Biserica, o poveste de viata
O pata de culoare rasare dintre blocurile de pe strada Calugareni. O bisericuta din lemn in stil maramuresean iti atrage privirea. Este greu sa nu o observi. In agitatia orasului, Biserica “Acoperamântul Maicii Domnului” este o oaza de liniste.
Construita initial ca un lacas de cult pentru persoanele cu deficiente de auz, biserica are acum din ce in ce mai multi enoriasi. “Baiatul meu nu a vorbit pâna la 4 ani. Atunci am hotarât ca trebuie sa fac ceva. Am urmat niste cursuri pentru persoanele cu deficiente de auz. Când le-am terminat, copilul a inceput sa vorbeasca”, ne-a declarat preotul Ichim-Radu Gabriel. “Dupa aceasta intâmplare am hotarât ca trebuie sa fac ceva pentru aceste persoane. Asa a luat fiinta aceasta biserica”. In anul 2007, in Bacau erau peste 1.025 persoane cu deficiente de auz. Credinciosii care vin la bisericuta de lemn de pe strada Calugareni formeaza o comunitate cum rar iti este dat sa vezi. Greutatile i-au unit. Spun ca asa au ajuns sa fie mai buni. “Când s-a ridicat aceasta biserica parintele a lucrat cot la cot cu muncitorii. Am ajutat si noi cu ce am putut. Cine nu a putut da bani a lucrat de dimineata pâna seara. S-a facut voluntariat. Materialele de constructii erau in curtea bisericii, asa ca le-am pazit zi si noapte”, ne-a spus Lenuta Codreanu.
Construita in 26 de zile
Oricine este binevenit in aceasta biserica. Si nimeni nu pleaca fara ca sufletul sa-i fie alinat. “Am vrut sa schimb monotonia orasului. Am vrut sa aduc un pic de rustic intre betoane”, a mai spus preotul Ichim-Radu Gabriel. Intreaga constructie a fost adusa din Maramures. Si mesterii tot de acolo au venit. A fost ridicata in numai 26 de zile. Inca de la intrare ai senzatia ca esti in alta lume. Pridvorul are un aspect rustic. Bancutele din lemn acoperite cu pleduri tesute in casa, muscatele si petuniile pe care le intâlnesti la tot pasul iti aduc liniste sufleteasca. Cele doua policandre ale bisericii sunt facute din coarne de cerb de un mester popular din Bucovina. Coarnele au fost adunate de preot si s-a platit numai manopera. Nu mai putin de 1.500 de euro. Pâna acum, constructia a costat aproape 30.000 de euro. “Nu vreau sa ma laud, dar aproape 80% din costurile bisericii le-am suportat eu. Am vântut tot ce am avut de vândut si am inceput biserica. Recunosc, a fost nevoie de un dram de nebunie pentru a face asa ceva”, a mai spus preotul paroh. In final, biserica va costa aproape 100.000 de euro.
„Nu am vrut sa fiu preot navetist!”
Catapeteasma si icoanele sunt date in lucru. Toate pastreaza acelasi aer traditional, arhaic. Enoriasii au numai cuvinte de lauda pentru preot. “Daca as putea sa fac pentru sufletul tatalui meu ce face parintele pentru sufletul meu… ar fi extraordinar”, ne-a mai spus Lenuta Codreanu. “Imi amintesc un moment din perioada in care s-a construit biserica. Parintele era agitat si ne-a spus ca, daca in doua ore nu gaseste niste bani, ii pleaca muncitorii. Dar muncitorii nu au plecat”, ne-a spus Raluca, o pustoaica oachesa venita la spovedit. Biserica “Acoperamântul Maicii Domnului” are un regim special. Se tin slujbe aproape in fiecare zi (mai putin martea si joia, când preotul aduna piatra pentru curtea sfântului lacas), are si un interpret, iar dascalii sunt voluntari. In timp ce stateam de vorba cu preotul o fetita a intrat si a spus “parinte, vreau sa ma inchin si eu”. Stia ca, dupa ce va trece pe la icoane parintele ii va strecura in mânuta niste dulciuri si ceva banuti. “Nu am vrut sa fiu un preot navetist. Ceea ce fac, fac din tot sufletul. Nici nu vreau sa ma laud. Am facut totul din suflet”, ne-a mai spus preotul.
A inghetat impartasania
Au fost si perioade dificile. Când biserica de lemn nu era gata, se slujea intr-o capela. De doua ori intr-o iarna a inghetat impartasania in Sfântul Potir. Nici enoriasii nu au fost increzatori la inceput. “La primele slujbe erau câte doi-trei oameni. Acum, nu mai incap nici in curte. Pentru mine este un lucru extraordinar”. Dupa ceva vreme l-am lasat pe preot alaturi de enoriasi. In ciuda faptului ca era aproape ora 21:00, curtea bisericii era plina. Enoriasii asteptau sa le vina rândul la spovedanie. Am parasit linistea lacasului pentru agitatia orasului. Starea de spirit era insa cu totul alta. O ciudata impacare cu sine, o liniste sufleteasca aparte a pus stapânire pe noi.
Alexandra Zaharia
