O idee bună era pe punctul să devină o poveste frumoasă, dacă nu se întâmpla în România, mai precis, în Bacău. Fostul primar Romeo Stavarache şi-a pus în gând să construiască un spital în Bacău. Nu ştiu cu cine a vorbit, cu cine s-a sfătuit, cine i-a promis ajutor, cert este că l-a pornit cu bani de la bugetul local, cu mult sub posibilităţi la acea veme. Era în 2007.
Lucrările au demarat energic, însă după şapte ani grei, în 2014, ele sunt oprite, execuția Spitalului Municipal a trenat apoi vreme îndelungată, din cauza lipsei de fonduri sau a insolvenței firmelor de construcție. Au urmat ani întregi de tergiversări, de procese, de promisiuni ale diferitelor guverne, dar și a administrațiilor locale, care au fost preocupate mai mult de imagine şi satisfacerea unor orgolii ieftine, de partid, decât de grija faţă de banii şi sănătatea băcăuanilor.
După Stavarache a venit Necula, care patru ani a călărit schelele clădirii şi s-a fotografiat, iar actualul primar Viziteu s-a ocupat doar cu pusul beţelor în roate. Prin 2010, primarul Stavarache a achiziţionat şi aparatură medicală de ultimă generaţie (atunci), în valoare de peste două milioane de euro, care a zăcut şi zace prin diferite magazii, degradându-se şi ieşind din uz.
Peste 15 miniştri ai Sănătăţii s-au perindat pe la Palatul Victoria, câţiva au venit în vizită la clădirea care urma să devină spital, au promis marea cu sarea, bani, sprijin, lideri de partide şi-au luat porţia de aplauze, au venit şi au trecut alegerile.
Hotărâri şi ordonanţe au curs peste investiţie, până când a fost desfiinţat scriptic. Nu s-a mai mişcat nicio piatră pe şantier, până la venirea pandemiei. Atunci a intrat în scenă Consiliul Judeţean, care a impulsionat lucrările şi demersurile pentru stoparea degringoladei şi reluarea lurărilor pe anumite nivele.
Au trecut 15 ani, peste 5475 de zile, 131.400 de ore şi spitalul nu este terminat. În 15 ani Ştefan cel Mare a construit, acum 500 de ani, 15 minuni arhitectonice, mănăstiri şi biserici, care dăinuie şi acum. Nu ne este ruşine, ca acum, în sec. XXI, să nu fim în stare, ca în doi ani să finalizăm o lucrare fără prea mari pretenţii? Şi nu numai legislaţia este anapoda, aici oamenii, politicienii, administratorii banului public, responsabilii cărora le-am încredinţat prin vot încredere şi putere sunt cei care ne-au făcut de râsul lumii.
În istoria agitată a spitalului s-a deschis o nouă filă: clădirea a fost preluată de Consiliul Judeţean, care a promis că va finaliza într-un timp relativ scurt lucrările, devenind parte a Spitalului Judeţean. Îndrăznesc să sper că preşedintele CJ Valentin Ivancea, sprijinit de guvern, de partid, se va ţine de cuvânt, are experienţa Radioterapiei, modernizării a multor secţii din spital, a altor lucrări de anvergură din judeţ. Nici nu are o altă alternativă.
Mai sunt multe de făcut, repede şi bine. Este nevoie de medici, asistenţi, personal de întreţinere, de aparatură, dotări hoteliere, bani mulţi etc. Şi să nu uite că va fi permanent sub tirul opoziţiei, a presei, a băcăuanilor.
