O țară de pârâcioși

Au explodat protocoalele, dar n-a fost nici un rănit. S-a fâsâit explozia acoperită fiind de scandaluri mai mici. Unii după ce au mimat mirarea au spus că sunt bune protocoalele dacă nu încalcă legea. Ministrul Justiției a zis că dacă nu încalcă legea de ce sunt secrete? Unii spun că suntem ascultați fără mandat. Alții opinează că nu ne ascultă nimeni, suntem doar interceptați. Dacă avem răbdare să privim doar puțin legislația croșetată ca o pânză de păianjen de către legiuitorii care s-au succedat în timp, constatăm că suntem o țară de pârâcioși, pârâți și interceptați. Iar ultimii sunt obligați să-i plătească și să-i întrețină pe primii. O privire scurtă asupra unei legi cu denumire lungă; „LEGEA Nr. 656/2002 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului” Cine intră sub incidența acestei legi?

Dacă ne uităm la art.10 Mai toată lumea dacă are afaceri de peste 15.000 euro, respectiv;
„e) auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă;
f) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale,………..
g) furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice, alţii decât cei prevăzuţi la lit. ……….
h) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;
i) agenţii imobiliari;
j) asociaţiile şi fundaţiile;
k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, …….”

Persoanele prevăzute mai sus, sunt obligate să desemneze una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea legii, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate care, în desfăşurarea activităţii lor, aplică, de cunoaştere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, şi a beneficiarului real pentru a fi pârâţi la oficiu, ori organelor de cercetare penală.
Dacă aparent unele instituții au scăpat de la aplicarea prevederilor Legii 656/2002 e o iluzie. Doi ani după apariția sus numitei legi a fost publicată „LEGEA Nr. 571 /2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii”

Legea „………. se aplică autorităţilor şi instituţiilor publice din cadrul administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale, ……… autorităţilor administrative autonome, instituţiilor publice de cultură, educaţie, sănătate şi asistenţă socială, companiilor naţionale, regiilor autonome de interes naţional şi local, precum şi societăţilor naţionale cu capital de stat.
(2) …….. se aplică şi persoanelor numite în consilii ştiinţifice şi consultative, comisii de specialitate şi în alte organe colegiale organizate în structura ori pe lângă autorităţile sau instituţiile publice.” Pârâcioșii în cazul acesta sunt numiți avertizori de integritate și ei sunt subordonați şefului ierarhic al persoanei care a încălcat prevederile legale, ……..; conducătorului autorităţii publice, instituţiei publice sau al unităţii bugetare din care face parte persoana care a încălcat prevederile legale,….. comisiile de disciplină sau altor organisme similare din cadrul autorităţii publice, instituţiei publice…. organele judiciare; organelor însărcinate cu constatarea şi cercetarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor; comisiile parlamentare; mass-media; organizaţiile profesionale, sindicale sau patronale; organizaţiilor neguvernamentale.”

Dar asta nu e tot, trebuia să începem din școli și cum școala a fost omisă de la aplicarea prevederilor Legii 656/2002 a fost emis „ORDINUL Nr. 5113 din 15 decembrie 2014 pentru aprobarea Metodologiei privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi al instituţiilor şi unităţilor subordonate/coordonate a căror activitate vizează învăţământul preuniversitar”

Practic în temeiul acestui ordin în fiecare unitate școalară a fost desemnat un agent/consilier de integritate cunoscut doar de director care trebuie să raporteze faptele de corupție ori ce crede el că sunt fapte de corupţie și riscurile de corupție. Nu au scăpat de obligația de delațiune nici specialiștii pe care îi plătești pentru auditarea firmei tale.

Astfel CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA a emis o HOTĂRÂRE Nr. 103/2016 privind aprobarea „Ghidului de bune practici pentru raportarea de către auditorii financiari a tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului” Ce trebuie să facă un auditor bun pe care l-ai angajat la auditarea situațiilor financiare? La pct.1.1 referindu-se la auditori persoane fizice şi firme de audit, aceștia sunt definiți, ca; „……. entităţi raportoare, având toate obligaţiile ce decurg din legislaţia de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării actelor de terorism.” Ce trebuie să facă ei pe lângă rapoartele de audit? Ne spune art. 3.5.

Procedura de Raportare „Auditorul financiar şi membrii echipei sale de audit au mai multe obligaţii de raportare:
i. Raportarea internă între membrii echipei de audit, în cadrul activităţii lor, atunci când identifică o tranzacţie suspectă;
ii. Raportarea către Oficiu a tranzacţiei/tranzacţiilor suspecte detectate;
iii. Raportarea către Client a viciilor sau carenţelor semnificative de control intern, carenţe ce pot fi identificate la nivelul procedurilor implementate de client pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a operaţiunilor de finanţare a terorismului;
iv. Raportarea către utilizatorii informaţiilor financiare, reprezentând raportul de audit.”
Practic, din 4 rapoarte doar unul e pentru clientul care plătește. Departe de a epuiza subiectul să ne întoarcem la normele deja statuate în codul penal care sancționează penal omisiunea, ori refuzul de a formula sesizare.

Astfel art. 267 Cod penal; Omisiunea sesizarii prevede clar și limpede:

„(1) Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legatură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Când fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă.”

Veți spune ca auditorii, avocații și alte „entități raportoare” nu sunt funcționari publici și atunci nu răspund penal chiar dacă omit să se sesizeze autoritățile. Dar lucrurile nu stau așa. Conform Cod Penal art. 175 funcționarul public în sensul legii penale este după al.2 și „….. persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”

Toate entitățile care desfășoară activitate sunt supuse controlului cel puțin a unei autorități ANAF și autorizate de Oficiul Registrului Comerțului cu alte cuvinte, și angajații acestora sunt asimilați funcționarilor publici inclusiv persoana fizică autorizată.

Dar desfășoară oare acești angajați un serviciu public? Conform considerentelor Curții Constituționale, (Decizia nr.781/2017) răspunsul e afirmativ „… dacă învestirea pentru îndeplinirea serviciului s-a făcut de către o autoritate publică sau dacă activitatea persoanei este supusă controlului ori supravegherii unei autorități publice, indiferent de modalitatea de învestire.” 

În același sens e și Decizia Inaltei Curți De Casație nr. 18/2017, prin care s-a admis sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că, în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Cu alte cuvinte, tu investitorule, omule de afaceri, mai mic ori mai mare, esti obligat să-ți angajezi un pârâcios care conform Codului penal art. 267 este obligat la rândul său să te pârască și pe tine, iar dacă din culpă, adică fără intenție a omis să te pârască, (a avut nuntă, parastas, a fost în concediu etc.) conform art. 267 Cod penal al.2 ar putea să scape cu o amendă ori 3 luni de detenție.

Peste toate s-au suprapus cum spuneam, protocoalele care nu știm ce conțin fiind secrete și legale susțin alții. Însă de ce să fim cârcotași? Poate datorită acestei legislații nu avem acte de „corupție”. Dumneavoastră ce credeți?

Adrian M. Ionescu