Ziua lui Eminescu a trecut aproape neobservată, iar tot felul de non-valori le-au luat locul (maneliști, influenceri, bloggeri, politicieni etc.).
În acest timp, guvernul suspendă aplicarea legilor ce prevăd indexarea pensiilor și alocațiilor cu rata inflației. Această „înghețare” a salariilor, alocațiilor și pensiilor înseamnă, din cauza inflației, o reducere a veniturilor disponibile, deoarece statul „uită” să înghețe și taxele și impozitele, care s-au mărit cu rata inflației sau chiar mai mult.
Jumătate din țară nu a intrat niciodată cu adevărat în Uniunea Europeană. Reforma administrativă este din nou scoasă de la naftalină, după ce, în 2004, zeci de localități și-au schimbat rangul peste noapte, devenind orașe sau municipii, deși pierdeau populație. Timp de 21 de ani, cetățenii au plătit taxe mai mari fără să beneficieze de facilitățile unui oraș sau municipiu.
Cum se poate apăra un cetățean în fața abuzurilor statului? Guvernul poate mări și inventa noi taxe, fără să țină cont de nivelul de suportabilitate al populației și al firmelor, iar cetățeanul are doar dreptul de a le accepta. De ce nu se transparentizează cheltuirea banului public? Avem 1.300.000 de bugetari la 18 milioane de locuitori. În loc să atragem investitori, care să creeze noi locuri de muncă, îi alungăm prin taxe și impozite mai mari și prin impredictibilitate fiscală. Mulți antreprenori își vor închide firmele, iar numărul șomerilor va exploda.
În 30 de ani ne-am împrumutat cu 30% din PIB, iar în ultimii 5 ani cu încă 30% din PIB. Viteza de creștere a datoriei publice este exorbitantă, o datorie care va trebui plătită de o populație în scădere. De la 500.000 – 600.000 de nașteri pe an, am ajuns la 150.000, natalitatea fiind la nivelul anului 1850, când populația României era la jumătate.
Dacă ne este atât de bine, așa cum laudă politicienii, că a crescut PIB-ul, nivelul de trai și salariile, că am depășit Ungaria, atunci de ce nu se mai încumetă românii să facă copii? După pandemia în care mulți și-au pierdut locurile de muncă, după creșterea ratelor (ROBOR, IRCC), după criza energetică din care încă nu am ieșit, după 3 ani de inflație-record, când totul s-a dublat sau triplat, după ordonanțele „trenuleț” date în ultimele zile ale anului, toate acestea reprezintă un efect normal al politicilor guvernamentale.
Ioja Gabriel
