute prin mijloacele de identificare electronică privind clientela, pentru o perioadă de 5 până la 10 ani de la data încetării relaţiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacţiei ocazionale. Mai mult de atât: Entităţile raportoare au obligaţia de a desemna pe banii lor, una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea legii, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilităţilor încredinţate, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, exclusiv în format electronic, prin canalele puse la dispoziţie de către acesta.
„Igienizarea” banilor, corupţia şi marota teroriştilor a devenit un pretext minunat pentru îngrădirea libertăţilor cetăţeneşti. Deşi toate se fac în numele cetăţenului, tocmai el, cetăţeanul de rând este lipsit de apărare şi protecţie.
Jr. Adrian M. Ionescu
