Ultima moda in materie de comunicare a autoritatilor este una cel putin nerealista. Dar, asa cum poporul a inghitit mereu jumatati de adevauri, asa, ca magarul care s-a obisnuit fara sa manance, se lasa sedus de fragmente de proiecte lansate ca fumigenele. O sa facem bazin olimpic in aer liber, o sa amendam firmele ce au lucrat de mantuiala la asfaltarea strazilor, o sa verificam modul in care s-a facut reabilitarea termica, o sa terminam odata podul acela peste Bistrita, o sa facem pasajul subteran de la gara, o sa dam in continuare tichete de masa, o sa, o sa… Din dorinta de a se scrie despre ei, din marele avant de a da bine in ochii sefilor, directorasii de institutii se lanseaza zilnic in sarabanda de “osa”-uri. Nimic concret, numic palpabil, nu tu date ferme, nu tu procedura prin care o sa, nu tu comisia care o sa verifice, nimic. Doar “o sa”-uri fara argumente. Ziarele dezbat, zilele acestea, cu manie proletara un subiect ce tine tot de sarabanda de “o sa”-uri. Este vorba despre firmele care au executat reabilitarea termica a celor 18 blocuri electorale, un miliard de lei vechi bucata, firme care, pare-se, au fost coordonate, a se citi agreate, de fostul vice Onica. Acesta, calcand pe bec in ochii edilului sef, nu a mai pupat post caldut. Acum, dusmanii lui Onica vor sa puna mana pe afacerea banoasa numita reabilitare termica. Asa ca, un comando de lingusitori susura dulce in urechea primarului ca o sa faca ei mai bine, mai trainic si mai frumos. EL o sa verifice si o sa sanctioneze. Iar daca aceste lucrari au fost facute de mantuiala, repet, din banul public, nu cumva fusereala a fost cauzata tocmai de graba electorala de finalizare a lucrarilor?
O sa vedem. Spun ei. N-o sa vedem mai nimic, spun eu, tocmai pentru ca am auzit aceste “o sa”-uri de mii si mii de ori.Scris de Laurentiu Botin
O sa…!
