Nu ştiam că Ziua Franţei are încă atâtea necunoscute în istoria ei. Ni le-a înfăţişat Neagu Djuvara, invitatul lui Gabriel Basarabescu la „matinal de wek-end“. De fapt, cu câteva zile înainte, am alocat circa şase ore profesionale limbii lui Voltaire sau enciclopedismului lui Diderot (a trecut neobservat tricentenarul naşterii sale, în 1713), ca preşedinte al comisiei la examenul de disertaţie al absolvenţilor stagiului de masterat în domeniul culturii franceze.
S-au perindat prin faţa examinatorilor (Simina Mastacan, Maricela Strungariu, Veronica Grecu) aproape 20 de aspiranţi la titlul postuniversitar, care au propus subiecte diverse, de cert interes pentru ei, dar şi pentru auditoriu. Diferenţa faţă de un examen de licenţă este vizibilă: maturitate, exigenţă, detaşare superioară. Unele teme prelungesc ori aprofundează elemente din teza de doctorat a coordonatorilor, altele fac acelaşi lucru cu lucrările lor de licenţă, iar altele sunt complet noi.
O adevărată provocare a constituit paralela dintre Jean Tardieu şi I. L. Caragiale, cu a sa „Vizită“, pe tema politeţii.
Masteranda (Ana-Maria Solomon) ne-a făcut atenţi că aceasta „e o atitudine proprie omului şi se defineşte printr-un cod de conduită“, adică „a trăi fără civilitate înseamnă a fi partizanul unui război civil“. Brown şi Levinson fac distincţia între politeţea pozitivă şi cea negativă, generată de o divergenţă în înţelegerea mesajului. Curtoazia (apărută în Evul Mediu) e altceva decât politeţea, devenită o valoare generalizată în societatea de azi şi dobândită prin educaţie.
Pentru că mi-au trecut prin mână toate lucrările, am putut remarca încă o dată dificultăţile ortografice ale limbii franceze, îndemn către noi pentru a asculta de regulile scrierii în limba română. Am extras, spre exemplu, foarte multe situaţii de litere duble: p (opposé), m (communication), f (effet), t (frotter), n (personne), r (narrateur), s (aussi), l (réelle) etc. Lipsa accentului creează confuzii: attache „legătură“, dar attaché „ataşat“, iar o literă gratuită ne trădează ignoranţa: pratique, nu *practique („practic“) şi conflit, nu *conflict sau démontrer nu *démonstrer. Cei ce abuzează de derivate în -mente copiază modele de adverbe franceze: significativement, négativement, traditionnellement, considérablement, premièrement, simplement etc.
În scrisul de mână, rivali redutabili sunt, ca şi în română, n şi u: on (pronume, „se“) şi ou (conjuncţie, „sau“), iar abrevierile se supun aceloraşi legi de la noi: mme (madame) şi mlle (mademoiselle), ca şi dna (doamna) şi dra (domnişoara).
Dumitru Alistar, pilon fundamental al Filologiei băcăuane (n. 18 iul. 1914), a demonstrat prin teza sa de doctorat că influenţa limbii franceze asupra limbii române literare a fost semnificativă încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.