Un cetatean român aflat la plaja intr-o alta tara face infarct si este internat in spital. Tara in care se afla este o tara putin peste medie: are un sistem de sanatate excelent, are spitale si are medici. Cetateanul roman avea asigurare medicala platita, prin urmare, din punct de vedere juridic nu exista o problema sa fie tratat corespunzator.
In acest timp, in tara, s-a pornit un adevarat razboi politic. Cetateanul respectiv era prieten cu presedintele caruia i-a adus diverse servicii si, se spune, inclusiv, de natura electorala. Presedintele este sensibilizat de rudele cetateanului si declanseaza jihadul. Il face raspunzator pe premier ca nu se intereseaza de soarta acelui cetatean.
Fica presedintelui, parlamentar european, pune paie pe foc si-l acuza pe primul ministru ca l-a condamnat la moarte pe acel om pe motiv ca nu e in partid cu el. Ministerul Sanatatii emite comunicate pe acest caz. Premierul face declaratii. Ministerul Afacerilor Externe se implica si el.
Presedintele isi calca pe inima si apeleaza la un celebru medic român, medic ce este cercetat penal, se spune la comanda, pentru ca l-ar fi „favorizat” pe infractorul Nastase. Acum este bun sa zboare in strainatate ca sa se intereseze de soarta acelui cetatean. Care, pâna la urma moare, provocând un alt scandal politic deoarece familia, se spune, cere bani de la Guvern ca sa rascumpere cadavrul celui decedat.
In acest timp, un grup de bolnavi din localitatea Dej intra in greva foamei pentru ca s-a decis desfiintarea Centrului de Dializa din oras. Pe ei nu-i baga nimeni in seama. Pentru ca familiile lor nu-s prietene cu vreun presedinte, nu aduc voturi la cine trebuie, nu asigura bai de multime pentru vreun politician si nici nu-s prieteni cu un politician influent, cu gura mare.
