O pledoarie

Bacăul vechi, din negura vremurilor, și Bacăul nou, din zilele noastre. Epocile locurilor noastre, ale orașului, vremurile prin care au trecut, evenimentele care le-au marcat într-un fel sau altul. Este Bacăul oraș frumos sau urât? Cum este de fapt? Chiar sunt probleme mari pentru locuitorii de pe aici? Iar dacă sunt, de ce nu plecăm de aici?

Răspunsuri avem, fiecare în felul nostru. Amintirea Bacăului vechi este pentru fiecare dintre noi nu neapărat o întoarcere în copilărie, dar măcar o amintire, din când în când. Iar pentru cei mai tineri, ar putea fi o curiozitate, pe care articolele pe această temă care apar în „Deșteptarea” să fie măcar mici capitole de istorie locală. În pagina 7 din ediția de azi veți găsi o relatare cusur și poze care definesc vremuri trecute, fie și igonorând imaginea lui Ceaușescu, dacă nu îi convine cuiva lucru acesta.

În ediții trecute, „Deșteptarea” a găzduit de asemenea istorii ale vechiului oraș, pe baza mărturiilor și imaginilor unor cronicari trecuți sau contemporani. Și o pledoarie în favoarea faptului că astfel de lucruri sunt plăcute și importante este că orașul și locurile în care locuim trebuie să le vedem cu ochi buni, chiar dacă de multe ori vedem nefirescul.

Iar această privire îngăduitoare spre trecut și spre actual, prin mijlocirea cronicarilor noștri actuali, ar trebui să ne determine să contribuim, fiecare în felul nostru, la îmbunătățirea traiului nostru. Că, doar, vorba aceea (chiar dacă reconfigurată): „Nu întreba ce poate face orașul pentru tine, întreabă-te ce poți tu să faci tu pentru oraș.”