Este amuzant să constați cât de multă lume născută după 1989 consideră că știe mai multe despre regimul comunist decât cei care l-au trăit cu adevărat.
Dar cine suntem noi să contestăm această înțelepciune auto-proclamată? De ce nu ar fi cineva care a crescut într-o lume post-comunistă mai în măsură să înțeleagă acea perioadă decât oamenii care au trăit-o cu adevărat?
Cei care au trăit sub comunism nu trebuie să-și permită să aibă păreri, iar tinerii care nu au trăit sub acest regim sunt cei mai potriviți să ne explice ce s-a întâmplat cu adevărat. Este o mare plăcere să văd cum acești tineri dezbat subiectul comunismului cu atât de multă înțelegere și empatie, fără a înțelege nuanțele și complexitatea realității.
Dar ce contează aceste experiențe personale? În viziunea acestor „experți” post-comuniști, cei care au trăit sub acest regim nu pot fi decât nostalgici, nu au nicio capacitate de a înțelege adevărata natură a comunismului și nici nu ar trebui să fie luați în considerare într-un astfel de dezbatere.
În timpurile de odinioară, educația și dragostea pentru carte erau considerate cheile succesului și ale unei cariere strălucitoare. Astfel, oamenii bine educați erau apreciați și apți să ocupe poziții importante în societate. Ascensorul social funcționa și, cu efort și dedicare, oricine putea să ajungă departe. Din păcate, în zilele noastre, deși slăvim Capitalismul ca fiind cel mai bun sistem, trebuie să recunoaștem că avem o problemă.
Deși Securitatea din perioada comunistă este cunoscută pentru supravegherea masivă a cetățenilor, trebuie să recunoaștem că sistemele de supraveghere din ziua de azi sunt mult mai performante. Cu tehnologia avansată din prezent, oricine poate fi urmărit și monitorizat, fără să-și dea seama. Deși acuzăm comunismul că spiona poporul, trebuie să fim conștienți că astăzi acest spionaj este la un nivel nebănuit.
Putem face multe comparații, dar, în ultimă instanță, ceea ce multa lume spune clar este că, pe vremuri, România era o țară suverană, nu o colonie în care dictează orice ambasador occidental. Or, asta nu sunt în stare să înțeleagă cei născuți în vremea în care românilor li s-au retezat aripile și au fost băgați la colivie. Astăzi, cu toată libertatea pe care o clamăm că am fi câștigat-o, nu suntem în stare să construim niște autostrăzi, să avem o industrie care să asigure nevoiele esențiale și în scurt timp ne pierdem și independența energetică. Dar ni se spune, mereu, că suntem liberi. Nu, nu suntem! Suntem prizonierii unui sistem colonial care ne jefuiește în fiecare zi. Iar noi? Ca de obicei, suntem reeducați să acceptăm situația. Că dacă te apuci să comentezi, imediat te etichetează unul din lupii tineri că ești nostalgic comunist, că, se știe, numai comuniștii vor independență, suveranitate și o economie care să servească țara, nu vreun stăpân extern…
