O poveste veche in straie noi

Cine nu a auzit de Cenusareasa, o poveste atât de frumoasa, de romantica! Generatii dupa generatii de copii s-au delectat cu ea, i-au savurat neprevazutul, farmecul, spectaculoasa rasturnare de situatii, finalul fericit, când unei fete modeste, napastuite, dar plina de calitati, i se face dreptate si ajunge aleasa printului. "Cenusareasa" este un basm etern, unul de care nu te plictisesti niciodata, pentru ca hraneste imaginarul, iluzia pitita in strafundul oricarei fiinte care spera intr-o minune ce-i va schimba viata, destinul. Povestea, spusa de Fratii Grimm si de Charles Perrault (dar si de opera comica a lui Gioachino Rossini) face parte din repertoriul permanent, cel de aur, al fiecarui teatru pentru copii. Ea a fost montata de nenumarate ori, pentru mine ramânând adânc fixat in memorie spectacolul legendar creat de Silviu Purcarete, pe la inceputul anilor ’90, in care actiunea teatrala se imbina fericit cu partea de muzica, cu ariile lui Rossini. Un spectacol de o vizualitate pregnanta, cu nenumarate detalii de mare finete, si cu mult umor, cu sprintene poante risipite cu darnicie pe tot parcursul reprezentatiei.
Revedem acum si pe scena Teatrului de Animatie din Bacau aceeasi poveste care ne-a incântat anii copilariei, intr-o viziune regizorala moderna, care mizeaza pe deconspirarea conventiei teatrale, luându-i ca parteneri de joc pe micii spectatori. Trupa de actori intra prin sala, ca un vesel alai de nuntasi, stârnind curiozitatea spectatorilor prin comentariile si impresiile lor de participanti la un feeric bal, incununat cu o nunta princiara. Urcându-se pe scena, ei se arata foarte bucurosi sa depene intreaga poveste cu toate intâmplarile si surprizele ei. Se pun pe treaba, construiesc, transforma rapid elemente de decor, joaca personaje, anima papusi, totul la vedere. E mult dinamism si fantezie in aceste miscari, actorii, papusile, obiectele joaca laolalta intr-o veselie. Regizoarea Adela Moldovan si scenograful Eustatiu Gregorian au colaborat admirabil intru reusita montarii, in toate compartimentele ei. Iar papusile sunt minunate, expresive, gratioase, delicate sau nostime, hazlii, nazuroase, afurisite, dupa firea fiecarui personaj, având, in plus, niste culori pastel de toata frumusetea, in ton cu moda acestei primaveri, as spune. Inspirata, Adela Moldovan face o buna distributie, oferindu-ne placute surprize. Una dintre ele este alegerea lui Laurentiu Budau ca interpret pentru rolul mamei vitrege, actorul izbutind, cu brio, sa portretizeze in tonuri cât se poate de nimerite personajul matracucii. La fel de reusite sunt si creatiile Andreei Sandu Dominte si Marlenei Duduman Ulmu, doua actrite talentate si cu multa experienta, care joaca si anima pe cele doua fete razgâiate si boccii, surorile vitrege ale blândei Cenusarese. Celor trei interpreti li se datoreaza unele dintre cele mai comice momente ale reprezentatiei, care au facut deliciul salii la premiera. Bine arata, la prima lor infatisare pe scena animatiei bacauane, tinerii Adina Iftime, o adorabila Cenusareasa, si Gratian Prisecariu, Printul, amândoi rezolvându-si partiturile incredintate in chip expresiv, convingator.
Un personaj mucalit, iubitor de romante de inima albastra, Imparatul, creioneaza Marian Puiu Gheorghiu, tot el asumându-si rolul de hâtru povestitor. Liliana Isbânda (Imparateasa, Zâna) si Alina Neagu (Bufonul, Crainicul) sunt credibile, atasante, intregind o distributie atent gândita.
In final, am si o mica observatie vizavi de câteva momente ale spectacolului in care e cam greu sa deslusesti ce se spune pe scena. Un microfon de control, niste lavaliere, poate, ar fi rezolvat chestiunea cu adaptarea la dimensiunea salii, la adâncimea spatiului de joc.